Translate

miercuri, 9 octombrie 2013

Mic tratat de dependenţã



A patra probã din SuperBlog mi-a adus în atenţie un film, o  comedie , dar şi o provocare amuzantã, aceea de a-mi identifica propriile dependenţe. Aşadar urmeazã un articol de psi- şi auto-analizã, sper eu cã destul de obiectiv. Dar sã o luãm cu începutul...
Filmul “Thanks for Sharing”, tradus la noi ca “Tentaţii (i)rezistibile”, este o istorioarã despre dependenţa de sex a trei personaje aparent normale, cu meserii solide, bine ancorate în realitate, dar şi cu o suitã de probleme ce depãşesc simplul diagnostic psihiatric. Neil (Josh Gad), Phoebe (Gwyneth Paltrow) şi Dede (Pink) fac parte dintr-un grup de suport pentru dependenţii de sex, coordonat de un excepţional lider, Mike (Tim Robbins), ce trebuie sã lupte la rândul sãu, în propria familie, cu fiul sãu dependent de consumul de droguri. Adam (Mark Ruffalo) este un dependent cu 5 ani de abstinenţã totalã la activ, “sponsorizat” de coordonatorul Mike, gata sã reia întâlnirile amoroase. 
Filmul a fost fãcut în anul 2012, în regia lui Stuart Blumberg şi este surprinzãtor prin realismul situaţiilor prezentate, o serie de victorii şi eşecuri prin care trec toţi cei care suferã de o dependenţã oarecare, în încercarea de a se debarasa de obsesiile lor. Nota în care este realizat filmul este una de romantism şi se pune accent pe conexiunile create în interiorul grupului de suport şi pe ajutorul pe care membrii îl primesc de la ceilalţi. In concluzie este un film la care se râde mult şi sãnãtos, dar care transcede simpla comedie prin scenele emoţionante ce amintesc de dramatismul subiectului abordat. De ce oare dependenţa de sex este de regulã subiect de comedie, mã întreb eu? Pentru cã pare o boalã neserioasã, nu este de calibrul dependenţei de droguri, n-a murit nimeni din cauza acestei obsesii. Si totuşi poate bulversa viaţa cuiva, ba chiar şi pe a celor din jurul acelei persoane.
Acum, sã trecem la provocarea probei, aceea de a povesti despre propriile dependenţe sau ale celor cunoscuţi. Mi-am dat seama cã, judecând prin prisma poveştii cinematografice, micile mele obsesii sunt cam departe de definiţia unei adevãrate dependenţe. Am cãutat pe net lãmuriri cu privire la problemã şi iatã ce am gãsit.
Citez de pe Wikipedia: „Dependență este aşadar un substantiv care poate avea mai multe semnificații:
Dependențele coroanei - posesiuni ale Coroanei Britanice
Dependențele federale ale Venezuelei - toate insulele din apele teritoriale ale Venezuelei din Marea Caraibilor și din Golful Venezuelei.”
Trebuie sã recunosc, cu mâna pe inimã, cã în primele nu mã încadrez de nici o culoare, dar cã ultimele douã m-ar fi tentat destul de mult. Am mers mai departe cu investigaţiile şi, pe un site oficial dedicat informãrii şi conştientizãrii cu privire la dependenţele de tot soiul, am gãsit o extrem de folositoare listã pentru verificarea simptomelor care sã te avertizeze dacã ai apucat-o pe panta abruptã a pãcatului. Moment în care am realizat cu spaimã cã DA, SUNT ACOLO !!! Sunt dependentã, dar probabil pânã acum am fost în faza de negare şi am mare nevoie sã mã lumineze cineva. Pe scurt, sunt dependentã de CAFEA şi iatã criteriile dupã care m-am “ghidonat”, cu menţiunea cã mã încadrez la mai mult de trei şi dureazã de mai bine de 12 luni, exact cum scrie la carte:
1. Persoana obişnuieşte sã consume cantitãţi mari de substanţã pentru a obţine starea de intoxicaţie sau efectul fizic sau psihic dorit. De-a lungul timpului creşte cantitatea consumatã. Se consumã mai mult şi mai des. Se încearcã consumul controlat, dupã anumite reguli, dar acestea nu se mai respectã.
(Recunosc! Am început sã consum cafeluţã din liceu, provin dintr-o familie de dependenţi şi mi-au inoculat-o de timpuriu. In ultimii ani am mãrit doza zilnicã de la o ceaşcã la o canã, apoi la o canã şi jumãtate, dar poftesc toatã ziua...Incerc sã reduc doza de acasã, dar o suplimentez cu cea de la serviciu şi nu fac nici o scofalã.)
2. Sevrajul este un ansamblu de stãri fizice şi psihice resimţite în mod total neplãcut de cãtre persoana consumatoare.
(Aaaa, aici m-a lovit serios, cã se potriveşte la fix! Dacã nu stau dimineaţa în faţa cafeluţei, neapãrat aburinde, numai eu şi gândurile mele negre, pur şi simplu nu mã pot mişca din casã. Mi s-a întâmplat de câteva ori sã plec, de nevoie, fãrã doza de rigoare, pe teren, iar la ora prânzului deja mã încercau o migrenã şi o sictirealã greu de descris. Nu scãpam de ele pânã seara. Deci, simptome am.)
3. In ciuda eforturilor de a renunţa, persoana nu se poate abţine şi reia consumul. Eforturile persoanei sunt superficiale şi sortite eşecului.
(Bãnuiesc cã mã aflu într-un stadiu avansat deoarece nici mãcar n-am încercat sã renunţ. Poate mi-am zis cã e cazul sã reduc cantitatea, dar a fost un gând trecãtor ca o “comeatã”, dus a fost!)
4. Foarte mult timp este petrecut pentru a face rost de substanţã, pentru a o consuma sau pentru a se recupera fizic şi psihic dupã perioada de intoxicare.
(Nooo, dimpotrivã, ţac-pac, cobor în super-market şi mi-am luat pacheţelul. Dar cu consumul e pe bune, vã asigur. Inainte mã sculam vioaie, sorbeam lichidul şi sãream direct în pantofi. Acum m-au ajuns toate durerile, îmi trebuie timp sã-l metabolizez, sã ajungã în circulaţie, sã-l recunoascã anticorpii, sã fie pompat spre creier şi sã dea trezirea la neuroni. Cu menţiunea cã la mine recuperarea de dupã intoxicare e ceva de rãu, nu de bine.)
6. Consumul de substanţã este continuat în ciuda consecinţelor negative ce pot apãrea în planul sãnãtãţii fizice.
( Mda, care consecinţe fraţilor? E drept cã am momente de agitaţie, când simt cã mã mişc fast&furious, adicã mai repede decât sunt eu obişnuitã, dar zãu dacã mã deranjeazã! Si am auzit cã, dacã nu sari calul, cafeaua face de fapt foarte bine la sãnãtate.)
Dupã cum observaţi, nu reuşesc sã depãşesc faza de negare... Probabil va trebui sã vizionez filmul şi sã iau exemplu de la alţii cum se gestioneazã o dependenţã: cu voinţã faţã de tine personal şi cu multã înţelegere faţã de confraţii de suferinţã.

