Translate

joi, 5 martie 2015

Ia-ti viata in mana!

Din cand in cand ma intalnesc cu fosti colegi de scoala. Culmea, pe cei din liceu ii vad mai rar, cred ca viata ne-a imprastiat prin toata tara. Nu asa s-a intamplat si cu una dintre cele mai bune prietene ale mele. Asta deoarece lucra intr-o mare banca din oras, in centru, ma intalneam cu ea ori de cate ori ieseam la plimbare. Bine, eu la shopping, ea la munca... Munca grea, nu gluma, ca doar ea a vrut sa se faca "finantista", nu? Pe lucratorii din domeniul financiar bancar i-am invidiat intotdeauna, pentru salariul pe care imi imaginez ca il castiga, dar nu si pentru programul strans si militaria pe care am observat-o in exercitarea functiei. Sau gresesc?

Ei bine, la un moment dat, nu mi-am mai vazut fosta colega la banca la care lucra. "Cine stie?" mi-am zis. "Oamenii astia se plimba de la o sucursala la alta, revine ea la baza in cele din urma". N-a revenit. Dupa aproape un an, rastimp in care, trecator, ma mai fulgerase intrebarea unde ar fi putut disparea, m-am trezit brusc cu ea in birou, la mine la serviciu. Vesela, infloritoare, cu cei doi copii dupa ea, venise sa-mi ceara informatii despre niste legislatie din domeniul in care activez. Ne-am pupat, ne-am imbratisat, am ciripit pe tema odraslelor noastre si, in cele din urma, moarta de curiozitate, am intrebat-o unde mai lucreaza. Stiu, nu este delicat sa tragi omul de limba, mai ales despre serviciu, dar ea parea atat de senina si multumita incat mi-am dat seama ca nu ar supara-o interesul meu.
"Nu mai sunt in banca!" a exclamat ea cu voiosie. "Sunt acasa."
"Hait, am dat cu batul in balta ca de obicei. A ramas fara serviciu..." mi-am zis eu cu obida. Dar ea a continuat imediat:

 "Sunt pe cont propriu, dau consultanta pentru accesarea de fonduri europene si am luat o franciza pentru credite."
Am clipit iute. Intelesesem prima parte, avusesem de-a face cu firme de consultanta pe proiecte, dar chestia cu franciza ma depasea. Eu si finantele, baba si reactorul...
"Sunt libera ca pasarea cerului...Imi placea si la banca, dar era cam sufocant. Acum ajung acasa oricand am nevoie."
Ma uit la ea, fara sa pot trece peste faza cu franciza
"Franciza ca aceea de la patiseria din colt?" intreb eu prosteste.
Rade cu gura pana la urechi dar ma intelege, domeniul meu este tare departe de domeniul ei.
"Femeie, n-au trecut niciodata pe la voi brokeri de credite bancare? Refinantari, nevoi personale...ring a bell?"
Aaaaaa, cum nu? M-am dumirit instantaneu. Vin cam o data pe luna. Ba si aplicasem candva, prin intermediul unei firme, pentru un card de credit.
"Si franciza?" intreb iar ca un papagal sacaitor, obsedat de un singur cuvant.
"Franciza a fost gratis, de la Av Broker Solutions. Sediul este la mine acasa, n-a trebuit decat sa infiintez firma, cam trei saptamani mi-a luat. Am inca doi colegi, tragem tare pe doua fronturi: si consultanta si gasirea clientilor pentru credite. Dar merita! In ziua de astazi toata lumea vrea sa cheltuie. Ne-am miscat repede si am reusit sa gasim un mod de a impaca toate partile. Plus ca AVBS Credit este un nume, nu o iau de la zero cu reclama, exista 47 de francize in toata tara, au o piata deja, au parteneriate cu 14 banci, eu doar lucrez in numele lor si ma bucur de consultanta gratuita. Trebuie doar sa respect standardele firmei si sa am o strategie de management viabila."
Ma uit la ea cu gura cascata si, deodata, mintea mi se deschide ca si cum as vedea luminita de la capatul tunelului. Prietena mea a rostit cuvantul "libera" si de-abia acum inteleg ce a vrut sa spuna. Face in continuare ceea ce a invatat, dar intr-un mod care chiar ii place. Si are in acest fel timp si resurse si pentru alte preocupari. Bineinteles ca exista un risc odata ce lasi un serviciu stabil si te bazezi strict pe fortele tale, dar cred ca merita din plin. Nici nu-mi dau seama cu ce viteza gandesc toate astea, dar ma aud zicand cu voce tare:
"Vreau si eu! Ma iei si pe mine?"
Prietena mea tace interzisa.
"Dar tie nu-ti placeau chestiile astea...economie, matematica...tu esti mai...umanista. Ce ai putea sa faci?"
"Probabil...Dar cunosc oamenii. Stiu sa vorbesc, invat repede. Sunt convingatoare cand imi dau interesul. Tu esti cea care stie teoria, dar eu stiu sa manuiesc vorbe. Ma uit in jurul meu, la serviciu de pilda, cum toti au nevoie de ceva si cum toti raman fara bani in anumite perioade. Le trebuie doar un imbold ca sa faca un credit.

