Translate

duminică, 9 septembrie 2012

Un musafir de spiţă nobilă



Păsările mari de pradă sunt de ceva timp scumpe vederii noastre de români. Cele câteva neamuri de vulturi maiestuoşi ce dominau cerul patriei au dispărut încet sub opresiunea pusă de autorităţile comuniste prin anii ’50 când se dădeau premii pe capetele lupilor otrăviţi sau împuşcaţi şi pe ghearele prădătorilor zburători consideraţi « duşmani ai poporului », pardon, ai căprioarelor, cerbilor şi animalelor « de interes cinegetic »...Ce nebunie este în mintea omului prost ! Era gata să o luăm pe urmele Angliei şi să scăpăm definitiv de lupi, aşa cum făcuse Cromwell curăţând cu sârg teritoriul în vânători uriaşe duse pentru exterminarea amărâtelor animale.
Numai că ei sunt pe o insulă, noi suntem pe continent. La ei lupul a devenit legendă. La noi lupii şi-au revenit ca populaţie migrând de la vecinii ucraineni. Din păcate marii vulturi au dispărut aproape cu totul, fiind văzuţi din ce în ce mai rar şi numai în trecere, rareori oprindu-se să cuibărească în ţinuturile noastre deşi acum sunt ocrotiţi iar hrana este îndestulătoare. Cine ştie ce semnal de alarmă s-a imprimat în genele lor, atenţionându-i că locurile acestea, deşi atrăgătoare, ascund ameninţări neştiute. Zăganul este acum doar un nume de munte prin preajma staţiunii Cheia din Prahova. Când au început să dispară lupii, zăganul nu a mai găsit oasele cadavrelor lăsate de aceştia şi cu a căror măduvă se hrănea. Cercul hranei s-a rupt şi a dispărut la rândul lui. Astăzi unii dau de ştire cu entuziasm că au văzut câte un exemplar prin nu ştiu ce parte de ţară, sperând că se va stabili din nou aici.
Vulturul pleşuv sur şi vulturul negru sunt atât de rari încât e un adevărat eveniment să vezi pe viu o astfel de pasăre. Codalbul bântuie Delta dar se împuţinează văzând cu ochii...
Si totuşi există câte un norocos ce apreciază la justa-i valoare o experienţă atât de uluitoare. Vă invit pe blogul lui Adrian http://buceginatura2000.wordpress.com/2012/09/06/intoarcerea-vulturului-in-parcul-natural-bucegi/  să vă delectaţi cu poveştile unui pasionat de natură, martor recent al trecerii unui vultur negru, apoi sunt sigură că veţi putea face o escală şi la Florian, pe http://www.viata-salbatica.ro/ unde veţi vedea o galerie extraordinară de fotografii cu păsări. 


2 comentarii:

  1. suntem legati de natura cu un lant nevazut... Fiecare inel este important. Frumos articolul tau!
    Si eu am fost tare intrigata de actiunea de acum cativa ani numita în Germania si Austria "Brunno" Ultimul urs brun, aparut undeva în Bayern, a fost haituit de o cohoarda de vanatori iscusiti... în final, Brunno a fost împuscat în Austria... Ce nenorocire!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. stiu cazul...noi ne descurcam cu vreo 4000 de ursi fara prea mare drama desi exista pagube, accidente, dau iama prin gospodarii si localitati...am auzit un olandez (parca olandez era!) declarand ca la ei cel mai mare animal protejat este un soarece si era plin de admiratie pentru ursii pe care suntem norocosi sa ii avem ...inca!

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.