Slinguri, marsupii, carucioare sau cum sa cari copilul cu stil

Subiectul acestui post mi-a fost inspirat de o discutie de pe FB referitor la caratul copilului (nu gasesc alt cuvant, poate "purtat" daca vi se pare mai sugestiv) in primul an de viata sau ma rog, pana invata sa se poarte singur, pe propriile membre.
Discutia de pe Fb era atat de tehnica incat mi-a reinviat unele amintiri, mai exact doua, din mult prea-indepartata perioada cand pustiul meu era micut. Slava Domnului ca s-au dus acele timpuri, eu sunt mai cinica, nu pretind ca as mai lua-o de la capat. Primul lucru este acela ca in primul an de viata al odraslei mele am experimentat un soi de obsesie (hormonala?) pentru tot ce insemna puericultura. Cautam pe net informatii cu privire la cea mai sanatoasa mancare, cel mai bun sapun, cea mai eficienta crema de corp, bolile copilariei, rate de crestere, cat si cum si ce si cand trebuie sa faca etc. Al doilea lucru a fost faptul ca, privind retrospectiv, am realizat brusc, pe cand copilul ajunsese pe la trei ani, cat timp pierdusem aiurea. Copilul crestea voios, era dolofan si agitat, numai noi (adica si al meu consort) eram disperati sa pandim drobul de sare. Stiti povestea, in termeni moderni se refera la probabilitatea de a se intampla ceva. Chiar daca probabilitatea este extrem de mica si ai sub ochi nenumarate dovezi sa-ti demonstreze asta, tu tot casti ochii cat cepele si te obsedeaza improbabilul neprevazut.

Cam asa era si discutia de aseara, de pe FB. Intrebarea era cum este mai bine sa duci copilul in brate, in sling sau in marsupiu si care varianta este mai sanatoasa.

Acuma, daca cititi cu nedumerire si nu va dati seama la ce obiecte ma refer, sa stiti ca e vorba de carpele acelea hippiote care se infasoara pe dupa gatul si spatele mamei, iar copilul se cuibareste pe burta ei, sustinut in tzoala aia mai elastica. Asta e slingul, de marsupiu ati auzit, e un soi de rucsacel cu deschidere pentru picioare, atarnat cu curele reglabile de parinte. Cred ca din asta a avut lumea, mai degraba decat sling.
Daca nu va dumiriti nici de ce este atata discutie deoarece voi, ca niste parinti clasici, v-ati folosit de un carucior la care ati impins constiinciosi in toate directiile, aflati ca ultimele trenduri se indreapta puternic spre slinguri. Toata nebunia a pornit de la afectiunea numita "displazie de sold" ce apare la unii copii, uneori parsiv, fara sa dea dureri, astfel incat e descoperita mai tarziu. Intre timp, carucioarele clasice, dupa ce eliberasera bratele bietelor mame si fusesera ridicate in slavi timp de peste 200 de ani, au devenit ciuma neagra a puericulturii. Cineva a re-inventat slingul, luand aminte la popoarele primitive in care mamele isi purtau copiii pe spate legati cu un soi de sal mare sau varati in cosuri impletite pe masura. Si a aparut teoria. Odata iesit din burta mamei, bebeul da fata cu reactiunea, pardon cu gravitatia, in conditiile in care, stim cu totii, are oasele prea moi si nepregatite sa-l sustina. In trecut, saracutul era strans infasat si legat in dusmanie, sa-i creasca picioarele drepte. Bad, bad people! Am lasat legatul ca era o prostie, dar s-au descoperit alte chestii. Pozitia fetala este esentiala pentru dezvoltarea soldurilor si a unor incheieturi sanatoase. Asadar, mai multe luni dupa nastere, ar trebui sa lasam copilul sa-si flexeze picioarele in voie, ca un broscan si sa-l purtam in brate tot asa. De flexat le flexeaza si in carucior, numai ca pozitia pe spate nu favorizeaza indoirea picioarelor, ba dimpotriva, il obliga sa stea cu coloana intinsa. Asta e de rau. Ce e de facut? Il ducem in brate, dar nu cracanat, cu fundul pe soldul nostru, ca ne cocarjeaza. Pentru asta s-a inventat carpa de carat copilul. Ca in poza de mai sus.
Pe parcurs s-au descoperit nenumarate beneficii ale slingului. Copilul vede lumea, reactioneaza la stimuli, este lipit de mama si se simte in siguranta, nu mai plange asa des, invata mai repede sa-si foloseasca musculatura. Cu conditia sa il pozitionezi corect, adica cu picioarele rasfirate la 90 de grade ca sa previi si displazia.
Dupa nu stiu cat timp de "slinguiala" s-a dovedit ca de fapt displazia de sold este congenitala, asadar nu modul de a cara copilul o determina. Da, dar au ramas celelalte beneficii aduse de sling.
Stiti la ce m-am gandit eu cand am vazut toate pozele astea cu mame purtandu-si odraslele pe burta? Mi-am adus aminte cum, fiind insarcinata in luna a opta, aveam un burtoi asa de mare ca de-abia imi zaream varfurile pantofilor in timp ce mergeam. Motiv pentru care, intr-o zi, am luat in bombeu o crapatura din asfalt si m-am pravalit spre pamant. Din cauza greutatii, singurul gest pe care am reusit sa-l fac din reflex a fost sa indoi genunchii si sa intind mainile in fata, astfel ca nu m-am lovit la burta. Stiti de ce s-a intamplat asta? Pentru ca atunci cand ne deplasam, ne mentinem echilibrul datorita informatiilor continue pe care creierul le primeste de la urechea interna si vedere. Sa te uiti pe unde mergi, sa-ti vezi membrele si sa-ti ajustezi miscarile in functie de ceea ce vezi, este esential pentru mentinerea echilibrului. Ei bine, eu nu imi mai vedeam membrele si centrul de greutate era prea in fata. Asa si cu mamele cu copii pe burta. Este ca si cum n-ar fi nascut, pericolul caderii este la fel de mare.Si inca ceva. Nu suntem maimute, nu uitati. Suntem veri cu ele, dar statul in doua picioare a schimbat totul. Ele isi poarta puii atarnati pe burta sau pe spate, dar merg in patru labe.
Mai tarziu am citit si rezultatele unei statistici americanesti. Anul trecut parca au avut vreo doua decese de copii mici purtati in sling si 90 de accidentari din cauza ca s-a impiedicat parintele sau a alunecat copilul printre carpe sau s-a sufocat cu fata in pieptul purtatorului. In douazeci de ani au avut 14 decese dintre care 12 erau la copii mai mici de 4 luni.
Asa cum am spus pe FB aseara, pe caldura asta, n-as lipi in felul acesta copilul de mine nici sa ma pici cu ceara. Micutii pierd caldura sau se supraincalzesc cu o viteza extraordinara si saracii nu pot sa vorbeasca, sa spuna ce simt.
Drobul de sare! Daca atatea generatii de oameni au fost plimbati in carucior si n-au iesit nici mai defecti, nici mai prosti, nici mai putin agili din cauza asta, de ce sa blamam un obiect atat de util? Eu nu i-am auzit pe pediatrii facand-o. Inca.