Dupa douazeci de ani…

Stau cu mainile in sold in fata sifonierului. Din cand in cand am asemenea momente retrospective, demne de un roman de Alexandre Dumas, in care evaluez zestrea primita de la maica-mea si de la bunica-mea, inaintasele mele intr-ale lenjeriilor. Ma uit la albiturile frumos impachetate, aliniate...si subtiate de atata spalat si ma apuca o nostalgie depresivo-maniaca. Recunosc ca de cateva ori am vrut sa bag foarfeca in vreo doua cearceafuri si sa le transform in carpe de praf. Mi-am reprimat cu greu dorinta de a aduna cuverturile chinezesti intr-o plasa pe care s-o las langa ghena de gunoi. Dar m-a cuprins duiosia vazand cum textilele de familie au strabatut deceniile, exasperandu-ma cu longevitatea lor dupa fiecare spalare.

Exista din generatiile mai vechi credinta ca o lenjerie de pat adevarata trebuie sa fie alba ca laptele, expresie a curateniei desavarsite. Mult timp am fost adepta acestei conceptii. Pana am inceput sa vad pe ici pe colo seturi de asternuturi colorate, mai vesele sau mai pastelate, de bumbac, in, satin, netede sau creponate. Dat fiind ca imi plac culorile si combinatiile intense, mi-am dat seama dintr-odata cat de monotone erau lenjeriile mele de pat. Pareau batranicioase, gata de pensionare. Si definitiv demodate. Apoi am realizat ca o lenjerie colorata nu necesita tratament cu inalbitori, asadar se face ceva economie la apa si produse de curatare. A fost suficient ca sa sar brusc din partidul “albiturilor” in cel al “coloratelor”, intr-un traseism al conceptiilor gospodaresti care nu prea imi face cinste, dar putin imi pasa (intre timp am descoperit ca materialele creponate nu necesita calcare si ma pregatesc sa modific Constitutia de familie in ceea ce priveste Articolul 1, acela al calcarii obligatorii a rufelor. Si n-am de gand sa fac nici un referendum pentru chestia asta!).

Lenjeriile de pat moderne sunt un adevarat regal de modele si culori. Pe cele de mai jos le-am gasit in magazinul online Asternuturi si prosoape. 

Tot aici am ochit niste cuverturi de pat la fel de frumoase si, mai ales, din bumbac. Seturile includ si cate doua fete de perna cu aceleasi modele. Trebuie sa spun ca am in casa o cuvertura din material sintetic care imi da frisoane ori de cate ori o scutur. Se electrizeaza, a inceput sa iasa umplutura prin material si ma mananca pielea cand o ating. E pe lista mea de lucruri de aruncat (sau de dat de pomana!) dar trebuie sa pun ceva in loc si caut ceva de bumbac, neaparat! A doua problema urgenta, dar urgenta, este perna ! In timp ce restul familionului foloseste niste perne ca foita de tigara, mie imi trebuie una mai “carnoasa” si nu prea moale, sa-mi sustina gatul si sa-mi alinieze coloana vertebrala. Din cauza pernei ma trezesc cu dureri de ceafa si cateodata musculatura este contractata. Am senzatia ca nu m-am odihnit suficient iar dimineata sunt nauca, cunoasteti starea aceea de confuzie dupa o noapte agitata. 

 Ei bine, exista si perne in magazin si am observat ca au un tip cu memorie si cu forma adaptata curburii corpului, la un pret mai mult decat avantajos fata de ce am mai vazut pe ici, pe colo. De fapt sunt perne pe toate gusturile, si cu puf, si cu latex, din microfibra, ortopedice, mai groase sau normale. Oricum, alegerea unei perne este o chestiune mai serioasa decat ne-am imagina, doar petrecem o buna parte din viata dormind, trebuie sa avem tot confortul!

In concluzie, daca nu stiati, va spun eu, exista o terapie a culorilor. Si nu ma refer numai la starea de buna-dispozitie pe care ti-o dau acestea, ci si la vindecarea propriu-zis a unor afectiuni. De aceea lenjeriile de pat sau textilele pentru casa sunt colorate. Starea noastra zilnica este influentata de prezenta culorilor, trebuie doar sa observati cum va influenteaza fiecare culoare in parte si sa hotarati ce este mai avantajos pentru voi. In mod sigur veti gasi obiectele care va plac.