Translate

vineri, 8 februarie 2019

Materia intunecata de Blake Crouch

Dupa seria de mare succes Wayward Pines, o carte despre un posibil viitor nu tocmai fericit al speciei umane, era clar ca aveam sa caut o noua scriere a lui Blake Crouch. Omul combina intr-un mod palpitant speculatiile stiintifice cu actiunea pura, asa ca m-am repezit sa achizitionez volumul "Materia intunecata", singurul care a mai fost tradus pe la noi.
De data aceasta, mecanica cuantica este baza de la care porneste autorul, imaginand o poveste tulburatoare. Ideea nu este noua, dar Blake Crouch deschide un nou mod de abordare a unei teorii care iti poate da dureri de cap daca esti o fire mai sensibila.

Pe scurt, este vorba despre realitatile paralele. Se presupune ca noi traim intr-o realitate pe care creierul nostru o percepe, dar, in acelasi timp, o multitudine sau, mai bine zis, o infinitate de realitati asemanatoare ne inconjoara. Ca sa nu o luam razna, creierul nostru poseda un soi de mecanism care blocheaza perceperea celorlalte realitati, dar asta nu inseamna ca ele nu exista! Actiunea romanului se bazeaza tocmai pe reusita unui genial cercetator, Jason Dessen, si anume aceea de a concepe un cub care, in combinatie cu o substanta creata de alt specialist, ofera posibilitatea ca indivizii sa vada toate realitatile alternative. Acest lucru inseamna ca ei pot alege sa patrunda in alte lumi, mai bune sau mai rele, totul este ca fiecare sa inteleaga modul in care functioneaza acest mecanism.

Pare putin complicat, dar va asigur ca autorul reuseste sa furnizeze o intriga limpede bazata pe aceste teorii destul de controversate. In text se pomeneste la un moment dat de experimentul numit "pisica lui Schrodinger". In 1935, Erwin Schrodinger incerca sa arate hibele dintr-o teorema initiata de Einstein si care se refera la modul cum realitatea perceputa de creierul nostru poate fi determinata de asezarea particulelor subatomice in momentul in care exista un observator. Ciudat, nu? Exemplul dat de Scrodinger era o pisica inchisa intr-o cutie in care exista un mecanism ce poate sa o omoare. Sansele ca pisica sa fie moarta sunt de 50%. Asta inseamna ca, atata vreme cat nimeni nu deschide cutia, inauntru poate exista o pisica moarta concomitent cu una vie, starea pisicii stabilizandu-se doar atunci cand va aparea un observator. Iar gandurile observatorului, mai bine zis calitatea lor, vor determina de fapt cursul realitatii: pisica este moarta sau este vie.

Nu stiu daca ati inteles ceva, dar Blake Crouch scoate un thriller extrem de palpitant din chestia asta, facand lucrurile sa para simple. Personajul sau principal, Jason Dessen, are potential sa devina un guru al mecanicii cuantice, dar in viata sa actuala este profesor de fizica la liceu si familist convins. Marele sau regret ascuns este acela ca n-a putut sa-si continue cercetarile incepute in tinerete, renuntand la ele in favoarea familiei. Dar intr-o alta realitate exista un Jason Dessen realizat profesional si neimplinit pe plan personal si care regreta din plin lipsa acestui aspect din viata sa. Cele doua fatete ale aceluiasi om vor interactiona intr-un mod agresiv, gratie descoperirilor de care vorbeam mai sus. Numai ca exista un milion de realitati si un milion de Jason Dessen, cu vieti care au curs intr-un milion de variante. Si toti vor ceva mai bun in viata lor.

Pana la urma, Blake Crouch incearca sa explice ce inseamna soarta. Soarta care este rezultatul fiecarei marunte alegeri facute pe parcursul vietii fiecaruia. La fiecare hotarare pe care o luam, drumul nostru se bifurca in alta directie, iar realitatea se modifica de asemenea. Numai ca realitatea pe care o traiam inainte de a face o alegere nu dispare, ea continua sa existe in paralel.

Este ciudat sa te gandesti la aceste nenumarate lumi paralele si la faptul ca, undeva, exista o versiune a ta care traieste o viata de n ori mai buna. Cine n-ar vrea sa ajunga in acea realitate?! Blake Crouch ne provoaca sa ne punem intrebarea: ce ai fi in stare sa faci pentru a-ti gasi locul perfect intr-o lume croita exact pe dorintele tale cele mai arzatoare?
Va invit sa cititi cartea si sa raspundeti acestei intrebari.

Un comentariu:

  1. M-ai făcut sa ma gândesc la profesorul de fizica cuantica din liceu, omul era atat de pasionat de materie si a reușit sa ne transmită pasiunea lui încât il rugam sa stea si in pauza sa ne vb. Mie mi se parea un super erou pt ca înțelesese universul atat de bine si mi se parea ca stăpânește toată cunoașterea..
    Partea cu realitățile paralele mi-a rămas in gând...

    RăspundețiȘtergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.