Translate

vineri, 2 ianuarie 2015

2014...sa-l bagam sub pres!

Ca orice posesor de blog, nu ma pot abtine sa studiez lista de cuvinte dupa care s-au facut cautari si s-a ajuns in coltisorul meu virtual. Ar trebui sa fie cuvinte, de multe ori este vorba despre expresii sau chiar propozitii. In topul meu sunt:
"ce inseamna cand gasesti argint" si
"cum se aplica bitterul suedez in urechi"
Pe bune? Chiar scrie cineva in casuta de cautare toate cuvintele astea?

Am stat si m-am gandit ce o fi vrut sa zica cel care a scris chestia cu argintul. Este drept ca am numeroase postari despre bijuterii, dintre care una este despre faptul ca barbatii din familia mea chiar gasesc bijuterii prin escapadele lor, dar nu vad ce semnificatie ar avea asta decat faptul ca sunt...norocosi! Bine, la ei "trag" enigmatic de mult bijuteriile pierdute, eu nu gasesc nimic, dar nu m-am gandit ca ar exista vreo explicatie savanta. Au afinitate pentru obiecte pierdute? Ma rog...
Si despre bitterul suedez am scris vreo trei articole...
Totusi nici in 2015 nu voi scapa de cautatorii de informatii despre henna, pasta de dinti fara fluor, bitter si argint deoarece astea sunt de departe cele mai studiate subiecte de pe blogul meu. Desi nu ma definesc prea tare. Mai putin argintul pentru care am o fixatie, recunosc!
2014 a fost un an in care am citit multe articole pe net. Nu ma uit la stiri, n-am timp de carti (rusinicaaaaa!), dar ingurgitez o groaza de informatie virtuala. A fost, categoric, anul in care am citit cele mai spectaculoase articole despre noi descoperiri din cele mai diverse domenii. Descoperiri vorba vine, mai degraba dezvaluiri. Si astazi m-am bagat in seama pe un site, ca nu m-am putut abtine. Asta se leaga de ceea ce am observat in acest an la cititorii acestui soi de articole, o inflexibilitate alarmanta la tot ceea ce inseamna noutate. Daca noutatea este atat de noua incat contravine celor cateva notiuni de istorie generala in care se balaceste cititorul, reactia lui devine chiar agresiva. Oamenilor nu le place sa-i tulburi cu probleme prea grave, se simt ca si cum le-ai cere sa faca ceva, sa iasa de la caldurica, din "zona de confort" vorba americanului. Multimea celor care rabufnesc in comentarii injurioase ma cam sperie. Toleranta la parerea altuia ar trebui predata mai intens in scoli altminteri vom avea niste adulti la fel de extremisti ca orice fanatic religios.
Religia a fost alt subiect controversat, ciopartit pe net. Ma uluieste confuzia care se face intre religie ca stare de spirit, ca mod de educatie, de viata, ca stiinta sau istorie a civilizatiei si practicile bisericesti+reprezentantii bisericesti. Tot mai multi parinti striga sus si tare ca de ce sunt obligati copiii sa faca religie in scoala, confundandu-se predarea unei materii cu obligativitatea frecventarii slujbelor religioase. Oameni buni, religiile (la plural) sunt fascinante si nu cred ca a invata sa spui "Tatal nostru", sa-ti faci cruce sau sa iei exemplu de umilinta de la sfinti este asa o crima impotriva personalitatii copilului. Pai, fratilor, nu trebuia sa va botezati copiii, daca sunteti asa de porniti impotriva randuielilor. Nici mie nu-mi plac preotii, dar asta nu inseamna ca nu-mi las copilul sa se duca la impartasanie cu clasa inainte de Craciun. Si daca sta in genunchi la rugaciune si se inchina si aprinde o lumanare ce? Ii pica rangul, ii spala creierul cineva? Hai sa fim realisti! Gesturile simple de credinta nu au nimic de-a face cu scandalurile ce bantuie in tagma preoteasca.
Orice adult, oricat de necredincios a fost la viata lui, atunci cand este intr-un mare necaz, isi intoarce privirea spre divinitate, este singura care ii poate cataliza dorinta de a lupta. Ori, voi vreti sa luati acest reper copiilor vostri. Ce conteaza daca divinitatea exista sau nu? Nu e treaba voastra sa hotarati in locul copiilor ca aceasta NU exista. Voi trebuie sa le aratati toate alternativele, iar ei vor alege singuri atunci cand va fi cazul. Voi trebuie doar sa ii incurajati sa citeasca si sa se informeze. Poate ca avem conceptii gresite despre cum functioneaza divinul dar, sub o forma sau alta, exista cu siguranta, nu v-a insarcinat nimeni sa stergeti cateva milenii de experiente spirituale traite de atatea generatii.
Toti avem tendinta de a calca stramb cateodata si de a baga gunoiul sub coltul presului, in loc sa-l aruncam definitiv. Anul 2014 n-a fost stralucit si, in ciuda elanului si a urarilor facute reciproc, nici 2015 n-are de ce sa fie prea bun. Motiv pentru care va indemn sa fiti prudenti in afirmatii, in sperante, dar si in temeri. Pe mine pesimistii ma enerveaza, iar optimistii ma plictisesc. E greu sa tii o sanatoasa cale de mijloc in ziua de astazi.


