Ochi in intuneric

In ultimii ani s-a tot vorbit ca in civilizata Europa natalitatea este in scadere, populatia imbatraneste, cuplurile hotarasc tot mai greu sa aiba un copil... Motiv pentru care generatiile de maine par sa se imputineze. Motiv pentru care toate guvernele incearca pe orice cale sa incurajeze familiile sa aiba copii. Va imaginati un continent geriatric pe care locuiesc din ce in ce mai putini adulti in putere, capabili sa duca o economie in spate? O adevarata catastrofa daca lucrurile iau o asemenea turnura!
In timp ce DINCOLO copiii sunt priviti ca bunul cel mai de pret, indiferent din ce mediu provin, pe la noi se merge pe contrasens. Unul dintre lucrurile care m-au facut sa renunt la vizionarea stirilor a fost tocmai prezentarea cazurilor de neglijenta si abuz la care sunt supusi copiii atat de catre familii, cat si de catre societate. I-am blestemat pe cei de la stiri pentru enormitatile pe care ni le vara pe gat, dar, pe de alta parte, am recunoscut faptul ca astfel de povesti trebuie cunoscute de public, altminteri nimic nu s-ar mai schimba in tara asta.

Jurnal de weekend - Hai, noroc de Ziua Recunostintei!

Da' ce i-a lovit pe americani anul acesta! Ca unii comercianti au pornit Black Friday mai devreme, chiar joi, de  Ziua Recunostintei, si cetatenii au fost, saracii, extrem de debusolati, n-au stiut daca sa stea cu familia sau la cozile din magazine. Grea alegere! Eu o rezolvam stand cu tot cu familie in imbulzeala din magazine. Si cine a mai mancat curcanul?! Celebrul turkey umplut s-o fi racit pe masa, alaturi de cartofii dulci si sosul de merisoare.

N-am vrut sa las sa treaca Ziua Recunostintei nemarcata, desi nu este a mea, dar apreciez obiceiurile culinare ale americanilor, ca tare gustos mai este piureul de cartofi dulci! Daca n-ati incercat, vi-l recomand, desi acest soi de cartofi este cam scump in supermarket.
 Eu am ales sa impodobesc o damigenuta de doi litri cu binecunoscutul curcan. Viu de data asta. Nu stiu de ce imi place pasarea aceasta atat de tare, iar servetelul mi-a placut si mai mult datorita nuantelor ruginii. Curcanul mi-aduce aminte de fericita copilarie petrecuta in curtea bunicilor unde traia oratania sus-pomenita. Desi era cat mine de inalta pasarea, nu pridideam s-o alerg prin ograda, cu gand sa o transform in cal. Dar si cand se enerva curcanul, intorcea foaia si ma alerga el pe mine, incercand sa ma ciupeasca de spilhozen. Veselie mare!
 Damigenuta este goala deocamdata, dar nu face pui pe la mine prin casa, se cere la cineva care consuma frecvent. As vedea-o plina cu afinata, visinata, zmeurata sau alte chestii dulcege din fructe.


Saptamana aceasta a fost marcata de o mare victorie in familie. Nu, n-a luat fiu'meu un FB la mate, desi a dat trei evaluari (la materii diferite!) si a reusit sa primeasca un I, un S si un B, in concluzie mai lipsea o evaluare ca sa ia FB, asa cum mi-a explicat odrasla cu cea mai mare seriozitate. Cu alte cuvinte, n-a fost el de vina, ci Doamna care nu le-a dat suficient de multe evaluari. Alambicata logica!
Cum spuneam, victoria a tinut de altceva, de sectorul "colectii" al familiei si anume de masinutele Hot Wheels, v-am mai povestit eu de ele... Dintre zecile si zecile de masinute ne lipsea taman aia legendara, cea mai cea, si anume TWIN MILL. Twin Mill apare ca o emblema pe o gramada de materiale si reclame Hot Wheels, defineste cel mai bine marca, compania Mattel si istoria acesteia pentru simplul motiv ca este o masinuta ce se fabrica inca din 1969, designerul fiind Ira Gilford.
In 1969 arata asa:

SURSA

De-a lungul anilor Twin Mill a schimbat putin in infatisare, s-a cizelat, dar a avut mai multe culori. Iata-l, galben, pe revista cumparata de noi si in varianta verde (cel mic de jos) pe biroul lui fiu'meu.

