Translate

duminică, 22 ianuarie 2017

Jurnal de minivacanta cu de toate

Stiti cum vine minivacanta asta, cu liberul de luni? Ca nuca in perete. Preferam sa lucrez, asa ma enerveaza intreruperile astea de program, plus ca recuperam ziua libera. Or fi unii care au bani si petrec pe alte taramuri, dar eu ma duc in cel mai bun caz la mall. Iar pe copii i-a ametit de tot, ca de-abia terminasera vacanta de sarbatori.
Va povesteam AICI despre Ransom Riggs, un autor tanar al carui volum, Miss Peregrine's Home for Peculiar Children, a fost un bestseller. Ei bine, ecranizarea acestei carti a aparut in 2016, filmul a fost difuzat la tv, dar eu l-am urmarit online impreuna cu fiu-meu. Tin sa spun ca pustiul a fost absolut captivat de poveste, nu pentru ca ar fi neaparat un film pentru copii, nici nu stiu daca e incadrat astfel, ci datorita scenelor si efectelor speciale cu lejera tenta horror.
 

In distributie, alaturi de actorii copii si adolescenti, ii veti regasi pe Eva Green si Samuel Jackson, in roluri foarte frumoase. Filmul mi se pare extrem de reusit, este un amestec de fantasy, povesti cu monstri, bucle in timp, intoarceri in timp, oameni cu puteri speciale in genul X-Men si, evident, totul este o crancena lupta intre bine si rau. Poate parea putin ciudata atmosfera, dar tare sunt curioasa daca si cartea suna la fel.
Dupa un film bun merge o mancare buna...sau invers, dupa preferinte. Intr-una dintre serile astea am facut portocalopita, o placinta (mai degraba budinca) greceasca. Una dintre colegele mele a mancat asa ceva la un restaurant din oras, apoi a cautat si mi-a trimis reteta. O gasiti pe net daca va intereseaza. Mie mi-a sarit in ochi cat de repede se prepara. Si cum eu fac totul dupa ureche si cum imi suna mie bine, in zece minute amestecasem totul si o dadusem la cuptor.
Nu va asteptati sa pun vreo poza, la culoare si aspect seamana cu budinca de macaroane. In principiu se bat bine 4 oua intregi, se adauga un pahar de zahar (va sfatuiesc sa puneti mai putin), ulei,  vreo 200 grame iaurt, putin bicarbonat dizolvat in apa. Se iau doua foi de placinta congelate, se lasa la dezghetat, apoi se rup in fasii si se incorporeaza in amestec si se pune la cuptor. Eu n-am avut iaurt la ora aia, asa ca am pus niste sana, n-aveam foi, am pus aluat decongelat. Data viitoare insa nu voi decongela de tot aluatul si il voi da pe razatoare, ca tare am intins de el pana l-am sfasiat, desi puteam sa-l tai, dar nu m-a dus capul pe moment (!)
Chestia asta iese teribil de buna cu aluatul in compozitie. Separat se face un sirop cu apa, zahar si zeama de portocale sau lamai care se toarna peste budincuta.

