O viata completa

Pe 14 noiembrie, în fiecare an, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Diabetului.

Tatãl meu are 84 de ani şi este diagnosticat cu diabet zaharat de tip 2 de vreo 10 ani. I-au plãcut dulciurile dintotdeauna, pasiune pe care am preluat-o şi eu. Ceea ce ar trebui sã mã îngrijoreze este faptul cã, dinspre familia tatãlui meu, aş putea moşteni aceastã maladie periculoasã. Sansele sunt mari, mai ales cã bunica mea şi mãtuşile mele au suferit serios de pe urma diabetului. Din fericire pentru parintele meu, voinţa de a duce o viaţã de calitate la bãtrâneţe l-a ambiţionat sã îşi controleze nivelul glicemiei doar printr-un regim alimentar de la care nu s-a abãtut nicicum. Ceea ce i-a reuşit cu succes. Deşi a avut o viaţã agitatã, a umblat mult pe teren şi a mâncat dezordonat, tatãl meu a corectat toate aceste neajunsuri în momentul în care s-a pensionat. Dieta austerã l-a scutit de neplãceri şi i-a prelungit categoric anii de viaţã.

Vã spun aceste lucruri deoarece, aşa cum atrage atenţia şi Federaţia Internaţională de Diabet, o alimentaţie sanãtoasã poate rezolva probleme grave de sãnãtate. Sã nu uitãm cã diabetul zaharat nu este doar rezultatul unei proaste funcţionãri a organismului, dar şi a condiţiilor în care trãim, stresul fiind un factor extrem de important al declanşãrii acestei boli. Dacã nu putem evita stresul, mãcar avem puterea de a controla când, cum şi ce mâncãm. Iar dependenţa de dulciuri, de fast-food, de semipreparate, de prãjeli, de aluaturi, îşi are rãdãcinile în creierul nostru şi în slãbiciunea noastrã mentalã.

Ne spunem întotdeauna cã avem prea mult de lucru, prea multe probleme şi prea grave pentru a ne mai chinui şi cu frustrãrile alimentare sau poftele de tot felul. Sau preferãm sã ne trezim mai târziu dimineaţa şi sã pornim imediat spre treburile zilnice, ignorând necesitatea unui mic dejun. Unii pretind cã nu pot mânca nimic dimineaţa. Nu facem nici cel mai mic efort de voinţã sã ne creãm anumite obiceiuri sãnãtoase, deşi cunoaştem cu toţii teoria importanţei micului-dejun. In privinţa aceasta mã pot mândri cã nu mã urnesc din casã fãrã cafeluţã şi o masã decentã, obicei pe care îl avem cu toţii în familie. Am fost intrebatã de cunoscuţi cum mã descurc cu toate obligaţiile şi cu toate hobby-urile, cum reuşesc sã mã împart în timpul liber între treburi casnice, familie, blog şi pasiunea pentru decorarea sticlelor. Nu zic cã mã descurc cu brio, fac unele compromisuri, dar întotdeauna încep ziua cu o porţie de energie datã de licoarea magicã şi de o hranã consistentã. 

N-am încercat niciodatã sã renunţ la cafea din cauza beneficiilor demonstrate ştiinţific. Dacã nu stau dimineaţa în faţa cafeluţei, neapãrat aburinde, numai eu şi gândurile mele negre, pur şi simplu nu mã pot mişca din casã. Mi s-a întâmplat de câteva ori sã plec, de nevoie, fãrã doza de rigoare, pe teren, iar la ora prânzului deja mã încercau o migrenã şi o sictirealã greu de descris. Nu scãpam de ele pânã seara.  Inainte mã sculam vioaie, sorbeam lichidul şi sãream direct în pantofi. Acum m-au ajuns toate durerile, îmi trebuie timp sã-l metabolizez, sã intre în circulaţie, sã-l recunoascã anticorpii, sã fie pompat spre creier şi sã dea trezirea la neuroni.

Nici tensiunea nu ajunge la nivelul optim pe burta goalã. Imi place sã am la masã de toate: ou fiert, unt pe pâine, caşcaval, roşii, şunculiţã, gem sau miere… In weekend, când am timp la dispoziţie, “meşteresc” omlete fanteziste, cu ardei şi brânzã dulce. Câteodatã servesc doar un castron de ovãz cu lapte, mai ales cã şi copilului meu îi plac cerealele.

Proteinele sunt indispensabile la micul-dejun. De aceea n-am pus niciodatã în aplicare dietele de slãbire în care se indicã o masã formatã doar din fructe dimineaţa sau doar o felie de pâine. Cel mai bine am vãzut asta în concediu, la hotel, când am servit un mic dejun copios dar, datoritã plimbãrilor lungi, nu m-am îngrãşat deloc şi am rezistat fãrã gustãri intermediare pânã dupã-amiaza. Explicaţia stã în faptul cã organismul utilizeazã pe parcursul zilei nutrienţii asimilaţi dimineaţa si mai puţin pe cei de la prânz sau cinã care sunt “depozitaţi”.

N-am sã mint spunând cã am avut acest obicei dintotdeauna. In tinereţe lucrurile par mai simple, iar o condiţie fizicã bunã te face sã acorzi mai puţinã importanţã regulilor unui trai sãnãtos. Si totuşi modul cum trãieşti în anii tinereţii se va rãsfrânge cu siguranţã asupra vârstei a doua. De aceea cred cã este importantã iniţiativa Federaţiei Internaţionale de Diabet, accea de a marca în fiecare an Ziua Mondialã a Diabetului, atrãgând atenţia asupra acestei boli endocrine extrem de rãspânditã şi cu consecinţe atât de grave dacã nu este ţinutã sub control.

“Este mult mai uşor sã previi decât sã tratezi” nu este doar un slogan gol de conţinut. Este un adevãr a cãrui valoare nu o apreciezi decât în momentul în care te îmbolnãveşti, De-abia atunci ajungi sã regreţi gesturile mãrunte pe care le-ai fi putut face, dar ai fost prea comod sau slab ca sã le faci. Aşadar, îngrijiţi-vã de sãnatate de timpuriu, iar dacã aveţi în preajma voastrã persoane care suferã de diabet, ajutaţi-le sã reziste tentaţiilor şi sã aiba un regim adecvat. Gãsiţi mai multe sfaturi pe complete-life.ro , o platformã realizatã pentru a oferi soluţii şi informaţii de încredere chiar din partea celor care au experienţã, fie ei medici sau pacienţi. Portalul este susţinut de Federaţia Românã de Diabet şi Societatea Românã de Diabet, iar conţinutul materialelor publicate este girat de doctori diabetologi şi alte tipuri de specialişti.