Translate

duminică, 10 martie 2013

Umorul de altãdatã



Ion Pribeagu a fost un poet şi umorist evreu. Pe vremea parinţilor si bunicilor nostri era genul de scriitor mai libertin, poeziile lui cu subînţelesuri fiind echivalentul bancurilor fãrã perdea din ziua de azi. Deh, alte vremuri, oamenii aveau mai multã grijã ce şi cum vorbeau, vulgaritatea nu era vãzutã cu ochi buni. Dar Ion Pribeagu, pe numele sãu adevãrat Isac Lazarovici, avea un umor atât de debordant, mai ales în versuri, încât este imposibil sã nu râzi sãnãtos atunci când îi citeşti “creaţiile”, oricât de neaşteptate ar fi finalurile. Si cam deocheate. Eu am printre vechile hârtii de familie câteva poezii, pe care tot am vrut sã le transcriu, ca sã nu se piardã, deoarece foile sunt îngãlbenite şi se rup. Iatã o mostrã, dacã am timp le voi copia şi pe celelalte.

Cãldurã animalã

Nenea Nae Foştoloacã,
Megieş din Strada Scurtã,
S-a plans doctorului Costea
Cã are dureri de burtã.
-Uite doctore-am pus prişniţ
Si compres cu apã rece
Si de-aproape-o sãptãmânã
Mã tot doare şi nu-mi trece.

-Uite ce-ai sã faci, îi spuse
Doctorul cu chibzuialã,
Trebuie sã-ti pui pe burtã
O cãldurã animala.
O viţicã, o cãpriţã,
Iepure sau un pisic
Si de-l ţii un ceas pe burtã
Nu mai ai nimic, nimic!

Cum sã intre-n pat cu capra
Sau viţeaua jigãritã
Si-apoi ce-o sã zicã Miţa
Când l-o prinde-n pat c-o vitã?!

Dar o straşnicã idee l-a salvat în clipe grele.
Ia douã gãini din curte
Si se bagã-n pat cu ele.

Coana Miţa isprãvindu-şi
Vorba cu vecinele
A bãgat puţin de seamã
Cã-i lipsesc gãinile.
Cautã-le prin coteţe
Sub şoproane, sub terasã…
Nicãierea! Ca furtuna
Coana Miţa intrã-n casã.
Si-l gãseşte-ntins pe Nae
Ca buhaiul de umflat
Si fãrã sã spuie-o vorbã
Trage plapuma din pat.
Si ce credeţi cã vãzurã
Ochii doamnei Foştoloacã?

O gãinã sta pe ouã
Iarã alta pe o cracã!

5 comentarii:

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.