Jurnal de weekend- Soleil, soleil...

Ieri, in autobuz, nu puteam sa-mi tin ochii deschisi din cauza soarelui. Si ma incalzisem ceva de groaza, incepusem chiar sa ma enervez. Asa de tare, incat am strigat la o persoana de varsta a treia care statea in usa si nu facea loc sa coboare lumea in statie. Era o aglomeratie, circ nu altceva, ca era ora la care pensionarii se peregrinau spre mall, sa caste gura. Acum sa nu credeti ca obisnuiesc sa strig la pensionari! Ii respect pe cei in varsta, dar n-am vazut oameni mai ametiti ca batranii de pe la noi. De ce or fi asa incrancenati, nu stiu! Noi, astia de varsta medie, ne ridicam de pe scaune, le oferim locul, ii mai protejam. Aia tineri, mai ales adolescentii, nici nu se clintesc, chit ca moare unul langa ei.

Dar meritam sa ne bucuram de putin soare...

Cateodata lumina se balanseaza incet,
Picurand resemnata din tavan pe bufet.
Face balti ca de miere pe pereti si pe masa, 
Iar apa din cana e parca laptoasa!
Ca o coloana vie, infipta in podea,
Crescand din sine insasi, lumina pare grea.
Se'ntampla chiar sa se rataceasca pe-aici,
Traversand-o intr-o doara, picioare de furnici...

Ei, eu merg impotriva curentului, asa ca decorez in continuare cu motive de primavara-vara. Abundenta de obiecte de sarbatori imi da o durere de cap, nu zic ca nu sunt frumoase, dar mi-ajung atatia Mosi, craciunite, globulete, beteala, brazi si stelute cate am vazut in aceste zile.