Translate

duminică, 2 noiembrie 2014

Viaţa ca o stradã- Strada Ficţiunii



Nu ştiu câţi dintre voi aţi avut vreodatã senzaţia cã vã identificaţi cu un personaj dintr-o carte, iar întâmplãrile din viaţa voastrã parcã ar fi fost sursa de inspiraţie a unui scriitor. Impãtimiţii de lecturã, fanaticii vorbelor aşternute pe hârtie, mângâietorii coperţilor lucioase ştiu despre ce vorbesc. Suntem locuitori ai oraşelor de piatrã, învãţãm într-o viaţã fiecare stradã, memorãm fiecare colţişor al cartierului în care ne-am nãscut şi totuşi, existã la un moment dat un punct în care ne oprim şi privim în toate direcţiile, cãutând urmãtoarea ieşire…

Indiferent în ce punct al oraşului m-am aflat eu, fizic sau spiritual, întotdeauna, dacã am avut suficientã rãbdare, mi s-a deschis o uşã. De nenumãrate ori aleea întunecoasã pe care mã aflam a fost luminatã doar de un felinar nesigur, dar suficient cât sã-mi permitã sã mã orientez. Si, de multe ori, aceastã luminã a venit dinspre paginile unei cãrţi.
Nu suntem singuri sau singulari în experienţele noastre, fie ele fericite, pasionale, cutremurãtoare. Ele au fost trãite şi de ceilalţi, în succesiunea de vieţi şi generaţii a acestei lumi. Sã nu devenim trufaşi, au fost şi alţii ca noi.

Undeva, prin adolescenţã, când zilele nu-mi pãreau atât de senine şi nici perspectivele atât de promiţãtoare, am descoperit autorii ruşi. Intunecaţi, pesimişti, poetici, desãvârşiti în arta lor, pãreau croiţi pe starea mea de spirit, puţin prea sensibilã, puţin timoratã de avalanşa experienţelor de adult. Trãiam vremuri ciudate, liniare, în care a ieşi din rând însemna sã fii Dusmanul poporului . Nu aveam nici pe departe asemenea ambiţii, dar adoram sã citesc despre cei care reuşiserã sã fie altfel, rebeli ce înflãcãrau minţile tinere, pregãtindu-le pentru încercãri viitoare. A fost prima datã când am stat, dezorientatã, la o cruce de drumuri, pãrându-mi-se cã peste tot vãd numai fundãturi. Si a fost intâia datã când atmosfera sumbrã a clasicilor ruşi mi-a dezvãluit o alternativã, aceea a parcurgerii cu rabdare a oricãrei cãrãri, oricât de strâmtã sau înnoroiatã ar pãrea.

Mai târziu, odatã depãşitã faza deznodãmintelor nu neapãrat fericite, am fost nevoitã sã mã afund în ceea ce biblioteca pãrinţilor mei îmi putea oferi. 
Mintea mea a fãcut un salt, trecând de la poveştile atemporale din alte epoci la jocurile logice ale cãrţilor poliţiste. Alert, alunecos, misterios, ritmul s-a accelerat, obligându-mã sã ţin pasul cu raţionamentul subtil al eroilor comisari sau detectivi. Amãnunte revelatoare, întorsãturi spectaculoase de situaţie au transformat  secţiunea “Crime” a bibliotecii mele în cea mai doritã destinaţie, esplanade pe care mã plimbam ori de câte ori aveam un pic de timp liber. Cãrţile poliţiste mi-au predat lecţia despre strãzile înşelãtoare şi oamenii cu o mie de feţe. Am învãţat cã, la orice colţ de beton, ai şanse mari sã dai peste Diavolul in rochie albastra , ceea ce mi s-a întâmplat dupã ani şi ani, deşi demonul ce mã tulbura pe mine nu avea neapãrat rochie albastrã, dar am recunoscut personajul şi am încercat de atunci sã evit aleile incerte ale vieţii.


