Translate

vineri, 21 februarie 2014

O dragoste dincolo de timp



Am fost dintotdeauna adepta credinţei vieţilor trãite şi retrãite, a reîncarnãrilor purificatoare, a oamenilor reîntâlniţi o datã şi încã o datã, într-un ciclu fãrã finalitate. Nu cred în coincidenţe, cred în energiile care mişcã lucrurile în milioane de feluri, aşternându-ne dinainte o cale pe care doar avem iluzia cã noi suntem cei care o alegem. Fiecare fir de praf pe care il ştergem croieşte întâmplãri în viitor. Sentimentele ne urmãresc dincolo de moarte, în urmãtoarea viaţã, ura, frica, dragostea sunt datorii neplãtite cu rãdãcini mai adânci decât simpla naştere a trupului nostru.

In luna lui martie, Marte cel rãzboinic îngroapã securea, lãsând dragostea sã pluteascã în aer. Este luna în care ne punem mai multe întrebãri despre direcţia în care mãrşãluiesc sentimentele noastre cele mai profunde. Trãim sau nu acea dragoste mistuitoare, unicã, cu desãvârşire lipsitã de egoism, capabilã sã se dãruiascã pe sine fãrã a dori nimic în schimb? Am întâlnit-o în aceastã viaţã sau este acolo, undeva, în viitor?
Câteodatã vãd pe stradã doi bãtrâni ce merg ţinându-se de mânã (da, ştiu, sunã ca un Minulescu ploios!). Gestul în sine mi se pare atât de extrordinar încât mã opresc şi îi urmãresc cu privirea, întrebându-mã ce magie îi tine împreunã de atâta amar de vreme. Apoi mi-aduc aminte de proprii mei bunici, plecaţi în urmãtoarea lume dupã o cãsnicie de 66 de ani şi mã întreb pe unde or fi, tineri şi din nou  (veşnic) îndrãgostiţi.
Pãrerea mea este cã dragostea adevãratã este cel mai egoist sentiment, neasemuit de egoist, atât de strâns încât nu mai încape nimic altceva între acei oameni prinşi în mrejele lui.

Am întâlnit odatã doi îndrãgostiţi nebuni,
Stãteau fatã în faţã pe pragul unei lumi.
Mândri, tãcuţi şi-albaştri, fluizi şi abisali,
Priveau unul la altul cu ochi rotunzi şi pali.
Ii despãrţea lumina venitã dintr-o stea
Si frunţile înalte, curgând, le’nfierbânta.
Ei o sorbeau cu sete,
Avizi, senini şi goi,
Pe-altarul veşniciei, icoane amândoi.
Nu cunoşteau pe nimeni, trãiau prin ei şi-atât
Si’n fiecare clipã iubeau ca la’nceput.
Erau foarte aproape, dar nu se atingeau,
Doar mâinile întinse prin aer fremãtau.
Ii despãrţea lumina venitã de-undeva.
EL… cred cã era Cerul,
EA… Marea se numea.

Dacã vreţi sã vã convingeţi, vã invit sã-i ascultaţi pe Vunk şi Andra împãrţind dragostea Numai la doi, o împãrţire pe care o învãţãm greu, uneori eşuând dureros, alteori zburând pe aripi de fluturi.


10 comentarii:

  1. Tu spui ca" dragostea e cel mai egoist sentiment",altcineva spunea ca"iubirea e cel mai personal sentiment",sunt impartite parerile si diferite.Important intr-o relatie,dupa mine, e sa sti sa asculti si sa iubesti.Un weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ascultatul celuilalt este de baza, ai dreptate.

      Ștergere
  2. Foarte frumoase ganduri, frumoase versuri iar melodia... e cea mai recenta pasiune a mea in materie! :-)
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o melodie sensibila, cei doi o canta cu multa pasiune.

      Ștergere
  3. Si eu cred in reincarnari, in sentimentul de deja vu, pentru ca si mie mi s-a intamplat sa am impresia ca o anumita persoana mi se pare cunoscuta parca din alta vreme. Iar batraneii care merg mana in mana sunt cel mai frumos exemplu de dragoste si devotament. Mi-a placut ce ai scris!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De obicei perechile merg la brat, cand ii vad de mana la varsta aceea imi dau seama ca inca se iubesc.

      Ștergere
  4. Intr-o relatie adevarata ambii parteneri incearca sa ofere tot ce au ei mai de pret si chiar ajung sa dea mai mult decat au.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu conteaza atat de mult ce faci, ci cata dragoste pui in ceea ce faci. – Maica Tereza

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.