Sursa: http://myclassiccuisine.blogspot.ro
Si daca tot suntem la capitolul "chestii comestibile", profit ca sa-mi exprim o veche nemultumire vis-a-vis de legumele si verdeturile comercializate in lanturile de supermarketuri. Banuiesc ca ne considera pe noi, romanii, mai usor de fraierit sau noi inghitim prea multe magarii, altminteri nu-mi explic de ce ni se vand salate cu limacsi, cartofi cu pamant si patrunjel stropit de noroi. Daca le iau de la tarani mai inteleg si sunt si cultivate mai sanatos, dar in supermarket e de mirare de unde apar atatia limacsi. Sunt organice sau ce?
Eu am ajuns sa cumpar mai multa salata, patrunjel si marar din cauza porcusorilor. Toata vara am ales melcii dintre frunzele salatei, a fost de-a dreptul scarbos ca erau surprinzator de multi. Pe unul am vrut sa-l adopt ca se incapatana sa evadeze din cosul de gunoi. A trecut vara si acum spal salata de nu stiu ce praf, mizerie care zace in strat subtire pe ea. Nu pot sa le-o dau asa animalelor, am vaga impresie ca de-aia s-a si imbolnavit Domnul Cookie si a facut indigestie, de la salata pe care nu o curatasem ca lumea. Culmea este ca, la prima vedere, pare curata, aia din magazin o stropesc sa stea proaspata. Daca dai cu mana pe frunze insa, se ia mizeria pe degete! La fel arata si patrunjelul. Cartofii plini de pamant sunt alta nesimtire. Cred ca ii lasa asa ca sa traga in plus la cantar. 
Si cand ma gandesc ca ma uit la Jamie Oliver cum ia el furaje din magazin, nu le spala, nu nimic, le toaca, le arunca in tigaie, le morfoleste 10 minute si e gata mancarea! Ma lasi! Ba, intr-o emisiune de acum vreo cativa ani, cand avea copilul mic, il pusese in scaunul cu masuta si incepuse sa-i indese cu lingura verdeturile alea semipreparate, vorbind despre diversificarea hranei la copiii mici. A fost singurul moment ca l-am considerat putin dus cu pluta, in rest e baiat valabil.
Dar sa revin la porcusorul meu tratat de probleme la stomac. Nu, n-o iau pe aratura ca sa va povestesc ce avea animalul, nu m-am tampit chiar atat, voiam doar sa precizez, pentru ploiesteni, sau cei care sunt din jurul orasului si vor un veterinar atent, ca mie mi-a placut tare mult la Kinovet, o clinica la care nu mai fusesem niciodata.
Nu mai avusesem de-a face cu latura veterinara a medicinei, dar citisem ca trebuie sa gasesti un doctor care sa se priceapa la porcusori si alte animale mici, ca unii stiu de pisici si de caini si nu au treaba cu segmentul exotic al pet-urilor. Dar se fac ca au. Am cautat pe net si, drept sa spun, mi-a placut site-ul de prezentare al Kinovet. Aveau si o poza cu un iepure, semn ca primesc rozatoare. Ca sa vezi ce important e online-ul! Clinica are sediul in Ploiesti, in centru, pe straduta din stanga cum stai cu fata la Muzeul de Istorie, la demisolul blocului. 

Doctorul se numeste Degenaro Sebastian, e tanar, ca si asistenta, Diana Licsandru, care a tinut porcusorul in brate tot timpul si l-a mangaiat, spre fericirea animalului. Pe doctor nu cred ca l-a placut ca i-a facut o gramada de injectii si l-a apasat pe burta. Atmosfera clinicii e primitoare si non-conformista, au si pensiune si trateaza si animalele gasite pe strada. De altfel, au o pisica dolofana care umbla libera pe-acolo, plesneste toti cateii veniti la control si doarme pe tastatura laptop-ului.
Eu m-am dus fara programare si nici nu m-au programat pentru urmatoarele vizite, m-am dus cand am avut timp in cursul zilei. Asa ca vi-i recomand cu incredere, sunt tare sufletisti.
E greu de spus cu ce poti sa umpli niste zile libere cand nu ai programat ceva special. Gospodarie, lectii, citit, scris pe blog, vreun film bun de vazut, umblat prin magazine cam fara directie, eventual si ceva handmade daca mai ramane timp. 

6 comentarii:

  1. De acord total în ceea ce privește efectele mini-vacanțelor asupra copiilor de școală.
    Interesantă rețeta, mă tentează mult.
    Cât despre verdețuri, legume, zarzavaturi... Nou luăm de la Carrefour Băneasa (Buc.) și sunt impecabil de curate.

    Zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah! Am uitat ceva important!
    Am văzut că ești mare iubitoare de lectură. Nu ți-ar plăcea să participi la serialul de luni ”Citate favorite”? Noi te așteptăm cu drag!
    http://zinnaida.blogspot.ro/2017/01/citate-favorite-116.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Si noi am avut un weekend plin, iar colac peste pupaza, maine recuperam :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La noi s-a hotarat sa se stea peste program o ora timp de cateva zile si in stilul asta recupereaza si fiu-meu la scoala.

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.