Acest articol participa la SuperBlog 2013
 
                                                   Filmul este din 4 oct.in cinematografe

9 comentarii:

  1. Imi place umorul tau, mi-a placut scriitura, cred ca o sa caut si eu filmul!
    Numa' bine! :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar e un articol de Superblog
    Intr-adevar micile placeri nevinovate, cum ar fi si cafeluta devin in timp dependente pe care intr-adevar le negam prin prisma placerii pe care ne-o creaza.
    Dependentele se dobandesc si prin modele.
    Filmul cred ca e fain, doresc sa il vad si eu.
    Mult succes

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Orie dependenta e o placere nevinovata pana ajungi sa nu mai poti trai fara ea...Nu e un subiect usor, dar filmul este o comedie asa ca mi-am permis sa-l tratez astfel. Multumesc!

      Ștergere
  3. Nu îmi rămâne decât să-ți doresc mult succes!
    Zi minunată îți doresc!
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa tot ai dependente de genul asta, esti fata cuminte si devreme acasa. Eu nu prea beau cafea, insa din cand in cand ma delectez si eu cu cate un nescafe.

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna seara! Tin sa va deranjez pentru cateva momente venind cu rugamintea la d-voastra de a ne promova magazinul online deschis in scop caritabil, singurul de acest gen din Romania cu produse pentru copii http://www.salveazaoinima.ro/. Sa facem un schimb de logo/link, iar noi la randul nostru va punem logo pe magazin pe pagina sustinatori a magazinului!Va multumim anticipat!
    Va rugam sa ne lasati un raspuns pe adresa de e-mail: salveazaoinima@gmail.com

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.