Amintiri cu iz de lãcrãmioare

Avem cu toţii amintiri din copilãrie. Cât de vechi sunt amintirile? Ei, asta depinde de memoria fiecãruia.

Cele mai îndepãrtate amintiri ale mele, cred cã aveam vreo 4 ani, sunt mai degrabã de naturã olfactivã. Si sunt legate de parfumul de lãcrãmioare. Delicatele, suavele lãcrãmioare…Amintirea mea este atât diluatã  încât, dacã nu ar fi amãnuntele vizuale asociate, probabil aş crede cã sunt reminiscenţe din vreo altã existenţã.

Scena pe care o reînviu este coloratã şi parfumatã, parcã memoria ar decupa-o cu încãpãţânare dintr-o suitã de banalitãţi nedemne sã populeze creierul meu. Mã vãd cu faţa strivitã de ţambrele decojite şi înclinate ale gardului, încercând sã prind în nãri adierea brazdei de lãcrãmioare din curtea vecinilor. Casa de alãturi este a preotului din sat, iar coana preoteasã se îngrijeşte cu atenţie de bucãţica de pãmânt de la şosea. Nu cultivã, ca restul gospodarilor de rând, roşii, pãtrunjel sau ceapã, ci are grijã sã ofere trecãtorilor o perspectivã mai elevatã. Noi avem meri, coacãze şi tufe de hrean bãtrân, ei au gazon, stânjenei, iasomie şi…lãcrãmioare.  

Viaţa ca o stradã- Strada Ficţiunii

Nu ştiu câţi dintre voi aţi avut vreodatã senzaţia cã vã identificaţi cu un personaj dintr-o carte, iar întâmplãrile din viaţa voastrã parcã ar fi fost sursa de inspiraţie a unui scriitor. Impãtimiţii de lecturã, fanaticii vorbelor aşternute pe hârtie, mângâietorii coperţilor lucioase ştiu despre ce vorbesc. Suntem locuitori ai oraşelor de piatrã, învãţãm într-o viaţã fiecare stradã, memorãm fiecare colţişor al cartierului în care ne-am nãscut şi totuşi, existã la un moment dat un punct în care ne oprim şi privim în toate direcţiile, cãutând urmãtoarea ieşire…

Viata in alb-negru si color

Cand eram mici, adicatelea in secolul trecut (mda, eu sunt din secolul trecut), obisnuiam sa privim spre viitor cu mare mirare si sa ne intrebam oare cum va arata anul 2000 pentru noi. Acum, sper sa fiti intelegatori si sa nu va imaginati ca as avea cine stie ce varsta matusalemica. Vorba cantecului: "Noi in anul 2000, noi nu vom mai fi copii..." . In anul 2000 urma sa fim adulti cu acte in regula. Inevitabil! Schepsisul in acest mic joc al imaginatiei era faptul ca anul 2000, privit din perspectiva noastra de pustani, era foarte indepartat si, ca urmare, un fel de povestire SF ce avea sa ne rezerve tot felul de surprize, mai ales tehnologice. Puteam sa ne inchipuim orice, mai ales ca pe vremea mea copiii chiar obisnuiau sa lectureze cartile SF.

Un vânãtor se formeazã din faşã…

Din oglindã mã priveşte o mutriţã satisfãcutã. Puştiul meu îşi trece mâna prin frezã şi se admirã dintr-un semiprofil vanitos… I-am permis sã-şi stilizeze coafura cu nişte gel. Acum este foarte satisfãcut de creasta de pe frunte. Işi aranjeazã ţepii cu multã grijã. La începutul verii am avut o intensã dezbatere asupra designului tunsorii. Ii vede pe adolescenţii de pe stradã raşi la tâmple şi cu un ciuf rãzleţ sculat în creştet, aşa cã ţine neapãrat sã adopte acest look la modã. Am încercat sã-i explic faptul cã nu tuturor bãieţilor chiar le stã bine cu frizura aceea şi cã unii aratã de-a dreptul caraghios. N-a fost chip sã ne înţelegem! Pânã la urmã l-a convins frizeriţa sã facã un compromis, în timp ce îl smãcuia cu Gerovital H3 Men. Astfel am fost mulţumiţi cu toţii. El cã aratã oarecum ca cei mari, noi cã n-aratã ca un papagal în miniaturã.

Incepe SuperBlogul!

Vaaai, cred ca sunt dependenta de competitiile de genul acesta! In ciuda faptului ca la fiecare editie am bombanit, am scapat si vorbe de duh, am facut miopie holbandu-ma la ore mici in discutiile de grup de pe fb, am asteptat cu nervi notele si apoi le-am jelit nemultumita, trebuie sa recunosc ca SuperBlogul pompeaza multa adrenalina in circuitele mele obosite. Adrenalina creeaza dependenta...
Asadar, desi sunt departe de a fi fresh, indraznesc sa ma inscriu a treia oara in competitie. Nu stiu cum voi face sa impac multiplele preocupari de peste zi cu inspiratia si vremea consumata pentru a scrie articolele din concurs. Poate voi participa doar la anumite etape, nu m-am hotarat inca. Dar stiu sigur ca imi var din nou capul in jug.
Daca sunteti curiosi sa gustati atmosfera SuperBlogului, va invit pe site sa va inscrieti. Intai cititi cu atentie regulamentul, are cateva chichite. Daca o faceti, sa nu ma boscoroditi apoi ca v-am indemnat!
Succes!