Jurnal de 1 Decembrie

Incă de dimineaţă ai mei şi-au făcut “bagajele” şi au plecat spre Bucureşti să asiste la parada militară de la Arcul de Triumf, eventual să viziteze şi Palatul Victoria dacă o fi deschis publicului cum am auzit... Cică ăla mic trebuie musai să vadă pe viu tancurile şi avioanele. Am scobocit prin casă să găsesc un tricolor micuţ pe care nici nu mai ştiu de unde îl avem şi le-am dat să îl aibă la ei. Chiar şi petecul ăla de pânză a avut darul să mă emoţioneze un pic, atât de puternică este simbolistica lui. Dat fiind că mai mult de 20 de ani am fost educată să respect vechiul tricolor comunist, mi-e destul de greu să nu mă gândesc la acea variantă de drapel naţional. 

 Rămân la părerea mea că era un drapel frumos şi expresiv pentru că emblema de pe el avea o mulţime de semnificaţii şi explicaţii...pe care le-am învăţat cu interes şi mândrie în şcoală. Si cum sunt la vârsta la care, sincer, nu prea mă mai interesează ce gândesc alţii despre mine, chiar nu îmi pasă că acela era un drapel cu design comunist. Daţi-mă în judecată pentru chestia asta !

Ca să fiu şi mai sinceră, mie îmi place cel mai tare steagul dacilor, dar recunosc că arată puţin cam belicos şi nu prea s-ar mai potrivi în contextul de astăzi.

Drapelul național al României este un tricolor cu benzi verticale, începând de la lance, albastru, galben și roșu. Are o proporție de 2:3 între lățime și lungime.

Bun şi ăsta...

Totuşi, indoctrinării comuniste îi recunosc un merit, acela de a ne fi « pisălogit » şi inoculat ideea că pentru a păstra acest pământ pe care trăim astăzi, au murit atâtea generaţii de soldaţi, încât este o adevărată blasfemie şi numai a gândi că sub nişte străini ne-ar fi mai bine. Pentru cei cărora nu le pasă cum, unde sau sub cine trăiesc sau cei care se cred cosmopoliţi, sau cei care cred că patriotismul este un moft, le recomand o cură de comunism....Daţi-mă în judecată şi pentru chestia asta !

Am primit pe mail un text aparţinând prof. univ. dr. ION COJA… Este prea lung ca să îl redau aici şi prea tăios la adresa unor români...ce vorbesc alte limbi. Dar este atât de încurajator şi înălţător pentru noi toţi încât voi alege totuşi ultima parte.

« Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri! Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr! Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului. Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă!. Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.
1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!.
Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus! Avem de ce! La Mulţi Ani Frumoşi!”

Ei bine, la mulţi ani cu pace, vă zic eu…Iar celor care au impresia că o duc rău în această ţară le spun doar atât : « Să ne ferească Dumnezeu pe toţi să trebuiască să luptăm într-un război adevărat pentru această ţară căci atunci nimic din ceea ce credem despre viaţa noastră nu va mai avea vreo importanţă.”