Translate

vineri, 26 decembrie 2014

Despre minciuni...

De astazi vreau sa tin un pic de regim, asa ca nu am o dispozitie tocmai vesela. Patesc asta cand imi scade glicemia, parca incep sa vad mai clar latura urata a lucrurilor si, ceea ce altadata mi se parea amuzant, acum mi se pare grav si ipocrit. Cu alte cuvinte imi iese la iveala tendinta de a dramatiza, iar cea de a bagateliza se ascunde in vreun cotlon al mintii.
Zilele trecute, in timp ce toata mass-media scotea de la naftalina imaginile de la asa-zisa revolutie si comemora, chipurile, moartea martirilor, mie mi se scarbea din ce in ce mai tare. Pentru ca singurul mare adevar in toata tevatura aceea a fost tocmai moartea unor nevinovati. O moarte de decor pentru alte manipulari ce au mascat scopul intamplarilor de atunci. Eram adult si mi-aduc perfect aminte cum cumparam ziare si citeam tot felul de enormitati sau urmaream la tv tot soiul de personaje dubioase, aveam sentimente dintre cele mai contradictorii si nu stiam ce sa mai credem. O imensa mascarada care s-a prelungit, din pacate, pana astazi. Imi inchipui cat de mare este durerea celor care au pierdut atunci pe cineva drag, stiind ceea ce se stie astazi. Cat de greu este sa vezi adevaratul motiv pentru care a murit cineva si ca sacrificiul a fost programat!

Va spun sincer, cand copilul meu va invata la scoala despre acele zile, voi avea eu grija sa nu ramana cu impresia ca a fost vorba despre o "revolutie spontana", asa cum ni s-a spalat noua creierul in primii ani de dupa...
Exista multe teorii, fapte care au iesit la iveala, lucruri care se leaga si explica intregul. Sunt mii de piese de puzzle carora greu le gasesti locul, dar atunci cand il vezi, ai senzatia ca imaginea se lumineaza brusc. O revelatie! Una dintre aceste teorii o puteti citi AICI, poate nu este chiar atat de bine inchegata sau reala, dar leaga piese de puzzle pe care le cunosteam si creeaza o imagine.
Minciuna pare sa ne insoteasca de foarte mult timp, ca popor, tradarea este si ea omniprezenta si te intrebi daca acesti demoni vor disparea vreodata din istoria noastra. Cel mai rau sau mai grav pentru noi, tot ca popor, nu este faptul ca dinafara ni se dau ordine, ci faptul ca al treilea demon, lacomia, gaseste intotdeauna pe cineva pe care sa il supuna si sa execute ordinele. Cu alte cuvinte, in timp ce strainii au scopuri "inalte", de dominare, geopolitice sau mai stiu eu ce, compatriotii nostri tradeaza pentru bani. Poate l-as ierta pe cel care ar fi de partea celorlalti din principiu, in fond fiecare poate avea propria parere, dar ca sa fii impotriva tarii tale din pura lacomie mi se pare de cea mai joasa speta.
Am citit mai multe articole interesante despre ceea ce pare sa fie adevarata noastra istorie, le gasiti AICI , AICI sau AICI . Nu le comentez acum, daca aveti rabdare sa le lecturati sau sa le vizionati va veti imbogati cunostintele cu informatie. Nu zic ca e musai sa le credeti. Ar fi nefiresc sa va insusiti din prima teoriile pe care le auziti. Avem logica tocmai ca sa discernem intre atatea fapte. Dar puteti sa va largiti orizontul. Cel mai rau este sa stai ca o leguma si sa astepti sa fii hacuit, fara sa stii de ce.
Am sa inchei spunand ca, pe plan personal, poti sa fii fericit de Craciun, dar pe plan social, ceea ce ni s-a intamplat cu 25 de ani in urma, ne va urmari mereu ca o umbra coplesitoare. Si, de cate ori, vor deschide astia gura la tv. si ne vor sufoca cu vorbele lor mincinoase despre martiri si sacrificiu, umbra ne va acoperi si mai tare.

6 comentarii:

  1. Mai întâi și-ntâi, LA MULȚI ANI! Să aduni satisfacții, să-ți faci familia mulțumită, să reușeti cât mai mult din ceea ce îți propui!
    Cât despre revolta ta față de ce s-a întâmplat în ”89, o pricep; că doar n-au fost morții tăi. Ia, niște bezmetici, acolo, drogați de miraje, care și-au scos cămășile, ca la Mărășești și au strigat, posedati de diavoli: -Trageți! Și s-a tras!
    Voi incerca, sper să am curajul, să-ți dedic „procesul- verbal ” a doua zile din Crăciunul meu pe acel an, sub zisa „umbră copleșitoare”, care ințeleg că te amenință să te acoper obsesiv-subversiv!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc de urari, la fel iti doresc si tie!
      Cum spuneam, vorbeste foamea din mine. Ma deranjeaza ca s-a murit...sincer pentru o cauza ne-sincera si se vorbeste in stilul romanesc,caragialesc, tragico-lacrimos, despre chestia asta, in fiecare an, desi acum se stie adevarul. Abia astept sa-ti citesc PV-ul.

      Ștergere
    2. S-a murit pentru proiecția unui vis, care, pe ascuns era alt tuturor. Cauza era sinceră, funcțională și merita orice preț! Ceea ce a urmat are asemănare cu ce s-a intâmplat după Mărășești, după Alba-Iulia, după Cotu-Donului. unii au rămas cu lacrimile, alții cu bucatele. Iar fenomene istorice de asemenea dimensiune nu se pot aprecia decât la distanțe de 2-3 generații!. Cu scuze, dacă își au locul!

      Ștergere
  2. La multi ani!Sa fi sanatoasa si sa te bucuri de sarbatori alaturi de cei dragi.Eu nu am fost in tara la revolutie,cam o luna,dar am inteles repede.Nu ma uit si nu citesc,imi face greata.Atat am vazut:o doamna care avea un baiat de 25 de ani,vaduva de-atunci.Nu vroia ,decat sa stie cine i-a ucis sotul,student .E asa greu de nu s-a gasit nici un vinovat? De-aia nu vreau sa aud nimic.Ne umbresc sarbatorile cu minciunile lor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai dreptate, am citit și eu multe articole în ultima vreme, multe destăinuiri ale celor care au văzut și auzit ceea ce noi, cei ce am văzut totul numai la televizor, nu am avut ocazia sa auzim și sa vedem și chiar zilele trecute i-am zis și soțului: cred ca multe minciuni am mai auzit noi la revoluție și le-am luat de bune și multi "teroristi" au fost catalogați astfel doar pentru a li se justifica moartea, nedreapta de altfel. Mi-amintesc ca un vecin, militar în București în zilele revoluției, îmi povestea cum un coleg de-al lui, pur și simplu din curiozitate a luat în cătarea pustii un om de pe strada doar pentru a vedea dacă e în stare să-l nimerească, și da l-a omorat, iar el bineînțeles nu a pățit nimic. Eu pe vremea aia am crezut doar ca bravează, dar acum cred ca spunea adevărul și as merge chiar mai departe l-aș bănui ca nu era vorba de niciun coleg ci chiar de el. În sfârșit... Greu de cei ce-au pierdut pe cineva drag atunci, mai ales dacă se dovedește ca se puteau evita pierderile inutile de vieți omenești. Acum nu se mai poate schimba nimic, poate doar în mentalitatea noastră, sa nu mai credem necondiționat ce ne servesc ăștia "mari".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si cate povesti or fi! Este ca o panza de paianjen, nu cred ca avem sanse sa scapam vreodata!

      Ștergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.