Fie ca e vorba de plata unor rate la casa, de probleme de sanatate, de renovari ale apartamentului sau doar de dorinta de a-ti satisface un vis, totul s-ar putea rezolva prin intermediul cuiva care iti poate aduce banii la nas. Am observat ca in prezenta brokerilor devin banuitori, atitudinea lor nu reuseste sa-i convinga si cred ca aici trebuie depuse cele mai mari eforturi. Mie, de exemplu, imi plac prezentarile pe hartie, vorbele le urmaresc mai greu si nu am rabdare sa ascult explicatii savante. As putea sa-ti creez materiale de prezentare pe intelesul oamenilor de rand, atractive, stiu ce vor sa citeasca ceilalti, discut cu colegii de fiecare data. Cu alte cuvinte iti trebuie o persoana priceputa in comunicare si aici te-as putea ajuta."
E randul prietenei mele sa ma priveasca cu ochi mari. Parca ii vad rotitele logicii cum se invart nebuneste. Calculeaza sanse si riscuri, deformatie profesionala, deh! Ma ia totusi in serios.
"Dar trebuie sa intri cu ceva in asta" zice ea in cele din urma. "Aportul tau in bani si materiale, ca sa-ti pui ideile de comunicare in practica", explica vazand ca nu prea inteleg.
A, da? Asta ar putea fi o problema. Rezervele mele sunt cvasi-nule, ba chiar mai mult decat nule inainte de salariu, adica cu minus. Na, ca incep sa ma molipsesc de limbajul specific. Imi citeste dezamagirea pe fata.

 "Dar exista intotdeauna o solutie" ma linisteste ea in timp ce isi scoate telefonul. "Aplici pentru un credit. Folosim simulatorul de credit , am aplicatia pe telefon, si aflam imediat ce ti se potriveste..."
"Cum fac rost de aplicatie?"
"O descarci gratuit, dar numai pentru smartphone-urile Android sau iOS..."
O urmaresc cum schimba rapid ecranele.
" Poftim, daca te hotarasti, in 5 zile ai putea lua un credit de nevoi personale. Fara explicatii, fara documente justificative, iti cumperi tot ce vrei si gata!"
Prietena mea s-a ambalat. Deja croieste planuri pe ideea mea, este clar ca un ajutor ar incanta-o. Si eu visez...Visez sa am acea independenta financiara care sa-mi dea ragazul sa ma ocup si de hobby-urile mele, si de casa, si de proiectele de familie. Cine stie? Poate discutia de mai sus chiar va fi o cotitura in viata mea.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015.









8 comentarii:

  1. Eu am fugit cat am putut de mult de credite, preferam sa-mi restrang dorintele decat gradul de indatorare. Doar pentru casa platim si e ok asa. Uneori te poti afunda, alteori poate fi salvarea, e nevoie de o analiza amanuntita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am incercat sa ma tin departe, dar sunt momente cand nu vad alta iesire.

      Ștergere
  2. Când am citit "Nu mai sunt în bancă", nu știu de ce m-am gândit la "stai în banca ta". :) Și clar, unele discuții sunt cotituri! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. As zice ca exemplul altor persoane te poate mobiliza, de obicei toti suntem mai fricosi cand vine vorba de stabilitate profesionala.

      Ștergere
  3. Am citit articolul tau si parca m-am vazut pe mine - nici eu n-am studii in domeniu dar am terminat psihologia si ''le am'' cu comunicarea. Si mie mi-ar placea sa lucrez in domeniul acesta. :)
    Ideea este urmatoarea, la AVBS Credit brokerii chiar explica pe intelesul tuturor. Desi sunt profesionisti si fac totul ca la carte, sunt aproape de oameni din acest punct de vedere.
    Un punct de placare ar fi sa intram in aceasta companie ca asistente manager si apoi sa evoluam si poate chiar sa ne luam o franciza. :P
    Succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E greu sa-ti placa ceva daca nu ai aplecare, mai ales cu domeniul strict al finantelor... Iti trebuie indrumare serioasa, nu gluma!

      Ștergere
  4. Ca de la umanista la umanista, iti urez mult succes! :)

    P.S. Doamne, cat am mai cautat link-urile in articol! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Linkurile sunt...rosii. Probabil te-au ametit atatea articole citite pe banda. Nu te invidiez!

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.