Translate

marți, 4 februarie 2014

Un film, un caz si o mica ancheta

Despre experimentul Philip n-am auzit in viata mea, desi ma pot lauda ca am oarece cultura in domeniul paranormalului. Totusi, in acest weekend am vazut un horror inspirat dintr-un caz real care nu a fost atat horror, cat mai ales instructiv si incitant. Una peste alta, in anul 1970, o societate canadiana pentru studierea paranormalului,Toronto Society for Psychical Research,  a realizat un experiment, vrand sa demonstreze ca mintea omeneasca este atat de puternica incat isi poate crea propriile spirite.
Cu alte cuvinte ai grija ce iti imaginezi ca s-ar putea sa se indeplineasca ! Sotii Owen, el matematician si cercetator de poltergeist, ea sotie credincioasa si literata, plus inca 6 persoane amatoare de senzatii tari, au purces la o serie de intruniri in cursul carora si-au inchipuit un personaj. Philip Aylesford, eroul de poveste, a capatat o biografie si o viata traita pe la 1600, o nevasta scorpie, intamplari de epoca si alte atribute ale personalitatii sale. Practic, fiecare dintre participantii la experiment si-a dat cu presupusul si a contribuit la dezvoltarea lui Philip astfel incat acesta sa fie cat mai credibil. Apoi membrii societatii s-au adunat together intr-o tentativa de imitare a sedintelor de spiritism. Cu masuta de rigoare in mijloc si portretul lui Philip cel imaginar pe masuta. S-au concentrat, s-au tinut de maini, l-au invocat, dar timp de un an n-au obtinut nici un rezultat. Dupa care, netam-nesam, prin 1972 au aparut primele semne, timide la inceput, ca si cum Philip personajul nu stia daca sa vina sau nu. La inceput masa s-a saltat putin, apoi mai cu tupeu, apoi s-a rotit, apoi s-a miscat prin camera, au aparut bataile in lemn si scrasniturile. Dupa care, lovitura de teatru, participantii au inceput sa puna intrebari din viata imaginara a lui Philip iar acesta raspundea cu o bataie pentru "da" si doua pentru "nu". Experimentul a durat luni de zile, a fost documentat temeinic in sensul ca exista filmarile originale, apoi au fost invitati martori dinafara. Nu exista dubiu ca participantii, prin reunirea fortelor mintale, au reusit sa anime un asa-zis spirit creat tot de ei. Ce dovedeste asta? Depinde de observator. Unii au conchis ca asta dovedeste fara tagada ca lumea spiritelor nu exista, iar orice sedinta de spiritism genereaza de fapt personaje pe baza informatiilor din subconstientul participantilor. Hm! Altii au spus ca experimentul Philip a deschis o poarta spre lumea de dincolo, poarta de care un spirit glumet sau poate chiar unul malefic a profitat, gasind ocazia sa-si bata putin joc de oameni. Experimentul Philip a incetat in momentul in care participantii si-au imaginat ca eroul lor s-a sinucis. Straniu, ce sa zic? Mai tarziu, doamna Owen si o alta membra a societatii au scos o carte despre intamplare, nu stiu daca a fost tradusa pe la noi. Tot straniu este si faptul ca lumea stiintifica nu a acordat niciodata suficienta atentie potentialului sugerat de acest caz absolut real. Ganditi-va numai ce implicatii are faptul ca putem materializa prin puterea mintii ceea ce ne imaginam. Stati linistiti ca ulterior tot felul de grupuri au reeditat experimentul, obtinand rezultate la fel de spectaculoase.

Sa revenim insa la film. The Apparition (Aparitia) este din 2012 si porneste de la ipoteza mai putin placuta ca invocarea spiritelor poate trezi forte intunecate. In deschidere chiar sunt prezentate imaginile originale filmate in 1970. Tinerii din film refac experimentul Philip cu tehnologie ultra-moderna si folosind, in loc de un desen, o statueta cu personajul imaginar. Numai ca lucrurile o iau razna si scapa de sub control, terminandu-se mai mult decat prost. Filmul sare calul ca orice horror care se respecta dar, la un moment dat, unul dintre personaje mentioneaza ca sase dintre participantii din 1970 au avut o soarta putin misterioasa, in sensul ca unul s-a sinucis, vreo doi au murit in conditii neclare, iar alti doi au disparut pur si simplu. Trebuie sa recunosc ca afirmatia m-a intrigat deoarece nu stiam daca este doar o replica de dragul atmosferei sau chiar asa s-a intamplat. Vreau sa spun ca am cautat o groaza pe net dar nu am gasit informatii despre modul cum au sfarsit protagonistii din 1970. Sotii Owen au supravietuit bine merci pana prin 2009 si au murit in Calgary, dar nu stiu daca de moarte naturala sau nu. Despre ceilalti nu exista date, banuiesc totusi ca niste morti suspecte ar fi declansat ancheta jurnalistilor si ar fi alimentat speculatiile pe teme paranormale. Singura precizare firava pe care am depistat-o undeva, pe un site, a fost faptul ca membrii societatii au resimtit unele efecte asupra sanatatii, raceli si alte chestii marunte. 
In incheiere, in loc sa incepeti cu filmul va recomand sa cititi cate ceva despre cazul real. Nici filmul nu e rau, dar nici nu mi se pare ca este peste medie.

7 comentarii:

  1. Interesant, cred ca atunci cand te joci cu focul risti sa te arzi, nimeni nu stie ce e dincolo de moarte, deci orice e posibil. Nu am vazut filmul, il voi vedea si eu in viitorul apropiat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, oamenii sunt trufasi de felul lor, isi inchipuie imediat ca au gasit raspunsul la orice.

      Ștergere
  2. Recunosc că deşi pasionat de paranormal, nici eu n-am auzit de experimentul prezentat... Pe de altă parte în asemenea chestiuni, putem doar să presupunem, întrucât ştiinţa noastră (oricât ar fi evoluat ea în decursul secolelor) nu cre că ne va permite vreodată să înţelegem ceea ce nu noi am creat...
    Acum, ca o părere referitoare la citez, "ganditi-va numai ce implicatii are faptul ca putem materializa prin puterea mintii ceea ce ne imaginam", mi-e imposibil să pricep cum ceva imaterial (gândul) ar putea genera "materialul" (deşi nu s-ar zice că spectrul lui Philip ar fi tocmai material).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Materialul se naste tot din imaterial daca tii sa numesti asa energia. In fond materia se compune din particule subatomice imateriale pentru noi pentru ca nu le percepem.Fenomenele poltergeist sunt generate tot prin puterea mintii omenesti. In cazul de fata a fost vorba de un poltergeist colectiv combinat si cu alte manifestari ca si cum un spirit ar fi comunicat cu oamenii.

      Ștergere
  3. Foarte interesant, insa eu sunt mai sceptica de felul meu, ma gandesc ca pot fi efecte speciale si daca nu vad cu ochii mei, nu cred :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu am vazut filmul, nu stiu ce sa zic...poate si pentru faptul ca nu sunt pasionat de paranormal...

    RăspundețiȘtergere
  5. Interesant articolul,din păcate nu sunt interesată de paranormal!
    O zi minunată îți doresc draga mea!
    Cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.