Translate

vineri, 13 martie 2015

Despre fantezii printre lenjerii

Stau cu fata in sus, intre florile din gradina din spatele casei...Soarele bland imi mangaie fata. Simt sub palme moliciunea cruda a ierbii, o senzatie satinata, racoroasa, alunecoasa ca apa. Respir incet, adanc, imi umplu plamanii cu parfumul suav al florilor ce fosnesc deasupra mea. Traiesc clipa cu adevarat, intr-o relaxare totala, un exercitiu pe care il fac in fiecare zi, dupa ce vin de la serviciu. Pare ca toata energia negativa si starea tulbure acumulate in timpul unor ore infernale se scurg din trupul meu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Mintea mi se umple de o lumina alba, de o liniste pe care nu am mai cunoscut-o de foarte mult timp. Fosnete si soapte, adierea calduta a vantului, miresme...

Visul se rupe in momentul in care suna telefonul. Ce gradina, ce senzatii, ce liniste? Sunt in apartament si am atipit cu fruntea strivita pe birou. 
Pe ecranul calculatorului se lafaie imaginea multicolora a unei gradini cu maci. Booon, poate sunt putin turmentata, oboseala e de vina. Bajbai dupa telefon, incercand sa crap un ochi. E maica-mea. Vrea sa stie ce fac. Fac bine. Ii raspund in doi peri deoarece taman ce-am descoperit ca pozele cu gradini sunt de fapt lenjerii de pat ieftine. Ma minunez cu voce tare, uitand de interlocutoarea mea. Ii povestesc ce vad. Mama tace o clipa, apoi ma chestioneaza: “ Dar lenjeriile tale ce au? Sunt inca bune!”. Mda, mama e mai in varsta si mai conservatoare.
De multe ori stau cu mainile in sold, in fata sifonierului. Am asemenea momente retrospective, in care evaluez zestrea primita de la maica-mea si de la bunica-mea, inaintasele mele intr-ale lenjeriilor. Ma uit la albiturile frumos impachetate, aliniate...si subtiate de atata spalat si ma apuca o nostalgie depresivo-maniaca. Recunosc ca de cateva ori am vrut sa bag foarfeca in vreo doua cearceafuri si sa le transform in carpe de praf. Mi-am reprimat cu greu dorinta de a aduna cuverturile chinezesti intr-o plasa pe care s-o las langa ghena de gunoi. Dar m-a cuprins duiosia vazand cum textilele de familie au strabatut deceniile, exasperandu-ma cu longevitatea lor, dupa fiecare spalare. 

Exista din generatiile mai vechi credinta ca o lenjerie de pat adevarata trebuie sa fie alba ca laptele, expresie a curateniei desavarsite. Mult timp am fost adepta acestei conceptii. Pana am inceput sa vad pe ici pe colo seturi de asternuturi colorate, mai vesele sau mai pastelate, de bumbac sau bumbac satinat. 
Dat fiind ca imi plac culorile si combinatiile intense, mi-am dat seama dintr-odata cat de monotone erau lenjeriile mele de pat. Pareau batranicioase, gata de pensionare. Si definitiv demodate. Apoi am realizat ca o lenjerie colorata nu necesita tratament cu inalbitori, asadar se face ceva economie la apa si produse de curatare. A fost suficient ca sa sar brusc din partidul “albiturilor” in cel al “coloratelor”, intr-un traseism al conceptiilor gospodaresti care nu prea imi face cinste, dar putin imi pasa (intre timp am descoperit ca unele materiale nu necesita calcare si ma pregatesc sa modific Constitutia de familie in ceea ce priveste Articolul 1, acela al calcarii obligatorii a rufelor. Si n-am de gand sa fac nici un referendum pentru chestia asta!). 

Lenjeriile de pat moderne sunt un adevarat regal de modele si culori.  Pe cele care ma "bantuie" in ultimul timp le-am gasit in magazinul online lenjeriidepatoutlet.com si, culmea!, sunt lenjerii de pat romanesti si 3D pe deasupra!
Lenjeriile de pat Pucioasa mi-au dat cateva idei, pana si muza mea pare sa se bucure la vederea combinatiilor de modele si culori. Nu ma credeti? Pai cum altfel se explica modelul de cutie de mai jos? 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.