Jurnal de pre- si post-Craciun

Fratilor, daca pot sa folosesc acest apelativ, am fost vineri in Carrefour...oameni buni, eu nu m-am dus dupa mancare, m-am dus doar pentru niste cadouri modeste, dar am crezut ca nu mai ies de acolo! Am stat in autobuz intr-un picior si la intrare nu am mai gasit decat cos mic, de mana. N-aveam nevoie de cos mare dar chestia asta m-a speriat putin. Vreau sa va spun ca nici macar cu un cos mic nu m-am putut invarti pe culoare. Cand am vazut ca se ingroasa gluma, ca rafturile erau toate jefuite si functionau toate casele la iesire, mi-am zis ca trebuie sa o sterg de acolo daca vreau sa ajung acasa, pe lumina.
Sincer, cred ca lumea nu e sanatoasa la cap! Toti aveau cosuri varfuite cel putin un metru deasupra si nu luasera neaparat mancare. Am pierdut timpul numai cautand culoare pe unde sa ma pot strecura de la un stand la altul. Am facut zeci de intoarceri, piruete, ocolisuri, am vorbit singura, am injurat cu glas tare, oricum nu ma baga nimeni in seama. La nebunia generala, a mea era doar o depresie pasagera. Am stat la casa o jumatate de ora desi aveam numai 3 persoane in fata. Umpleau banda de cate doua ori de-mi venea sa le zic sa se duca la Metro daca vor en-gros. Pana si hartie igienica luasera cateva baxuri. Dar ce faceau dom'le, urmau sa se baricadeze in casa toata saptamana? Magazinele sunt inchise in totalitate doar pe 25, care e treaba? Am inteles gresit cand e sfarsitul lumii? Plecau in creierii muntilor, se calugareau, dadeau de pomana, gateau pentru tot satul? Ce sa mai, a fost un cosmar! Am facut cumparaturi in fiecare an pe ultima suta de metri, dar ca anul asta n-a fost niciodata. Romanul sfideaza criza, pe bune! La iesirea din Carrefour aveam hainele strambe pe mine, ma trecusera toate apele si deja eram cu nervii in pioneze. Am vrut sa ma opresc pe o bancuta de pe culoar, sa-mi bag lucrurile in plasa, dar pas sa gasesc vreun loc. Toti se odihneau, saracii, dupa sesiunea de shopping in forta. Afara nu puteam sa traversez spre statia de autobuz ca veneau masini incontinuu, bara la bara, cred ca urmau sa parcheze unele peste altele ca nu inteleg unde ar mai fi putut gasi vreun spatiu...
Oricum, ceva, ceva am luat. La menaj era mai lejer asa ca am pus gheara pe o farfurie pe care o vedeti mai jos, impodobita cu ultimul cal din servetel, completand astfel setul cu cai pe care il am.
Dar, pe culoarul magazinului am avut placerea sa dau peste standul unor moldoveni din Chisinau. M-a atras de fapt forma unor sticle de bautura pe care le aveau expuse in vitrina. Domnisoara vanzatoare mi-a explicat ca este vinisor moldovenesc, rosu, cu aroma de portocale sau de scortisoara. Eu m-am uitat la pret, ca era 18 lei sticla de 1 litru si i-am explicat ca vreau sa goleasca sticla si sa mi-o vanda ca atare, ca nu ma interesa continutul. Deoarece domnisoara m-a privit intelegator, gandindu-se probabil ca la ora aia toata lumea era lejer dusa cu capul, mi-am dat seama ca dimpotriva, mi-ar folosi si vinul. Asa ca am dat banul si am cumparat sticla. Pe care am golit-o acasa, iar continutul l-am impartit frateste rudelor, explicandu-le de ce nu e in ambalajul original. Vinul a fost o adevarata revelatie, rosu-negru, nu mai mult de 10 grade dar atat de lesinat si aromat ca a facut toate paralele. Vreau sa zic ca era dulce-dulce, fix ca limba moldoveneasca. Numai bun sa provoace o criza unui diabetic. Am tras si eu doua gaturi si cu greu m-am oprit dupa primele 5 ca imi plac bauturile astea femeiesti. Acum mi-am revenit, adica sunt treaza, la fix sa v-arat ce a iesit din sticla pe care am dat eu 18 lei. Este cam colorata ce e drept, dar la un moment dat o vedeam cam incetosat si nu-mi dadeam seama prea bine ce nuante am obtinut.

fazanul nu e vreun apropo...