In orice caz, nu a fost fabricat continuu in primii ani, doar din 1993 nu a mai fost intrerupta seria, ceea ce face ca primele modele sa fie greu de gasit. Noi ne uitam dupa el de cativa ani, am rascolit toate magazinele ce pun Hot Wheels-uri in vanzare si degeaba! Devenise un fel de ambitie de familie... Ei, bine, miracolul s-a intamplat, ai mei l-au descoperit intr-un supermarket, Twin Mill III prospatura din 2014, de culoare visinie.
Uitati-l in toata splendoarea!

Descrierea oficiala a acestei versiuni este:
Culoare: Metalflake Red
Caroserie:  Black stripe and Gold pin stripes on roof and hood
Parbriz: Clear
Interior: Grey
Si varianta in marime naturala:

SURSA

Top five...retete pentru diabetici. Si o provocare!

CUVANT INAINTE
Aseara, al meu consort a venit din magazin cu o ciocolata. Nu este vreo noutate. Ciocolata ajunge in fiecare zi la noi in casa si, de fiecare data, se da o mica batalie in familie, intre mine si pusti, pentru acest dulce. Daca va imaginati ca, fiind o mama dedicata, ii cedez odraslei o portie mai mare, va inselati amarnic. Chestia cu devotiunea este fumata, mai ales ca pe copil ciocolata il agita, ii strica dintii si il umple de bube. Hi, hi, glumesc! Sau nu?
Intr-un final apoteotic eu ma aleg cu bucata mai reprezentativa pe principiul ca sunt mai inalta si mai puternica, asa ca imi fac partea. Nici o smiorcaiala ipocrita nu ma misca, pustiul trebuie sa se multumeasca cu ce ii pica. Iar glumesc. Adevarul este ca nu vreau sa ajunga asa cum sunt eu, o ahtiata dupa dulciuri. Cand va fi adult, va fi liber sa aleaga, dar deocamdata incercam sa-l ferim de excese. Plus ca nu am putut sa-i ofer o mostenire genetica prea stralucita, n-am o sanatate buna, iar din ceea ce vad la parintii mei ma pandesc tot felul de riscuri- boli de inima, de rinichi, metabolice, endocrine.

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

Ce ziceti de putin gospel in stil...Sister Act?

Sa fie liniste cu un termopan!

Mi-am petrecut copilãria într-un bloc comunist de 4 etaje în care agentul termic circula cu parcimonie înainte de revoluţie, cã era austeritate, şi tot cu parcimonie şi dupã revoluţie cã se învechiserã instalaţiile între timp. A urmat epoca unei garsoniere de la ultimul etaj unde caloriferele se încãlzeau doar atunci când era cald şi afarã şi în fiecare searã fãceam aerisire, tragând apa cu un furtun în lighean, astfel încât sa se dezmorţeasca şi etajele de sub mine.

"Prada" de suplimente de la Vegis

V-am spus eu ca ii pandesc pe cei de la Vegis.ro pentru produsele lor naturiste ... Vineri eram la startul de Black Friday, ieri aveam deja coletul. Foarte expeditivi! Si amabili deoarece dupa plasarea comenzii m-a sunat o domnisoara sa imi spuna ca nu mai aveau suficiente pachete dintr-un produs, asa ca am putut sa inlocuiesc cu altceva. Ce am achizitionat, vedeti in poza.

Lady in red

Desi este o culoare extrem de pasionala si expresiva, rosul nu este usor de purtat. Iti trebuie ceva personalitate sa te infasori in nuantele fierbinti, adanci, misterioase uneori. Mai ales cand este vorba sa optezi pentru o rochie rosie de seara. Si lunga pe deasupra! Atunci cand porti rosu toate celelalte amanunte ale unei tinute par sa se dilueze, par sa fie subjugate de flacarile ce iti imbraca trupul. Nu mai spun ca toate liniile vor fi perfect conturate, iar tu vei fi "decupata", iesind in evidenta pe orice fundal. Asa ca, ai grija ce iti doresti!

