Translate

joi, 5 februarie 2015

Mananc si plang. Mananc...

Toata saptamana am plans cu lacrimi amare. Din cauza hreanului. Si inca n-am terminat. Doamne, tare hapsana este radacinoasa asta!
Totul a inceput cu viroza de larga circulatie care doboara exemplarele umane unul dupa altul. Mde, selectia naturala... Intai a tusit consortul, dar e soi rau si nu s-a lasat dus la pat, apoi a cazut odrasla. Asta mic a facut si febra, probabil viroza l-a vazut mai pispiriu si mai neajutorat.
Cand am bagat de seama ca nu e de gluma si stiind cat sunt de rea la boala, plus ca la serviciu toata lumea s-a manifestat intr-un fel sau altul, iar in troleu e dificil sa te feresti de microorganismele altora, mi-am zis ca trebuie sa iau niscai masuri preventive daca nu vreau sa zac blana doua saptamani incheiate. Am si eu virusii mei, locatari permanenti, dar nu se compara cu fiarele din epidemia proaspat declansata.

I-am expediat pe-ai mei in piata, sa faca rost de hrean adevarat, de la tarani, nu carcaletele incert vandut prin magazine. S-au intors cu un borcan de hrean ras, de 400 de grame, pe care il obtinusera la oferta, adica borcanul + o radacina intreaga, batrana si afurisita, la pretul de 5 lei. Cucoana care il vanduse avea mult simt al umorului daca isi inchipuia ca ma voi apuca sa rad hreanul. Nooo, tin minte si acum cu ce hohote plangeam la bunica-mea cand pregateam hreanul matusalemic din curte. Crestea de ani de zile in acelasi loc, avea frunzele cat mine si il scoteam din pamant cu cazmaua. Hreanul acela era extrem de dusmanos si nimeni nu-si aducea aminte cum ajunsese in acel loc. Bine, si leusteanul de la coltul gardului era la fel de supra-dezvoltat, dar nu-l foloseam, ca toate lighioanele din curte faceau pisu pe el. Motiv pentru care nici acum nu obisnuiesc sa iau leustean de la tarani.
Booon... La prima incercare, avand in cap inca proaspete, traumatizantele amintiri cu hreanul bunicilor, mi-am pus un varf de lingura in ciorba. Mare inspiratie am avut! Usturimea mi-a inundat instantaneu cam tot sistemul ORL, a inceput sa-mi curga nasul, lacrimile, mi s-au infierbantat obrajii, am simtit dogoarea in urechi. Merita din plin cei 5 lei! Am mancat ciorba sub privirile uluite ale lui fiu-meu, care a refuzat categoric sa experimenteze senzatiile date de hrean, vazandu-ma cum lacrimez si ma smiorcai incontrolabil. Am repetat experienta si la felul doi, si la mesele urmatoare, simteam cum bocetele imi curata efectiv sinusurile.
Imi place atat de tare cum ma simt dupa tratamentul cu hrean incat am vaga banuiala ca sunt pe cale sa dezvolt o dependenta. Dar stai sa vezi ca dependenta este si zeama de lamaie pe care o storc in ciorba cu nemiluita, asa ca m-am resemnat si le-am adaugat pe amandoua, obtinand o chestie acra si usturata, dar adevarat izvor de sanatate.
Numai ca sirul lacrimilor mele nu se terminase. Astazi ne-a vizitat INSTALATORUL. Toti instalatorii sunt persoane foarte importante si este o reala performanta sa obtii o programare la unul. Pe-al nostru l-am sunat de sambata, ca sa ne confirme ca vine luni, ca sa vada ce trebuie...Nici nu visam sa rezolvam ceva astazi in afara de o diagnoza completa a instalatiei.
Instalatorul ne-a ascultat cu oaresce condescendenta, s-a varat sub chiuveta, cu lanterna de miner fixata pe frunte si, dupa o verificare sumara cu ochiul lui de specialist, ne-a anuntat ca avem probleme grave ce necesita eforturi serioase. Si s-a apucat de treaba...
Stiti cum este cand te duci la dentist. Pe tine te sacaie o maseluta, speri ca se trateaza imediat si cand colo afli ca iti trebuie o extractie, un detartraj si o lucrare pe deasupra. Asa si cu Instalatorul. Dintr-una intr-alta s-a apucat sa schimbe robineti, sa curete filtre, sa demonteze baterii si rezervoare. Iar pe mine m-a apucat jalea auzindu-l cum se tocmeste cu al meu sa cumpere dotari noi, mai performante.
La pranz am marit doza de hrean din ciorba, ca sa ma anesteziez dupa vestile nasoale date de specialistul in mataraia apartamentului. Si am plans, am plans, de nici nu mai stiam unde incepe tristetea si se termina efectul hreanului. Dar il recomand in situatii limita, la necaz este mai eficient decat orice bautura.


7 comentarii:

  1. Hreanul e prietenul meu!
    Te rog,nu-l vorbi de rau!:))Nici pe Leustean ca fara el ciorbele mele nu se evapora din oala.:)

    Ce-i drept,o data mi-au dat si mie lacrimile din cauza hreanului.Am Razuit prea multpentru salata de sfecla rosie pe care o pregateam s-o pun la borcan si mi-am zis ca daca pun hrean nu mai pun salicil.Asa si am facut,numai ca si pe la mine a trecut "instalatorul" ca sa inchida "robinetele".:))

    Acum,zilnic la noi e mare ingramadeala la ceapa rosie cu paine cu unsoare...toate de acasa,asa ca pana acum ne-au cam ocolit viruseii.Poate le-au dat si lor lacrimile de la atata ceapa.:)

    In rest,sper sa n-am prea degraba treaba cu tevile,ca nu demult mi-a picat masina de spalat,asa ca inainte de Craciun a tebuit sa-mi fac un cadou necesar,util ,dar parca nu pe asta l-as fi vrut.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu pot sa sustin sus si tare ca hreanul m-a ferit de complicatii, m-am simtit anapoda o zi, dar pe urma dusa a fost viroza! Traiasca hreanul!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ne-am luptat si noi cu viroza, in ultimele 2 saptamani...ca naaa..am luat-o toti trei pe rand! groaznic!
    insa hreanul dat pe razatoare ne-a scapat (si ce-am mai plans!!!!), plus salata de ceapa si mujdeiul de usturoi! :))) a fost o perioada cu senzatii tari, romanesti! :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salata de ceapa? Pe-asta am ratat-o. O incerc la urmatoarea viroza.

      Ștergere
  4. hapsana, da' buna! :)
    iubesc hreanul!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie imi place la nebunie hreanul.L-as manca pe paine, serios :)) Pupici si multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mujdeiul imi place, dar imi cam da arsuri, asa ca prefer hreanul sau mustarul cu hrean.

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.