Cu un sticker si un pic de imaginatie...

Aseara, in timp ce bajbaiam pe holul intunecos, incercand sa ajung la baie si sa fac economie de curent in acelasi timp, ma impiedic de ceva intins in pragul usii. Inima face un salt periculos in momentul in care il depistez pe fiu-meu, intins pe burta pe gresia rece, cu picioarele raschirate de-o parte si de alta a vasului de toaleta.
" Ce faci?!!!" soptesc alarmata, pipaind innebunita dupa comutator. Se face lumina si il vad pe pusti stand in coate, cu puscociul de plastic la ochi, tintind in necunoscut.
"SSSST!", se rasteste la mine fara sa se clinteasca. In jurul fruntii este legat cu bandana rosie pe care o inmoi in spirt cand il oblojesc la gat. Detectez mirosul de spirt, dar si de cartofi rasi cu ceapa, ca ultima data a trebuit sa apelez la metode de tratament mai dure.

Ma asez in genunchi langa umarul lui si privesc in lungul tevii cu multa curiozitate. Se pare ca pandeste ceva, dar e greu de ghicit daca ocheste televizorul sau cotul lui taica-sau care sforaie pe canapea, facandu-se ca urmareste stirile. Oricum, amandoua sunt zone sensibile, sper sa nu traga de-adevaratelea.

"Vezi codul acela de pe perete? Este codul pentru lansarea rachetelor de pe submarin, trebuie sa fac neaparat rost de el, asta este misiunea mea!" maraie pustiul printre dinti, incercand sa nu-si miste buzele.
Ce cod, care cod? Ma uit surprinsa spre sufragerie. Nu inteleg la ce se refera. Pe peretele de langa televizor nu se disting decat petele rosii si modelul geometric al stickerelor decorative pe care le-am lipit asta-vara in mai multe locuri din casa, ca sa mai atenuez monotonia zugravelii in alb si sa mai inviorez atmosfera. E adevarat ca patratelele si spiralele au un efect hipnotic. Ma prind in jocul odraslei mele si soptesc la randul meu pe un ton conspirativ:
" Si ce te impiedica sa te duci sa iei CODUL?"
Pustiul se incrunta, agasat de nepriceperea mea intr-ale spionajului.

" Doamna din dreapta...sta cu ochii pe mine...e frumoasa, dar letala!"
Hait! Privesc spre dreapta...Ah, da! Uitasem de decoratiunile cu dama in alb-negru de pe strada cu felinar. Misterioasa imagine imi placuse teribil, asa ca asteptasem promotiile ca sa o pot aduce in casa.
"Ce-ar fi sa inaintam un pic? Cred ca tipa e preocupata de altceva..." il indemn eu pe pusti, ca nu-mi mai simteam rotulele de atata dialog cu subintelesuri.
Lumina palpaietoare a televizorului arunca umbre inselatoare pe peretii holului. Pustiul se aduna fulgerator si face un salt de felina, dar pune imediat o frana chiar in tocul usii de la dormitor. Se apleaca prudent si priveste in camera obscura, maturata de primele raze de luna. Din partea opusa ii zambesc stickerele pentru pereti cu cei trei pisoi-dusmani, adevarate fiare pline de dragalasenie. Pustiul e lesinat dupa pisici, asa ca alegerea modelului se impusese de la sine.

"Pradatoriiiii...la ataaaac!" aud racnetul combatantului meu si puscociul de plastic incepe sa rapaie zgomotos. Gloantele din burete zboara in toate directiile. Pustiul scoate la inaintare o grenada ascunsa in pantaloni, o arunca in usa de la sufragerie, grenada ricoseaza in capul lui taica-sau, intrerupandu-i sirul viselor. Nu mi-as fi inchipuit ca un sticker de perete poate declansa un asemenea puseu de imaginatie la fiu-meu.
Totul pornise, asa cum spuneam, de la peretii albi ai apartamentului. Din cauza betonului masiv nu putusem niciodata sa pun vreun tablou mai acatarii, ca nu era chip de dat gauri. Si cu jaluzelele fusese un chin pana le instalasem, asa ca, atunci cand am descoperit modalitatea de a decora folosind stickerele, m-am bucurat sa pot improspata aspectul de care ma plictisisem deja. Cel mai mult mi-au placut modelele stilizate in forme geometrice sau siluetele elegante monocromatice. Aduc un aer tineresc, modern, in orice camera. Si nu numai atat. Fiind pe suport autocolant, modelele pot fi aplicate pe orice suprafata (lemn, sticla, oglinda), pot fi ajustate prin decupare, astfel incat sa se potriveasca in functie de necesitati si nu necesita vreun specialist pentru lipire.
Sincera sa fiu, mi se pare ca si mobila mea are un aer cam prea comun si necesita cateva elemente care sa o individualizeze, ca sa nu mai arate ca produsele ieftine, de serie. Pana una alta, pustiul profita din plin de imaginile de pe pereti. Probabil maine isi va inchipui ca doamna cu palarie este frumoasa pe care trebuie sa o salveze din mainile rapitorilor. De-abia astept sa-i aud povestea si sa il vad din nou in actiune pe super-erou.