A murit Sven
Hassel.
Scriitorul. Nu
ştiu dacă i-aş spune chiar scriitor…scriitor din perspectiva faptului că a
dăruit publicului un număr relativ mare de cărţi. Pentru mine principala realizare a acestui om a fost faptul că, în calitate de combatant, a
supravieţuit celui de-al doilea război mondial. Sven Hassel a avut nenorocul
(sau norocul!) sa lupte într-un batalion disciplinar al Germaniei naziste.
Poate în alte circumstanţe ar fi fost mort. Dar el s-a încăpăţânat să trăiască
şi, mai târziu, să-şi aştearnă pe hârtie memoriile.
Cititorii anilor
’80 îşi amintesc faptul că seria cărţilor-jurnal de război ale lui Sven Hassel
a început cu Monte Cassino şi Gestapo şi a continuat de-abia după revoluţie cu
alte traduceri, eu am vreo 12 în total, nu ştiu dacă este tot ce a apărut pe la
noi.
Dar primele două
cărţi rămân de referinţă. Seria reprezintă un stil aparte, nemaîntâlnit, ce
combină fapte reale, drame cumplite, istorie, oameni adevăraţi, ficţiune,
tristeţe, o doză enormă de umor negru şi scene de luptă devastator de
elocvente. Numai cineva care a trăit pe propria piele ororile şi dezumanizarea,
cinismul şi lipsa de milă din război, putea să scrie în acest fel. Peste toate
domneşte însă un sentiment de optimism şi sfidare a morţii ce se vrea o lecţie
de supravieţuire în condiţii extreme. Si iată că Sven Hassel a supravieţuit
până la vârsta de 95 de ani. A plecat din această lume să-şi întâlnească foştii
camarazi de arme, imortalizaţi cu talent şi umor, deveniţi nemuritori prin
fiecare carte dedicată lor. Sper că i-a regăsit şi se bucură împreună de o
linişte binemeritată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.