Translate

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Semne



Femeia de 116 ani, cea mai batrână din lume, a murit zilele trecute. Slavă Domnului aş zice eu ! Credeţi că sunt cinică ? Who wants to live for ever ? Zice Freddy Mercury şi pe bună dreptate! Totuşi, din ceea ce văd zilnic în jurul meu, aş afirma că, pe măsură ce îmbătrânesc, deşi se chinuie cu bolile şi cu mizeriile acestei vieţi, oamenii trec printr-o transformare ciudată, ajungând să se cramponeze de viaţă, aşa cum nu o fac atunci când sunt mai tineri. Oricât de boşorogit ar fi cineva şi indiferent cât de bătrân, dacă îl întrebi îţi va spune că, bineînţeles, vrea să atingă suta. De ani.  O fi frica de judecata de apoi, frica de necunoscut, frica de momentul morţii, frica de ceea ce va descoperi în lumea de dincolo ? Aş băga mâna în foc că şi cei mai înverşunaţi atei, ajunşi în faţa morţii, încep să se întrebe dacă nu cumva iadul chiar există.

So, unii ar zice că moartea celei mai bătrâne femei din lume, chiar în acest an, este un semn. Eu aş zice că ficare avem semnele noastre că este pe cale să se întâmple ceva. Câteva dintre cunoştinţele mele , de exemplu, au început să viseze mai des, deşi nu sunt « visătoare » în mod normal. Nu vreau să fiu ironică. Alt exemplu ar fi unul dintre cactuşii mei care, acum la bătrâneţe (are mai bine de 10 ani), a « produs » un gogoloi în vârf...După ce l-am analizat cu toată familia, am ajuns la concluzia că ori face o floare, ori un pui, deocamdată nu ne dăm seama ce e tumoarea aceea de pe creştetul lui ! Apoi, grâuşorul pe care l-am pus în tăviţă de Sf.Andrei, a crescut spectaculos de o palmă în 3 zile. Colegii zic că e un fenomen, eu bănuiesc că lumina din belşug şi căldura au avut oarece contribuţie în această întâmplare. A mai fost cutremurul de acum câteva zile, acela produs seara pe la 11. Nu ne culcasem dar, cu toate că la etajul 10 simţim orice « adiere », de data asta n-am avut nici macar o senzaţie. Si, în sfârşit, e sentimentul acela de inutilitate, nepăsare şi sictireală pe care îl avem cu toţii...combinat uneori cu o stare de rău ca şi cum ar fi vorba de o boală. In subconştientul colectiv se întâmplă ceva şi asta ar trebui să ne atragă atenţia, poate chiar este un semn.
Mâine sunt alegerile...dacă le mai amânau aştia un pic, nu mi-ar mai fi păsat nici dacă îmi spunea cineva că se întoarce Ceauşescu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.