In unele momente, cum este acesta, as prefera sa fiu intr-o pestera, incep sa-i inteleg pe pustnicii care au ales acest mod de viata. Nu din cauza racorii, ci pentru ca poti sa-ti auzi gandurile si sa fii in armonie cu propriul eu.
Chestia cu pestera este un fel de revolta personala, in realitate, in mijlocul naturii ma desprind total de device-urile civilizatiei, alte lucruri imi retin atentia. Asadar, am nevoie de oarece zgomot urban pentru a ma inspira. Rumoarea orasului si un pic de muzica asortata...
mna..mi-ai facut si mie chef de scris...dar cred ca cedez oboselii ....:)
RăspundețiȘtergere