Un tutorial fara pretentii

N-am pretentia ca ma pricep sa realizez tutoriale sau ca ii pot invata pe altii ceea ce practic eu. Raman la parerea ca fiecare poate invata singur daca este destul de rabdator sa-si caute informatiile si sa exerseze. Adica sa invete din propriile greseli. Dar pentru ca am fost intrebata ce inseamna tehnica servetelului si cum se decoreaza farfuriile pe spate, mi-am adus aminte ca am in calculator o suita de fotografii realizate candva cu intentia de a participa la un concurs de profil. La concurs n-am participat, asa ca profit si vi le arat voua, cu explicatiile de rigoare, poate va deschid apetitul pentru decoupage.

O viata completa

Pe 14 noiembrie, în fiecare an, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Diabetului.

Tatãl meu are 84 de ani şi este diagnosticat cu diabet zaharat de tip 2 de vreo 10 ani. I-au plãcut dulciurile dintotdeauna, pasiune pe care am preluat-o şi eu. Ceea ce ar trebui sã mã îngrijoreze este faptul cã, dinspre familia tatãlui meu, aş putea moşteni aceastã maladie periculoasã. Sansele sunt mari, mai ales cã bunica mea şi mãtuşile mele au suferit serios de pe urma diabetului. Din fericire pentru parintele meu, voinţa de a duce o viaţã de calitate la bãtrâneţe l-a ambiţionat sã îşi controleze nivelul glicemiei doar printr-un regim alimentar de la care nu s-a abãtut nicicum. Ceea ce i-a reuşit cu succes. Deşi a avut o viaţã agitatã, a umblat mult pe teren şi a mâncat dezordonat, tatãl meu a corectat toate aceste neajunsuri în momentul în care s-a pensionat. Dieta austerã l-a scutit de neplãceri şi i-a prelungit categoric anii de viaţã.

Concurs cu emotii de Craciun

Claca de Craciun a devenit o traditie frumoasa pornita de Kabea . A ajuns la a treia editie si starneste din ce in ce mai multa imaginatie si entuziasm, adunand participanti de toate varstele.
Claca este un concurs de realizare decoratiuni pentru Craciun, dar nici creatiile culinare nu sunt excluse, singura conditie fiind ca produsul obtinut sa fi fost realizat special pentru acest eveniment.
Premiile sunt extrem de variate si frumoase, stiu ce vorbesc deoarece am satisfactia de a sponsoriza inca de la inceput acest concurs-sezatoare.
Kabea este o doamna pasionata de handmade, ea insasi producatoare de cosmetice si sapunuri naturale. Grupul ei de facebook este Expo-shop handmade , gasiti acolo o multime de creatori si lucrarile lor extrem de inspirate. Pentru mine reprezinta o adevarata sursa de relaxare sa urmaresc in fiecare seara ce au mai imaginat minunatii oameni din grup.
Nu este nevoie sa fiti profesionisti ca sa participati la concurs, trebuie doar sa aveti dragoste pentru lucrul facut de mana. Si copiii vostri pot mesteri ceva pentru a participa la claca, sunteti asteptati cu drag!

Cu un sticker si un pic de imaginatie...

Aseara, in timp ce bajbaiam pe holul intunecos, incercand sa ajung la baie si sa fac economie de curent in acelasi timp, ma impiedic de ceva intins in pragul usii. Inima face un salt periculos in momentul in care il depistez pe fiu-meu, intins pe burta pe gresia rece, cu picioarele raschirate de-o parte si de alta a vasului de toaleta.
" Ce faci?!!!" soptesc alarmata, pipaind innebunita dupa comutator. Se face lumina si il vad pe pusti stand in coate, cu puscociul de plastic la ochi, tintind in necunoscut.
"SSSST!", se rasteste la mine fara sa se clinteasca. In jurul fruntii este legat cu bandana rosie pe care o inmoi in spirt cand il oblojesc la gat. Detectez mirosul de spirt, dar si de cartofi rasi cu ceapa, ca ultima data a trebuit sa apelez la metode de tratament mai dure.

Miercurea fara cuvinte

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Productia din ultimul timp...

O tava de lemn de 17/58 cm cu tema de toamna (chiar de Ziua Recunostintei daca s-ar sarbatori si la noi!)

O farfurie alb-negru care vine sa completeze o mai veche sticla cu acelasi model in negativ.

Doua seturi de cate 4 farfurioare de prajituri cu un model vesel de vara...

Un platou cu buchet de maci.

