Cui i-e frică de bacterii?

Cele mai multe reclame la produsele de curăţenie ne asigură că acestea omoară 99,99% dintre germeni. Câteodată stau şi mă întreb ca prostul de ce e nevoie să omorâm toată această lume microscopică din jurul nostru. Cu ea convieţuim de milioane de ani şi încă nu am fost exterminaţi din cauza asta. Poate am făcut câte o enterocolită din cauza germenilor dar n-am dispărut ca specie. Tragediile personale nu se iau în consideraţie. Chiar şi marile epidemii exterminatoare, cum au fost ciuma şi gripa spaniolă, au origini incerte şi nu s-au datorat neapărat lipsei de igienă, ci unor factori mult mai misterioşi.

Toată publicitatea din ultimele decenii (de la descoperirea microscopului şi implicit a microorganismelor încoace) ne asigură că suntem în pericol de moarte dacă nu frecăm ca nişte psihopaţi toate suprafeţele. Ca urmare s-au inventat diferite produse pentru diferite suprafeţe. Cum naiba a răzbit civilizaţia până în prezent, fără soluţie pentru inox, gel de baie şi detergent de parchet, este o enigmă de neînţeles. 

Oricât aş încerca să gândesc logic şi să mă abţin, de fiecare dată când fac curăţenie, mă înarmez cu toate recipientele posibile şi muncesc în draci, încercând să obţin o casă perfect curată şi igienică pentru familia mea. In aşa hal ne spală creierele şi ne reeducă publicitatea inoculată picătură cu picătură, încă din copilărie ! Mai mult, dacă cineva nu procedează astfel, este catalogat drept un « îngălat », « leneş », « nesimţit ». Curăţenia este necesară dar nu trebuie să devină obsesie. Nu, acum vă întreb sincer, câţi oameni cunoaşteţi care s-au îmbolnăvit că nu s-au spălat pe mâini înainte de masă. Ne uităm tot timpul la amărâţii care trăiesc în mizerie şi ne întrebăm cum de nu sunt plini de bube sau în spital. Germenii bolilor cu adevărat grave nu se iau atât de uşor, aşa cum suntem îndoctrinaţi tot timpul. Se spune de exemplu că tuberculoza este boala sărăciei şi a mizeriei, dar nu este adevărat. Am văzut oameni de familie bună care erau tuberculoşi şi nu i-aş jigni niciodată spunând că sunt bolnavi deoarece sunt îngălaţi. Copiii obişnuiesc de multe ori să-şi bage mâinile murdare în gură şi în ochi şi totuşi nu contactează decât rareori ceva mai serios. Si eu l-am prins pe al meu luând bomboana scăpată pe jos prin casă şi băgând-o înapoi în gură şi m-au apucat nebunelile şi i-am făcut câte o teorie interminabilă. Apoi m-am liniştit şi m-am întrebat la ce m-am gândit de fapt ...Nu vreau să spun că trebuie să ignorăm murdăria, ci numai că exagerăm mult pericolul în care ne aflăm. Ar trebui sa ne detaşăm un pic. Cine are de câştigat din psihoza generală ? Ei na, vă daţi seama şi singuri...

 Sărbătorile sunt un prilej excelent să « razi » toţi germenii de prin casă, să sterilizezi fiecare obiect, să omori bacterii şi virusuri, acarieni şi alte vieţuitoare minuscule ce trăiesc fericite în lumea lor şi pe seama noastră. Motiv pentru care mie îmi place să repet vorba cuiva care a spus că oamenii sunt ca o specie dintr-un virus ce a infectat această planetă. Dacă staţi să vă gândiţi acesta este un lucru perfect adevărat. Ne-am dezvoltat aici, am cotropit planeta (ca pe o celulă), suntem pe cale să o distrugem şi, mai mult, ne străduim să colonizăm şi alte planete ca să supravieţuim (de fapt ca să le « consumăm » şi pe acelea). Paralelismul cu ciclul de viaţă al virusurilor este tulbărător ! Doar se ştie că oamenii, ca mărime, sunt la jumătatea distanţei dintre micro- şi macrounivers. Poate că de câte ori stârpim germenii omorâm de fapt nişte civilizaţii microscopice...Poate aşa vom sfârşi şi noi într-o zi, sub cârpa de praf a Universului, înecaţi cu detergent cosmic şi sufocaţi cu spray intergalactic...Si nici măcar nu vom fi conştienţi de ceea ce ne-a lovit !