Translate

sâmbătă, 13 decembrie 2014

O mica recapitulare

Sentimentala, as zice. In februarie anul viitor voi face trei ani de cand m-am aventurat in lumea bloggerilor. Parca nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul... Ma apropii de 900 de postari si, la cat am scris, as putea publica o carte. Si totusi mi se pare ciudat sa port eticheta de "blogger", sunt altii mai vechi, care scriu mai des si chiar merita aceasta titulatura. Eu inca ma consider novice, un amator, un "greenhorn" cum se exprima Karl May in "Winnetou" (asta pentru ca recitesc cartea in cauza pentru fiu-meu!).

Aceste dragi aduceri aminte se leaga de o provocare a celor de la Blogal Initiative, aceea de a sarbatori campania lor cu numarul 300, povestind...ce am cautat, si unii dintre noi inca mai cauta, in sau prin aceasta ocupatie. Sau ce asteptam de la aceasta activitate. Poate suna cam prea realist, cu picioarele pe pamant sau rece. Unii fac poezie si blogul ii poarta in alte sfere, altii cauta o sursa de venit si au gasit-o, multi nu prea stiu de ce au devenit bloggeri, iar altii, ca mine, simteau ca explodeaza daca nu-si revarsa surplusul de cuvinte. Motivatiile pot fi din cele mai diferite dar, in realitate, daca nu-ti place sa scrii, nu te poti tine de un blog, indiferent ce castiguri speri sa scoti din el. Mi se pare ca blogul este un excelent loc de varsat ofurile, pasiunile, nedumeririle, chiar si injuraturile in cazul unora. Este ca minigiuta aceea pe care o strangi ritmic in palma, in speranta ca iti mai elibereaza din frustrari, nervi si oboseala acumulata peste zi. Si categoric este mai bun decat o sedinta la psihiatru!
In tot acest timp am cunoscut oameni si lucrurile despre care scriu.. Blogosfera romaneasca mi se pare fantastica, poti intalni cele mai diferite personalitati. De la pasionatii de literatura la mamicile preocupate de parenting, de la specialisti in gadgeturi la amatorii de bucatareala, de la arte, decoratiuni si filozofie la muzica, cosmetice, moda, politica si pamfleturi, n-am ocolit nici un domeniu si mai ales pe cel al vietii de zi cu zi, adica acela in care oamenii pur si simplu vor sa tina un jurnal, mai mult sau mai personal. In fond, printr-un blog razbate ceva din viata celui care scrie, altminteri nimic n-ar mai avea farmec.
Sa citesti parerile celorlalti despre ceea ce te preocupa si pe tine este castigul cel mai de soi al bloggingului. Si, bineinteles, premiile de la concursuri! Hi, hi! Concursurile ma amuza teribil, competitia este un mod sanatos de a vedea ce iti lipseste ca stil si abordare. Pentru ca, atunci cand reusesti sa scrii un advertorial astfel incat sa ii faci si pe cititorii tai sa il lectureze, dar ii impresionezi si pe sponsori, este clar ca ai mentinut echilibrul.
Voi incheia spunand ca scriu pe blog pentru ca pot, iar puterea aceasta am castigat-o prin multa munca. Aproape ca am invatat o noua meserie si asta imi da un sentiment de mandrie aparte, ca si cum as apartine unei bresle. Iar cei care se incumeta in aceasta intreprindere vor fi intotdeauna demni de admirat.

2 comentarii:

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.