Translate

marți, 3 martie 2015

Big Brother? No. Smart Brother

O cunoasteti pe Ileana?
Daca nu o cunoasteti, ati ratat experienta vietii. Daca ati cunoscut-o inseamna ca sunteti niste persoane din gasca mea, adica dintre cele (poate chiar "cei") care ati supravietuit epocii comuniste, cea care ne-a invatat ca, daca vrem cu adevarat (unde am mai auzit asta?), putem sa facem totul cu manusitele noastre.
Ileana mi-a fost prezentata de catre bunica-mea, prin anii '70. Era o "doamna" cu mare greutate, la propriu. Odata asezata in dreptul ferestrei, nimeni n-a mai reusit sa o clinteasca, ca era din fier si PAL si arata ca o mobila rabatabila. Ati ghicit, Ileana era masina de cusut .

Doamne, ce-am mai iubit masina aceea! La scoala faceam croitorie la orele de lucru manual si acolo mi-am confectionat prima fusta din stofa pe care apoi am tras-o la masina de cusut de care nu ma prea apropiasem, atat de mare respect si teama imi inspira. Bunica m-a invatat sa o pun in functiune, sa montez acele, sa trec firul prin piesele alambicate, sa reglez cureaua de pe roata, sa pedalez, sa tin degetele departe de ac, sa tin cusatura dreapta... Multe, tare multe trebuia sa inveti pentru a te putea numi "manuitor de masina Ileana".
Ceva mai tarziu, prin adolescenta, cand deja visam la moda si sufeream crancen din cauza penuriei de modele de pe piata, m-am perfectionat. Faceam rost de reviste, eventual de tipare si imi croiam ceea ce doream. Nimic nu ma intimida. Obtineam piesele de imbracaminte si adaugam amanunte dupa dorinta: volane, broderii, degradeuri de vopsea. Munceam pe branci, dar aveam lucruri mai altfel decat ceilalti.
Dupa Revolutie, cand piata a fost inundata de imbracaminte de-a gata, din import, Ileana mea si-a pierdut incet utilitatea. N-am mai avut timp, rabdare sau dispozitie sa imi cos singura hainele. Intr-un final, mama a hotarat sa se debaraseze de veterana din dormitor, mostenirea de la bunica adusa la oras.
Cativa ani n-am simtit lipsa masinii de cusut. Cand mi-am intemeiat propria familie, cand banii au trebuit dramuiti, cand m-am dolofanit dupa nastere si am constatat ca nu mai incap in haine, cand am inaintat in varsta si am vazut ca modelele de adolescenti de pe piata nu mi se mai potrivesc, cand am vrut sa dau drumul la tivuri, sa scurtez sau sa lungesc hainele copilului, sa modific pense si betelii, sa-mi COS fuste dupa gustul meu... am inceput sa jelesc absenta masinii de cusut. Mare pierdere! Trebuia sa gandesc mai bine in perspectiva.
Jelania mea a durat pana m-am dumirit ce a aparut pe piata, in magazinele de electrocasnice . Inovatiile in materie de tehnici de coasere, dar si designul noilor masini depasesc cu mult orice mi-as fi imaginat cu 30 de ani in urma. Au disparut cu totul roata greoaie de metal si cureaua de actionare, cadrul masiv in care erau montate piesele, au aparut actionarea electrica sau electro-mecanica si nenumarate programe, parca stau in fata calculatorului, nu in fata unui dispozitiv electrocasnic.

 A fost de-ajuns sa citesc specificatiile tehnice pentru ca un intreg univers de posibilitati sa mi se deschida in fata ochilor: 19 cusaturi utilitare, 21 de cusaturi decorative, 5 modele de butoniera automata intr-un singur pas, cheita, coaserea nasturilor, coaserea cu ac dublu la 2 culori... Aleluia, parca ma aflam in raiul croitoreselor! Aici cuvintele de ordine sunt calitate, inovatie, siguranta obtinute printr-o munca cat mai usoara. Credeti ca visez? Nu, am spicuit din ceea ce stie sa faca "japoneza" Brother Innov-is 20, un adevarat "creier" multifunctional, dotat cu memorie pentru programele de coasere. Nu prea mai vad bine? Nu-i bai, ca are sistem automat de introducere a atei in ac.
Stiti care a fost primul lucru de care mi-am amintit brusc? De frumoasele fuste in clos pe care ajunsesem sa le cos si de mana, ca erau atat de simplu de croit incat nici nu va imaginati! Dar pierdeam o groaza de timp cu surfilatul marginilor ca sa nu se destrame, cu betelia si fermoarul. Mi-am amintit ca imi lua cam doua zile o fusta. Cu Brother Innov-is 20 as rezolva-o in cateva ore, fara sa ma grabesc. Nu va vine sa credeti? Haideti sa ne uitam pe un tipar! Voi folosi o imagine cu o schita din anii '50... Croiala clos de atunci revine astazi in moda (recunoasteti aspectul rochitelor, nu?) sau poate ca nici n-a disparut vreodata. Pe desen se vede, in stanga sus, si tiparul unui clos mare cum se zice, un cerc perfect in mijlocul caruia se decupeaza un cerc mic corespunzator circumferintei taliei, simplu nu? Linia verticala, raza cercului, este de fapt lungimea fustei fara tiv.



