Sa fie liniste cu un termopan!

Mi-am petrecut copilãria într-un bloc comunist de 4 etaje în care agentul termic circula cu parcimonie înainte de revoluţie, cã era austeritate, şi tot cu parcimonie şi dupã revoluţie cã se învechiserã instalaţiile între timp. A urmat epoca unei garsoniere de la ultimul etaj unde caloriferele se încãlzeau doar atunci când era cald şi afarã şi în fiecare searã fãceam aerisire, tragând apa cu un furtun în lighean, astfel încât sa se dezmorţeasca şi etajele de sub mine.

In ultimii ani m-am bucurat de proprietatea unui apartament la etajul 10 al unui bloc de 14 nivele, celebru în Ploieşti pentru faptul cã mult timp a fost cea mai înaltã clãdire din oraş.

Când am cumpãrat apartamentul ( era prin luna mai) eram conştientã de faptul cã una din camere este pe colţul blocului, dar nu mi-am imaginat ce reprezintã acest lucru pentru traiul de zi cu zi. Biiiig mistake! In noiembrie am început sã ne dãm seama…Chiar şi dupã ce ne-au dat drumul la cãldurã, am constatat cã mastodontul calorifer nu face faţã distracţiei atunci când vânturile de iarnã şuierã nãpraznic în jurul blocului. Blocul meu are un microclimat propriu, lejer montan, cu influenţe siberiene. Camera de pe colţ devine polarã...Intr-un an ne-au vizitat nişte prieteni peste weekend şi i-am culcat acolo...Noaptea s-au sculat şi s-au mutat în sufragerie iar a doua zi ea mi-a povestit cã a simţit cum îi îngheaţã capul. Mã rog, noi ne obişnuisem cu senzaţia. In fond, capul nu e un organ vital! 
Mai rãu a fost cu mucegaiul de pe colţ! A trebuit sã trag mobila şi sã spãl cu soluţii care ne-ar fi putut extermina şi pe noi, nu numai microorganismele în cauzã. In iarna trecuta, balconul deschis dinspre est a fost înecat într-un strat gros de zãpadã. Obloanele de lemn de la uşa dormitorului au oferit o prea firavã protecţie, au sucombat eroic sub rafalele de vânt, s-au scorojit şi le-au îngheţat balamalele. Iar când a ieşit din nou soarele peste Gara de Sud şi s-a topit icebergul din balcon, mucegaiul a reînviat ca pasãrea Phoenix, dându-mi o lejerã durere de cap. De mult timp trebuia sã iau mãsuri serioase şi sã reamenjez aceastã zonã a casei dar, ştiţi cum e, întotdeauna apar probleme mai urgente de rezolvat. Din pãcate, tot amânând, camera devine din ce în ce mai inospitalierã, ca sã nu zic chiar periculoasã pentru sãnãtatea familiei. Acum, deja necesitã operaţie pe cord deschis şi un specialist de înaltã clasã. Mã gândesc sã apelez la doctorul Plus Confort , am auzit cã foloseşte cele mai moderne metode şi resusciteazã chiar şi cazurile aparent pierdute. Glumesc! Plus Confort este o firmã cu 10 de ani de experienţã în construcţii civile rezidenţiale şi nerezidenţiale, una dintre cele mai serioase în domeniu.

Nu m-aş aventura sã preconizez cã îmi voi petrece toatã viaţa în acest apartament. Dacã, la un moment dat, voi vinde, este evident cã îmbunãtãţirile aduse vor creşte preţul. A, da! Si ca sã vând îmi trebuie certificatul acela de performanţã energeticã. Hm! Problema devine serioasã. Iatã de ce este bine sã apelezi la cineva cu experienţã.

Ca sã pot recupera atmosfera caldã a camerei mele trebuie sã rezolv în primul rând amenajarea balconului. Geamurile termopane sunt, evident, soluţia care se impune pentru asigurarea confortului termic şi…fonic. Am uitat sã vã spun cã stau la doi paşi de cea mai circulatã garã din oraş şi cred cã şi din ţarã. Sã vedeţi când trec mãrfarele particularilor la ceas de noapte, ai senzaţia cã a început a treia conflagraţie mondialã şi ne bombardeazã din nou americanii, încercând sã-şi ia revanşa. 

Un termopan Rehau sau Gealan ar schimba radical situaţia. Linişte, zero precipitaţii în balcon şi extincţia mucegaiului ar fi rezultatele imediate. Ca sã nu mai spun cã aş scãpa de obloanele dãrãpãnate, aş avea luminã din belşug şi m-aş putea bucura de o tâmplãrie coloratã pe gustul meu. Pentru cã, la PlusConfort, poţi opta pentru o gamã largã de culori, un mahogany sau rustic oak ar mai înveseli cenuşiul betonului, dar şi moralul meu. Cireaşa de pe tort ar fi aplicarea unui sistem termoizolant de faţadã pentru eliminarea punţilor termice şi îmbunãtãţirea climatului interior. 

In concluzie, aş putea realiza astfel mai mult decât o simplã reabilitare termicã, aş face din balconul meu un spaţiu gen terasã, un loc unde sã-ţi facã plãcere sã ieşi şi sã admiri priveliştea, fãrã teama cã te zboarã vântul ca în “Vrãjitorul din Oz”. Si ar fi liniste. La propriu!