2014...sa-l bagam sub pres!

Ca orice posesor de blog, nu ma pot abtine sa studiez lista de cuvinte dupa care s-au facut cautari si s-a ajuns in coltisorul meu virtual. Ar trebui sa fie cuvinte, de multe ori este vorba despre expresii sau chiar propozitii. In topul meu sunt:
"ce inseamna cand gasesti argint" si
"cum se aplica bitterul suedez in urechi"
Pe bune? Chiar scrie cineva in casuta de cautare toate cuvintele astea?

Am stat si m-am gandit ce o fi vrut sa zica cel care a scris chestia cu argintul. Este drept ca am numeroase postari despre bijuterii, dintre care una este despre faptul ca barbatii din familia mea chiar gasesc bijuterii prin escapadele lor, dar nu vad ce semnificatie ar avea asta decat faptul ca sunt...norocosi! Bine, la ei "trag" enigmatic de mult bijuteriile pierdute, eu nu gasesc nimic, dar nu m-am gandit ca ar exista vreo explicatie savanta. Au afinitate pentru obiecte pierdute? Ma rog...
Si despre bitterul suedez am scris vreo trei articole...
Totusi nici in 2015 nu voi scapa de cautatorii de informatii despre henna, pasta de dinti fara fluor, bitter si argint deoarece astea sunt de departe cele mai studiate subiecte de pe blogul meu. Desi nu ma definesc prea tare. Mai putin argintul pentru care am o fixatie, recunosc!
2014 a fost un an in care am citit multe articole pe net. Nu ma uit la stiri, n-am timp de carti (rusinicaaaaa!), dar ingurgitez o groaza de informatie virtuala. A fost, categoric, anul in care am citit cele mai spectaculoase articole despre noi descoperiri din cele mai diverse domenii. Descoperiri vorba vine, mai degraba dezvaluiri. Si astazi m-am bagat in seama pe un site, ca nu m-am putut abtine. Asta se leaga de ceea ce am observat in acest an la cititorii acestui soi de articole, o inflexibilitate alarmanta la tot ceea ce inseamna noutate. Daca noutatea este atat de noua incat contravine celor cateva notiuni de istorie generala in care se balaceste cititorul, reactia lui devine chiar agresiva. Oamenilor nu le place sa-i tulburi cu probleme prea grave, se simt ca si cum le-ai cere sa faca ceva, sa iasa de la caldurica, din "zona de confort" vorba americanului. Multimea celor care rabufnesc in comentarii injurioase ma cam sperie. Toleranta la parerea altuia ar trebui predata mai intens in scoli altminteri vom avea niste adulti la fel de extremisti ca orice fanatic religios.
Religia a fost alt subiect controversat, ciopartit pe net. Ma uluieste confuzia care se face intre religie ca stare de spirit, ca mod de educatie, de viata, ca stiinta sau istorie a civilizatiei si practicile bisericesti+reprezentantii bisericesti. Tot mai multi parinti striga sus si tare ca de ce sunt obligati copiii sa faca religie in scoala, confundandu-se predarea unei materii cu obligativitatea frecventarii slujbelor religioase. Oameni buni, religiile (la plural) sunt fascinante si nu cred ca a invata sa spui "Tatal nostru", sa-ti faci cruce sau sa iei exemplu de umilinta de la sfinti este asa o crima impotriva personalitatii copilului. Pai, fratilor, nu trebuia sa va botezati copiii, daca sunteti asa de porniti impotriva randuielilor. Nici mie nu-mi plac preotii, dar asta nu inseamna ca nu-mi las copilul sa se duca la impartasanie cu clasa inainte de Craciun. Si daca sta in genunchi la rugaciune si se inchina si aprinde o lumanare ce? Ii pica rangul, ii spala creierul cineva? Hai sa fim realisti! Gesturile simple de credinta nu au nimic de-a face cu scandalurile ce bantuie in tagma preoteasca.
Orice adult, oricat de necredincios a fost la viata lui, atunci cand este intr-un mare necaz, isi intoarce privirea spre divinitate, este singura care ii poate cataliza dorinta de a lupta. Ori, voi vreti sa luati acest reper copiilor vostri. Ce conteaza daca divinitatea exista sau nu? Nu e treaba voastra sa hotarati in locul copiilor ca aceasta NU exista. Voi trebuie sa le aratati toate alternativele, iar ei vor alege singuri atunci cand va fi cazul. Voi trebuie doar sa ii incurajati sa citeasca si sa se informeze. Poate ca avem conceptii gresite despre cum functioneaza divinul dar, sub o forma sau alta, exista cu siguranta, nu v-a insarcinat nimeni sa stergeti cateva milenii de experiente spirituale traite de atatea generatii.
Toti avem tendinta de a calca stramb cateodata si de a baga gunoiul sub coltul presului, in loc sa-l aruncam definitiv. Anul 2014 n-a fost stralucit si, in ciuda elanului si a urarilor facute reciproc, nici 2015 n-are de ce sa fie prea bun. Motiv pentru care va indemn sa fiti prudenti in afirmatii, in sperante, dar si in temeri. Pe mine pesimistii ma enerveaza, iar optimistii ma plictisesc. E greu sa tii o sanatoasa cale de mijloc in ziua de astazi.