Doar o jucarie?

Unul dintre motivele pentru care nu mă dau în vânt după sărbătorile de iarnă este faptul că e musai să vină Moşul. Câteodată stau şi încerc să-mi aduc aminte când am aflat eu, copil fiind, că nu există Moş Crăciun. Faptul în sine nu a a fost cine ştie ce fericire pentru mine, altfel nu mi-aş fi şters totalmente evenimentul din memorie...ca măsură de protecţie a sănătăţii mele psihice probabil. Din acest motiv, deocamdată, Moşul vine consecvent în familia noastră, puştiul meu nefiind destul de copt să afle un adevăr atât de crud, cum că lumea magică în care crede el nu este chiar atât de magică. Dar, la urma urmei, magia există pentru că noi sau odraslele noastre credem în ea cu destulă tărie. O lume fără strop de magie ar fi jalnică şi inutilă. Deci, să vină Moşul !

Mai grav este faptul că puştiul crede, pe bună dreptate, că Moşul, fiind o fiinţă magică, are resurse materiale şi financiare nelimitate şi chiar poate îndeplini cele mai fanteziste dorinţe. Si cine ar putea să-l contrazică (fără să-i zdruncine credinţa)? Lumea de vis de la Polul Nord este inepuizabilă. Acolo se fabrică toate jucariile pentru Crăciun, iar băiatul meu chiar m-a asigurat că nu trebuie să-mi fac griji în privinţa preţului căci Moş Crăciun se ocupă de toate. Mă laşi ?! Acestea fiind zise, puştiul râvneşte în fiecare an la nişte chestii din ce în ce mai sofisticate, tot felul de jucării inovatoare, din ce în ce mai avansate din punct de vedere tehnologic. Data trecută de pildă, cu greu i-am abătut gândurile de la elicopterele cu telecomandă pe motiv că sunt pentru copii mai mari. In paranteză fie zis, toate chestiile cu telecomandă exercită o fascinaţie greu de controlat, chiar şi asupra adulţilor, nu mi-e ruşine să recunosc că m-am distrat şi eu alături de cel mic, luând curbe pe două roţi prin bucătărie cu un camion supradimensionat... Bănuiesc ca fascinaţia provine din faptul că deţii controlul şi poţi face tot felul de cascadorii, chestie care altminteri n-ar fi posibilă.

Aşadar, jucăriile obraznice nu au limită de vârstă. Mi-am dat şi eu seama de aceasta, ascultând o conversaţie « tehnică » între bărbaţii din familie şi, deşi e o diferenţă de vârstă de 37 de ani între ei, vorbesc cu acelaşi patos despre vehicule de jucărie, zburătoare sau nu...Concluzia ar fi aceea că, cel puţin în cazul bărbaţilor, un cadou care merge la 7 ani, merge şi la 45. In mod sigur, dacă Moşul ar veni în desagă cu o chestie cu elice, aş împuşca doi iepuri dintr-o lovitură şi aş face fericiţi cel puţin doi oameni din casă. Cum s-ar zice, nu esti mama de baiat daca nu esti la curent cu toate masinariile mici si mari!

Eu sunt mai reţinută în manifestarea entuziasmului. Aveam şi eu cândva un şarpe din plastic, articulat, după care am alergat mult pe vremea lui Ceaşcă, că nu se găsea la orice colţ de stradă. Acum e suficient sa vizitezi un magazin online de gadgeturi  ca sa descoperi tot ce ar putea visa un copil. 

Dacã m-aş aventura sã-i spun odraslei cã Moşul a evoluat şi el din punct de vedere tehnologic şi s-a dat cu americanii, inventând şi drone de jucãrie, probabil mi-aş semna condamnarea şi n-aş mai avea linişte în casã pânã nu m-aş dota cu gadgetul in cauza.

Este greu de spus unde se terminã joaca de copil şi unde începe cea de adult. Dat fiindcã dispozitivele, fie ele elicoptere sau drone, sunt capabile şi de alte performanţe, cum ar fi acelea de a ajunge în locuri dificile şi de a “fura” imagini, incepi sã crezi cã ai potenţial de James Bond.

In incheiere, pentru firile ludice recomand robotelul Sphero 2.0. Ce face? Vedeti in clipul de mai jos!