Un vânãtor se formeazã din faşã…

Din oglindã mã priveşte o mutriţã satisfãcutã. Puştiul meu îşi trece mâna prin frezã şi se admirã dintr-un semiprofil vanitos… I-am permis sã-şi stilizeze coafura cu nişte gel. Acum este foarte satisfãcut de creasta de pe frunte. Işi aranjeazã ţepii cu multã grijã. La începutul verii am avut o intensã dezbatere asupra designului tunsorii. Ii vede pe adolescenţii de pe stradã raşi la tâmple şi cu un ciuf rãzleţ sculat în creştet, aşa cã ţine neapãrat sã adopte acest look la modã. Am încercat sã-i explic faptul cã nu tuturor bãieţilor chiar le stã bine cu frizura aceea şi cã unii aratã de-a dreptul caraghios. N-a fost chip sã ne înţelegem! Pânã la urmã l-a convins frizeriţa sã facã un compromis, în timp ce îl smãcuia cu Gerovital H3 Men. Astfel am fost mulţumiţi cu toţii. El cã aratã oarecum ca cei mari, noi cã n-aratã ca un papagal în miniaturã.

Apucãturile puştiului cu privire la tendinţele în modã nu se opresc aici. Un viitor metrosexual? E drept cã la unele am contribuit şi noi, ca pãrinţi. Cum ar fi asortatul hainelor şi parfumul… Ei bine, mirosul este o componentã foarte importantã în ritualul de familie, iar exemplul adulţilor este hotãrâtor. Puştiul ţine la spray-urile din dotarea genitorului, dar nu îl lãsãm sã le foloseascã zilnic, ci doar atunci când este invitat la vreo sindrofie. Pielea lui este sensibilã, nu se comparã cu pielea unui adult.

In acest moment, de exemplu, se pregãteşte sã plece la ziua unei colege de clasã şi îşi încheie pregãtirile pufãindu-se de câteva ori pe haine.

Zâmbetul din oglindã are ceva nedefinit, plin de sine, orgolios, conştient de farmecul pe care îl emanã. Stie cã va da peste o adunãturã de fetişcane zglobii şi adoptã din instinct atitudinea de vanator. Atitudine pe care o va perfecţiona pe masurã ce va creşte. Deocamdatã ne distreazã. Incerc sã îi explic cã dincolo de vorbe, o fatã se cucereşte şi cu altceva… Un limbaj al trupului, grija pentru aspectul exterior, farmec, universul de miresme care înconjoarã o persoanã. Poate îmi veţi reproşa cã induc bãiatului idei superficiale. Nu! Cãlãtoresc de prea mult timp cu mijloacele de transport în comun, aşa ca ştiu prea bine despre ce vorbesc. Vã spun sincer, partea masculinã de pe meleagurile noastre se preocupã prea puţin de impresia olfactivã pe care o lasã. Dacã barbaţii ar fi conştienţi cã succesul lor social depinde în bunã mãsurã de parfum, viaţa lor ar fi mult mai uşoarã. Unii se limiteazã la after-shave, unii chiar preferã sã foloseascã spirt (ca şi cum tenul lor ar fi din carton, nu din celule vii), unii aruncã nişte apã pe faţã dimineaţa şi ies imediat pe uşã. Mda, bãrbatul trebuie sã fie niţel mai frumos ca Scaraoschi, dar nu şi sã duhneascã la fel! Câteodatã, în autobuz, simt adiind un parfum puternic, nãucitor, bãrbãtesc, senzual şi întorc imediat capul, caut sã vãd care este “sursa”. Indiferent cum aratã persoana în cauzã, faptul cã foloseşte un deodorant/apã de toaletã/parfum oarecare, mie îmi transmite un anumit semnal. Nu superficialitate, ci o grijã faţã de ceilalţi. Pentru cã da, stimaţi convieţuitori, îngrijirea înseamnã respect faţã de aproapele tãu şi nicidecum decadenţã.

Poate cã puştiul meu, dincolo de educaţie, moşteneşte şi ceva din nasul meu sensibil şi apetitul lui taicã-sãu pentru deodorante. Ori de câte ori ne ameţeşte cu efluvii de mirosuri, îmi trezeşte amintirea primei întâlniri.

Eu, într-o varã toridã, pe la prânz, grãbind pasul spre serviciu dupã ce rezolvasem niscai treburi agasante pe la porţile unei instituţii. El, adicã soţul meu, plantat la colţul strãzii, trãgând dintr-o ţigarã, aşteptând un prieten (imaginar?). Eu, cam ameţitã de cãldurã şi gânduri, am simţit deodatã un miros discret de tutun şi de altceva…Stiţi cum e combinaţia aceea de tutun şi parfum bãrbãtesc. Irezistibilã!

Am dat colţul strãzii, drept în braţele lui, vorba vine, pe dâra de miros, inspiraţie, coincidenţã, soartã sau ce-o mai fi fost în clipa aceea. Asta deoarece nu-l mai vãzusem de vreo zece ani şi ce şanse erau sã dãm unul peste altul într-o zi de lucru banalã şi canicularã pe deasupra?

Cred cã de la acea revedere am prins simpatie pentru parfumul barbãtesc şi pentru cei care nu se lipsesc de el. Motiv pentru care, teoria mea personalã spune cã o femeie nu poate fi cuceritã fãrã o armã olfactivã, indiferent cât de frumos, graţios, genial, spiritual ar fi un bãrbat. Pânã la urmã este tot o selecţie naturalã, nu? Aceea a vânãtorilor moderni.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014