14 comentarii:

  1. Super tare postarea asta, pe mine m-a uns la suflet! (Și n-am niciun motiv ascuns sa dau cu periuța ☺, pur și simplu mi-a placut)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am găsit o cruciuliță de aur odată. Atât de mult m-am bucurat de ea că... am pierdut-o :))
    Mie mi se pare mai complicată problema cu religia în școli. În liceu am avut noroc de un profesor - preot de religie care ne-a vorbit mai mult despre psihologia sectelor. Făcea o lucrare ceva în domeniu... doar asta îl preocupa și a fost interesant. Alții n-au avut norocul meu. :)
    Nu prea sunt de acord cu religia la clasele mici și nici cu modul cum se predă ea azi. Ai văzut cum arată cărțile de religie pentru ăștia mici? Dezastru! Cred că acolo trebuia să se umble, la programă mai degrabă. Să nu mai apară amețiți ca ăla de se chinuia să explice elevilor că pământul e plat și că stă pe loc sau că te îmbolnăvești și mori dacă nu crezi în Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of , asta este problema, pregatirea celui care preda! Pustiul meu are o profesoara adevarata, nu un preot si nici vreo ruda fara calificarea necesara. Daca religia ar fi transformata intr-o forma de istorie a religiilor sau altceva mai stiintific, probabil nimeni n-ar avea de obiectat.

      Ștergere
    2. Când eram eu la liceu se preda istoria religiilor. Mi s-a părut atât de interesantă că mai am și acum manualul de atunci. :) Acum nu mai știu dacă există în programă sau s-a scos definitiv...

      Ștergere
  3. Argintul e frumos si bitterul bun la multe (pe mine asta ma tine zilele acestea pana revine dentista mea din concediu). Si poate dupa ce ajung aici cautand argint, mai sapa si dau de aur.
    Cat despre controversele diverse, opinii sunt, toti ajungem specialisti dintr-o data.
    Dupa parerea mea (sic), religia nu dauneaza grav elevilor. Poate or fi cazuri grave in care ora de religie seamana cu inchizitia si acolo sar parintii sa-si salveze progeniturile, dat altfel, nu inteleg tevatura. Adevarat, in Romania, ora de religie inseamna de multe ori preot crestin ortodox si poate sar cei de alte denominatii. Dar cu atatea fluturari de 'discriminare' si 'drepturi", am impresia ca se ofera cursuri si profesori pentru diversele religii, in functie de ce declara parintii/elevii.
    Mult zgomot pentru nimic, doar traim in Romania :)
    Intre pesimism si optimism, daca zici tu ca 2015 n-are cum sa fie prea bun si pentru ca e o urare (eu neviind clarvazatoare) zic sa fie macar mai bun decat 2014.
    La anu' si la multi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Argintul da dependenta dupa parerea mea...Si eu am bitter suedez tot timpul in casa si tot la masele si-a dovedit utilitatea. Cat despre parinti in general, eu am vazut cat pot fi de alarmisti. Pustiul meu isi face cruce pe langa toate bisericile dar nu-mi imaginez ca a fost indoctrinat sau ca va pastra mult timp obiceiul acesta. Este doar o faza, m-as bucura sa-si pastreze credinta si cand va fi adolescent, sunt sigura ca asta l-ar ajura foarte mult in viata.

      Ștergere
  4. Întâi de toate La Mulţi Ani!

    " E greu sa tii o sanatoasa cale de mijloc in ziua de astazi."
    Păi când a fost altfel? ;)
    Când am făcut eu şcoala nu se prea vorbea despre religie. Cu toate acestea am citit şi Biblia şi Coranul (tradus, deşi se spune că ar trebui citit doar în arabă), Istoria Religiilor a lui E.C. Şi multe altele. Cu toate aceste ore impuse mă întreb câţi dintre copii măcar au deschis vreodată o astfel de carte?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti dai seama ca, fiind tot din generatia aceea, nici eu n-am avut treaba cu religia si nici in familie nu dadeau semne ca ar suferi de lipsa acesteia. Totusi, acum, am descoperit cat de interesanta poate fi chiar si simpla lectura a Bibliei. Pentru copii au fost scoase variante simplificate, pe intelesul lor, astfel de lectura ar trebui sa se practice totusi cat de putin intr-o familie.

      Ștergere
  5. :) reconfortanta lectura! multumesc :)
    An nou cu sanatate si bucurii! cât priveste activitatea bloggeristica, îti doresc sa mergi mai departe pe linia pe care ai adoptat-o, cu optimism, facând haz de necaz, cu toleranta si încredere într-o lume mai buna!
    pup. weekend minunat! ☺

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu sunt cam optimista de fel.Referitor la religie,credinta si preoti,am avut si eu ceva probleme.Fiecare e liber sa se exprime si nu e obligatoriu sa intri in contadictie cu el,cum fac unii de parca le dai in cap.Eu zic :anul asta va fi mai bine si tie iti doresc la fel!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu optimismul m-am potolit ca mersul lucrurilor mi-a dovedit de fiecare data ca ma insel. Pe de alta parte, de cate ori am fost pesimista lucrurile au iesit mai bine decat ma asteptam, asa ca sunt mai ponderata acum. Chestia cu libertatea de exprimare nu o pricep multi.

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.