Câteva explicaţii la Miercurea fără cuvinte

Până la urmă îmi fac un obicei din explicaţiile acestea, chestia cu « fără cuvinte » mă ucide pur şi simplu că eu stau să explodez dacă nu mă pierd în cât mai multe cuvinte...Aşadar săptămâna aceasta am spus prezent la Miecurea fără cuvinte (of!) cu nişte fotografii luate în mai multe locuri pe unde am umblat, ale unor arbori bătrâni şi aici înţeleg ca depăşesc suta (de ani). Mi-a plăcut faptul că majoritatea sunt acoperiţi cu muşchi. Unii au şi ciuperci sau plăntuţe care se dezvoltă fără nici o jenă în adânciturile scoarţei, în putregaiul din scorburi sau pe rădăcini. La cei tineri nu o să vezi aşa ceva. Bătrânii mor încet dar încă din timpul vieţii permit dezvoltarea altora pe trunchiul lor. Te izbeşte dureros paralelismul cu viaţa bătrânilor noştri… Noile generaţii se hrănesc din seva celei muribunde şi continuă acest lucru şi după sfârşitul acesteia.

Trebuie să spun că unele specii de arbori au lemnul mai valoros după ce ajung la vârste înaintate. Se numeşte vârstă de exploatare în termeni silvici. Aşa este stejarul. Dar o pădure cu arbori care depăşesc 80-90 de ani este o pădure naturală care prezintă o altă valoare inestimabilă, faptul că adăposteşte ecosisteme şi habitate naturale valoroase pentru ştiinţă şi cercetare, precum şi o groază de specii de animale din cele mai diverse. Se poate exploata o pădure de 90 de ani şi replanta, dar vor trebui alţi 90 de ani pentru ca ea să ajungă în starea de echilibru de dinainte. Pădurile de fag sunt cele mai importante din punct de vedere al ecologiei pentru că permit instalarea unui număr foarte mare de specii în interiorul lor.In ariile naturale protejate există o regulă de bază, aceea ca arborii morţi şi culcaţi la pământ sau chiar uscaţi în picioare să fie lăsaţi pe loc. Se ştie faptul că un număr mare de insecte, unele rare sau pe cale de dispariţie, depind de acest lemn mort. Alteori scorburile sunt folosite de păsări sau animale mici pentru a-şi face cuiburi şi vizuini. Dacă aveţi curte şi un arbore care se usucă şi nu vă deranjează, puteţi să-l lăsaţi în pace, chiar şi dezgolit de frunze şi contorsionat are farmecul lui. Gândiţi-vă câtă viaţă nevăzută foşgăie pe şi în el !Alţi arbori bătrâni au un sistem de rădăcini atât de extins încât ţin cu el solul de pe pante să nu o ia la vale. Cea mai proastă idee e să tai un astfel de arbore ! Am văzut terase întregi, maluri de drum sau de lacuri cu pante ameţitoare, ţinute pe loc doar de câţiva copaci bătrâni şi găunoşi, o adevărată tehnică a naturii de a construi relieful.Ca să închei, spre deosebire de lucrurile făcute de om şi care sfârşesc în mare parte la deşeuri , lucrurile făcute de Mama Natură sunt întotdeauna reutilizabile, chiar şi după ce şi-au trăit viaţa continuă să foloseasca cuiva. Este ştiinţa supremă de a nu pierde nimic.