A fost apoi o perioadã în care mi-aş fi dorit sincer sã fiu Omul invizibil. Credeam cã strãzile îţi recunosc paşii dacã faci greşeala sã treci de prea multe ori prin acelaşi loc. Am schimbat traseul, din teama de a mã cantona într-un cotidian banal, citind în devãlmãşie cam tot ce îmi pica în mânã, de la poeme şi filozofie, la SF şi enigme ale civilizaţiei. Poate nu a fost întotdeauna cea mai bunã idee, poate nu era acel moment potrivit pentru unele lecturi. Dar a fost, cu siguranţã, cea mai bogatã experienţã pe care mi-aş fi putut-o oferi şi singurul mod în care aş fi putut deveni ceea ce sunt astãzi: un om, stând încrezãtor la rãscruce şi fiind sigur ce alegere trebuie sã facã. De cele mai multe ori! Nu întotdeauna, deoarece mai am o grãmadã de strãzi de cercetat şi un vraf de cãrţi (lecţii) de citit (invãţat).


Aşadar, tu, cititorule, dacã simţi ca şi mine, cã nu toate strãzile îţi sunt familiare, ia o pauzã de la viaţa realã şi fã o vizitã pe Strada Ficţiunii. Sã nu te sperii de zidurile afumate, trecãtorii grãbiţi şi intersecţiile ca nişte ghicitori. Ghidul tãu va fi Editura ALL, un ghid vechi şi experimentat care a dus şi adus, în bunã stare, mii şi mii de spirite înfometate, avide sã afle cã nu sunt singure. Le-a condus pe o stradã ca în viaţã şi le-a arãtat toate ieşirile ascunse de ochii obişnuiţi. De aceea, veţi vedea, este atât de important sa cunoaşteţi Strada Ficţiunii.  

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

12 comentarii:

  1. Un articol interesant, am vazut ca au multe oferte la carti cei de la All.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am gasit la ei unele dintre cele mai frumoase carti pe care le-am avu vreodata.

      Ștergere
  2. Bine ai revenit!Te-au obligatără spiridușii cu bostani?
    Despre clasicii ruși mai vorbim noi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am revenit ca a luat fiu-meu vacanta si am avut ceva timp. Cat despre clasicii rusi, nu stiu daca as putea reveni la ei...

      Ștergere
  3. Cărțile ne ajuta sa trecem mai ușor câteodată peste problemele cotidiene. Nu contează dacă sunt polițiste, fantastice sau de dragoste. Important este sa citim.

    RăspundețiȘtergere
  4. Deşi am citit aproape toţi clasicii ruşi, nu pot spune că mi-au plăcut. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi s-au potrivit la un anumit moment, astazi nu cred!

      Ștergere
  5. Pentru ei ai nevoie de vântul stepei, de stafiile albe ale mestecenilor și de aburii votcăi. Proza mare, rusească, vine, apoi, de la sine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hm, daca stau sa ma gandesc pe ce coclauri ajung, am si stepa, si mesteceni si...ceva tarie!

      Ștergere
  6. De câte ori m-am identificat nu știu, dar sunt destule în "ori"-le astea de zis despre haina pe care-o probam sau iubirea pătimașă aruncată sub șine de tren întru iubire eternă. Și le zic la mine acolo, pe bucăți, frânturi din cartea-mi în care se tace ori, mai nou, în "dicționarul de mișcare". Dacă nu ar mai citi nimeni de pe pământul ăsta într-o bună zi(dar rea) atunci chiar eu însămi aș porni o revoluție și-aș citi în piețele publice. Aș îmbrăca, pe rând, caracterul fiecărui personaj întâlnit și aș readuce filă cu filă povești uitate, reactivându-i. Frumoasă strada-ți! Și familiară...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-mi imaginez ziua aceea apocaliptica, in care nu se va mai citi o carte adevarata, in carne si oase, a se citi coperti si hartie. Nu cred ca viitorul apartine device-urilor de citit.

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.