Daca va hotarati sa folositi un material subtire, nici nu mai este nevoie sa va complicati cu betelie si fermoar, puteti sa puneti elastic in talie. Tivul il puteti trage tot la masina, folosind una dintre cusaturile decorative la doua culori si obtinand astfel un decor frumos pe un material uni.
Iata mai jos fuste croite in acest fel, par a avea un tipar mai complex, este doar o iluzie.

Sursa: one.ro
Si inca un tipar mai explicit pentru clos, folosind doar un semicerc pentru o incadrare mai buna pe bucata de material si imbinarea prin cusaturi laterale.

Sursa: inffo.ro

Posibilitatile sunt nenumarate, mai ales ca se pot coase materiale cu grosimi variate, de la matase la stofa. Nu va faceti griji ca nu puteti tine directia de coasere, asa cum pateam de multe ori la masina de cusut clasica. In cazul lui Brother Innov-is 20, oprirea si pornirea sunt instantanee, la punctul dorit, nu se pune problema ca nu puteti controla tot procesul, nu mai intervine inertia din cazul batranelor masini clasice. Acest tip de Brother este chiar indicat pentru incepatori tocmai datorita faptului ca viteza de coasere poate fi reglata. 
Nu vi s-a intamplat niciodata sa cautati acea fusta care sa va reprezinte si sa constatati ca nimic de pe piata nu vi se potriveste? Ei bine, cu o masina de cusut performanta puteti voi insiva sa va croiti hainele asa cum va doriti. Si sa fiti si unice pe deasupra, cu foarte putin efort.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015.


11 comentarii:

  1. Ar fi cadoul perfect pt soacra-mea :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La cum stiu eu ca iti merg mainile, eu zic ca tie ti-ar fi o companiona perfecta, mai ales ca astepti un nou membru in familie. Ai putea economisi o gramada cu o masina ca asta!

      Ștergere
  2. Ileana e încă aici! Aici, adică cam la vreun metru de unde scriu eu acum acest comentariu. Habar n-am să trag la mașină, ador cusutul de mână. Am încercat de vreo câteva ori să învăț la Ileana mea, dar nu s-a lipit de mine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, cate rateuri am dat cu Ileana pana m-am prins sa tin directia... Nu-mi ajunge un articol sa povestesc prin ce-am trecut. Zic eu sa sari direct la astea moderne, invatatul devine o placere. Fara riscuri!

      Ștergere
  3. Da, și eu am făcut cunoștință cu Ileana... dar altfel. Cred că aveam vreo 5-6 ani când am reușit să-mi cos.... degetul!!! Am reușit să scot acul, ața (trecuse și ea prin deget) și de atunci nu m-am mai apropiat de ea. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu esti singurul. Eu mi-am trecut acul prin juma de unghie cand eram mare si aveam experienta din belsug. Ma mir ca te atragea masina de cusut, probabil era fascinant mecanismul.

      Ștergere
  4. Ehei cand eram mici ce ne mai balanganeam invartind de roata la bunica, am crescut, mi-a luat mama una si cum am plecat din oras am dat-o cuiva. La bunica nu era vreme de invatat, preferam sa o ajut in gospodarie, chiar acum doua seri discutam cu dansa despre asta. M-ar invata cu tot dragul...

    RăspundețiȘtergere
  5. Stai , sa spun si eu :
    Iubesc grozav masinile de cusut !
    Bunica mea avea o minunatie de " Singer " .
    a carei emblema era incrustata cu litere aurii dantelate in arabescuri si inforituri .
    Mai avea minunatia asta de masina si o roata care parea uriasa raportand-o la dimensiunile mele de atunci .
    Mai toata ziua aveam treaba cu roata aceea iar pedalierul ma încanta la culme .
    Descoperisem ca ma puteam legana singur , culcandu-ma pe respectiva pedala - destul de incapaoare ptr. mine si tragand de cureaua de transmisie dintre pedala si roata de angrenaj .
    Deseori adormeam acolo ...
    Ma intreb si acum : oare masinile de cusut au amintiri , au suflet ?
    Cred ca da !
    Nu au fost doar niste masinarii - au fost camarazi la bune si rele cu cei carora le-au apartinut .
    S-au intristat ori s-au bucurat simtind sufletul celor care le-au atins .
    Au avut vise din visele celor alaturi de care au stat si carora le-au cunoscut povestile in serile lungi de iarna si de lucru .
    Au compus melodii pe ritmul lor anume si au creeat lucruri rafinate , elegante , alaturi de maini pricepute , harnice , inventive , in pas cu oamenii , timpurile , moda de atunci .
    Hotarat lucru : masinile de cusut au suflet !
    Desi in vremurile noastre , chiar si Piticii din povesti imbraca hainutele elfului acela de treaba numit Catalin Botezatu , eu voi continua sa cred in sufletul masinii de cusut a Bunicii si in toate cate au fost candva ...
    Asa !
    Am spus ce am simtit si cum m-am priceput , eu fiind doar un Pitic .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mai spune, ca incep sa plang acusica dupa masina mea din amintiri!

      Ștergere
  6. :) Pe Ileana o am în faţa ochilor în fiecare noapte!
    Doar pe ea îmi ţin televizorul! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i asa ca este buna de mobila? Am zis eu...

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.