Experiente, experiente...de weekend

Cam aglomerat si confuz weekendul acesta, mai ales din cauza Marii Imbulzeli de duminica. Ce imbulzeala? Cand am ajuns eu pe la 3 la votare, nu eram neam in curtea scolii. Am depasit in tromba niste babute, nu de alta, dar imi inchipuiam ca era vreo coada la usa salii si am vrut sa le fentez pe cele doua pensionare. Era o coada formata din doi paznici sau politisti locali, ce-or fi fost, iar inauntru comisia se plictisea la greu. Cand ne-au vazut intrand, adicatelea eu si familionul, li s-au luminat fetele ca la sfintele moaste. Mda, slaba reprezentatia de la aceste alegeri...daca asa va fi si in turul doi...

Experiente, experiente...de weekend

Cam aglomerat si confuz weekendul acesta, mai ales din cauza Marii Imbulzeli de duminica. Ce imbulzeala? Cand am ajuns eu pe la 3 la votare, nu eram neam in curtea scolii. Am depasit in tromba niste babute, nu de alta, dar imi inchipuiam ca era vreo coada la usa salii si am vrut sa le fentez pe cele doua pensionare. Era o coada formata din doi paznici sau politisti locali, ce-or fi fost, iar inauntru comisia se plictisea la greu. Cand ne-au vazut intrand, adicatelea eu si familionul, li s-au luminat fetele ca la sfintele moaste. Mda, slaba reprezentatia de la aceste alegeri...daca asa va fi si in turul doi...

Ten, tenuri, temeri-o istorie cu Gerovital

La mine cafeaua şi Gerovitalul vin din timpuri imemoriale. Cafeluţa de la taicã-meu, Gerovitalul de la mama mea.
Eram atât de conştienţi de valoarea brandului încât transformasem crema de faţã Gerovital în monedã de schimb. Mai bine zis de troc! Parcã o vãd şi acum pe mãtuşã-mea îndesându-şi recipientele de cremã în bagaje, ori de câte ori pleca în excursie la nemţi ori la cehi.

Amintiri cu iz de lãcrãmioare

Avem cu toţii amintiri din copilãrie. Cât de vechi sunt amintirile? Ei, asta depinde de memoria fiecãruia.

Cele mai îndepãrtate amintiri ale mele, cred cã aveam vreo 4 ani, sunt mai degrabã de naturã olfactivã. Si sunt legate de parfumul de lãcrãmioare. Delicatele, suavele lãcrãmioare…Amintirea mea este atât diluatã  încât, dacã nu ar fi amãnuntele vizuale asociate, probabil aş crede cã sunt reminiscenţe din vreo altã existenţã.

Scena pe care o reînviu este coloratã şi parfumatã, parcã memoria ar decupa-o cu încãpãţânare dintr-o suitã de banalitãţi nedemne sã populeze creierul meu. Mã vãd cu faţa strivitã de ţambrele decojite şi înclinate ale gardului, încercând sã prind în nãri adierea brazdei de lãcrãmioare din curtea vecinilor. Casa de alãturi este a preotului din sat, iar coana preoteasã se îngrijeşte cu atenţie de bucãţica de pãmânt de la şosea. Nu cultivã, ca restul gospodarilor de rând, roşii, pãtrunjel sau ceapã, ci are grijã sã ofere trecãtorilor o perspectivã mai elevatã. Noi avem meri, coacãze şi tufe de hrean bãtrân, ei au gazon, stânjenei, iasomie şi…lãcrãmioare.  

Viaţa ca o stradã- Strada Ficţiunii

Nu ştiu câţi dintre voi aţi avut vreodatã senzaţia cã vã identificaţi cu un personaj dintr-o carte, iar întâmplãrile din viaţa voastrã parcã ar fi fost sursa de inspiraţie a unui scriitor. Impãtimiţii de lecturã, fanaticii vorbelor aşternute pe hârtie, mângâietorii coperţilor lucioase ştiu despre ce vorbesc. Suntem locuitori ai oraşelor de piatrã, învãţãm într-o viaţã fiecare stradã, memorãm fiecare colţişor al cartierului în care ne-am nãscut şi totuşi, existã la un moment dat un punct în care ne oprim şi privim în toate direcţiile, cãutând urmãtoarea ieşire…