Jurnal de weekend bolnavicios

Ar fi trebuit sa filozofez un pic pe tema tratamente alopatice vs.tratamente alternative, acum sunt in masura, dupa doua saptamani de tratament cu toate leacurile bunicii, fara efect. Lucrurile stau cam asa...
Amu' 14 zile fix a inceput sa ma incerce o viroza. Pe la serviciu toata lumea s-a smiorcait mai mult sau mai putin, unii mai grav, altii ca niste fluturasi. Cum am vazut ca dau semne de oaresce racaieli in gat si sinuzita am marit doza de vitamina C(imitir) si am bagat tare zinc pentru imunitate. Timp de o saptamana am tinut sub control neamurile de virusuri pribege din orl-ul meu, dar pentru orice eventualitate am inceput sa administrez oscilococcinum si calciu+magneziu.
Seara serveam hrean cu usturoi de simteam ca imi razuie pielea de pe amigdale, dar as fi facut orice numai sa nu ajung la antibiotic. In saptamana care a trecut m-am simtit din ce in ce mai nasol la serviciu pana cand ieri dimineata, avand unele presimtiri nefaste, am refuzat sa ma mai misc din casa. Buna inspiratie, pe la 9 a.m s-a dezlantuit infernul. Dureri de cap, de gat, de oase, frisoane, sudori, tot tacamul. Virusurile reunite castigau razboiul. Da-i cu ceai fierbinte si un ibufen, ca n-am mai vrut paracetamol sinus, ma simt ciudat de la el, parca plutesc... Cand am vazut ca trag sa zac, am ras o ceapa+cartof, am turnat bitter suedez pe o carpa, am infasurat tot carcaletele si l-am legat la gat. Am inceput sa lacrimez instant, ca eu nu suport deloc ceapa, imi da ameteli. Am varsat rauri de apa si, speram eu, odata cu ele si microorganismele criminale. Booon, la culcare am fost sigura ca manevrele mele extreme au luat virusurile prin invaluire si le-am dat de-a berbeleacul afara din organism.
Grava eroare de sistem si de calcule! Azi de dimineata, la ora 7, simteam ca imi plesneste capul si ca ochiul stang imi va cadea in palma de durere, totul asezonat cu o senzatie de nedescris in gat. M-am tarat afara din plapuma, am pus mana pe telefon si l-am sunat pe consort care nu iesise inca din tura de noapte, gajaindu-i pe un ton pierit sa treaca pe la farmacie si sa-mi ia ANTIBIOTIC, ca moooor!
Ei, da dragii mei, sa nu indrazniti sa ziceti ca trebuia sa mai rezist un pic! Eu tolerez suferinta, deci am ajuns la limita suportabilitatii si stiu bine cand e cazul sa renunt la principiile mele. In doua saptamani am facut tot ce se putea ca sa nu ajung la antibiotic, dar sinuzita mi-a venit de hac. Pur si simplu mi-a fost din ce in ce mai rau. Eu stiu ca unii sunt fanatici cand vine vorba de antibiotice, dar in unele cazuri nici un ceai nu te poate ajuta.
He, he, ieri, cu tot raul si junghiurile din oase, dat fiindca nu-mi place sa zac fara sa misc un deget, am hotarat ca e momentul sa fac curatenie la puii de hamster. Daca va aduceti aminte, acum trei saptamani, soarta m-a prea-fericit cu o familie intreaga de soricozauri. Hamsterita Ciocolata s-a multiplicat miraculos in cinci parti. Timp de trei saptamani am lasat La Famiglia in pace, altfel riscam ca puii sa fie abandonati. Intre timp hamsterii mei au crescut, s-au rotunjit, au fost intarcati si acum imi mananca si urechile. Sunt tare dragalasi si iuti, parca sunt din aceia cu cheita. Ieri i-am scos in cada unde le-am amenajat un parc de distractii, ca sa pot face curatenie in casa lor. Am ras singura o jumatate de ora, privindu-i cum se fataie de colo-colo. Da, tubul acela de carton a fost senzatia zilei. La un moment dat s-au inghesuit toti acolo. Aveti filmuletul mai jos.