Misiune cu Farmec la ceas de cumpãnã

In zilele acestea de mare derutã, în care scene din filmele despre Apocalipsã par sã fi pãtruns printr-o uşiţã nevãzutã în vieţile noastre şi-aşa stresante, mi-am dat seama cã iau naştere douã curente sau, mai bine zis, douã tipuri de oameni: unii care cred sincer cã acest eveniment ne va schimba radical vieţile, obiceiurile şi societatea şi alţii, scepticii din nãscare, cei care sunt convinşi ca ne vom relua vechile obiceiuri fix din clipa în care se va decreta cã am scãpat de pandemie. Eu nu sunt (încerc din rãsputeri sã nu fiu!) în niciuna dintre tabere, deşi dispoziţia mea variazã optimist sau pesimist de la o zi la alta. Rãul poate veni pe nepusã masa, dar binele se obţine cu multã, multã muncã şi, dacã nu ne dorim cu adevãrat o schimbare majorã, nici cã vom cãpãta vreuna.

Cum putem obţine schimbarea? Nu aspirând sã mutãm munţii din loc, deşi unii sunt croiţi sã facã şi lucruri de-astea mãreţe, ci strãduindu-ne fiecare pe bucãţica lui de viaţã, acasã, la locul de muncã, în relaţiile cu ceilalţi.  Dragostea ar trebui sã fie motorul tuturor lucrurilor, nu obligaţia.

Si atunci mi-am adus aminte de toatã istoria mea personalã cu produsele Farmec, începând cu prima cremã de faţã folositã de mine în adolescenţã şi terminând cu şamponul dermatocosmetic sau crema de ochi pe care le folosesc în prezent. Pentru mine, ca şi pentru milioanele de femei din aceastã ţarã, Farmec a reprezentat îngrijirea la superlativ obţinutã cu costuri mici. Nu vã gândiţi însã numai la produsele care ne menţin aspectul tânãr. Gândiţi-vã mai ales la acelea care ne scapã de multe neplãceri, cum ar fi cele de protecţie solarã, cele care îngrijesc mâinile asprite de muncã şi tãlpile, cele care regenereazã pãrul dacã ne cade din diverse motive, cele care trateazã semnele unor boli de care suferim.

Kit regenerare par fiole

Crema protectie solara copii SPF 50

 “Compania Farmec a obţinut Certificatul de Bună Practică de Fabricație”, o garanție că procesele şi produsele finite sunt fabricate şi controlate după proceduri şi standarde de calitate adecvate, că sunt sigure pentru sănătatea umană. Este titlul unui comunicat de presã din anul 2013 al companiei Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice. 

Farmec înseamnã 120 de ani de activitate care au construit o imagine puternicã, asociatã cu tradiţia şi muuuultã istorie a frumuseţii de pe aceste meleaguri şi nu numai…Brandurile companiei pãtrund adânc în cele mai neaşteptate cotloane ale traiului nostru. Când ai un asemenea fundament social, implicarea în comunitate este de la sine înţeleasã.

2011: “Gerovital direcţionează 1% din vânzarea produselor sale în scopul pregătirii Echipei Olimpice a României pentru Jocurile Olimpice din 2012”

2015: “Farmec sprijină combaterea abandonului școlar prin proiectul ”Educație prin igienă”

Având în vedere cã cei mici trebuie educaţi inclusiv în privinţa importanţei igienei personale, cred cã sunt utile mai multe acţiuni în acest sens. Este bine ca şi copiii sã ştie care este diferenţa între produsele bune pentru trup şi mediu şi cele nocive, se pot face inclusiv clipuri educative pentru prezentare pe reţelele sociale, deoarece generaţiile de azi stau mai mult în mediul online decât la televizor sau cu o carte în mânã.

Si ajungem la problema protecţiei mediului şi respectul față de mediu …

2013: “Farmec Cluj-Napoca, partener “Let’s Do It, Romania!” pentru al treilea an consecutiv”

2014: “Farmec - partener industrial în cadrul proiectului Green Chemistry around Europe”

2020: “Farmec lansează campania „Ai grijă de natură așa cum ai grijă de tine”

Sursa foto: farmec.ro

Spuneam cã mulţi pun starea de fapt din prezent pe seama politicilor deficitare privind gestiunea deşeurilor rezultate din activitãţile economice sau din gospodãriile personale. Si companiile înţeleg acest lucru, încercând sã reducã aceastã amprentã prin dezvoltarea unor concepte inovatoare, mai ales în ceea ce priveşte ambalajele. Deoarece ambalajele produselor, majoritatea din plastic, sunt cele care umplu gropile noastre de gunoi sau ajung sã urâţeascã cele mai frumoase colţuri de naturã. Cred cu tãrie cã existã soluţii şi materiale ce aşteaptã sã fie descoperite şi cred cã investiţiile în cercetare şi inovare pe acest domeniu sunt cele mai mari câştiguri pentru supravieţuirea societãţii noastre. De asemenea, susţinerea cercetãrii în domeniul eliminãrii deşeurilor sau reciclãrii acestora este aproape o obligaţie dacã vrem sã protejãm resurse şi sã nu fim îngropaţi în propriile gunoaie.

2013: “Campania „Românce cu Farmec” – recunoaștem și susținem femeile puternice de ieri și de azi”

Dacã nu recunoaştem cã femeia este motorul familiei, cea care face lucrurile sã meargã, atunci ceva este profund în neregulã în gândirea noastrã. Farmec este o companie destinatã în primul rând femeilor şi este normal sã scoatã în evidenţã contribuţia fiecãreia la construirea acestei societãţi. Cred cã aceastã campanie este cea care însufleţeşte cel mai tare şi poate fi repetatã, iar unele dintre produsele Farmec pot fi dedicate acelora care depun mai mult efort fizic la serviciu, stau mai mult în aer liber prin natura meseriei sau lucreazã în diferite medii toxice.

2014: “De 1 Decembrie, Farmec apropie românii prin campania ”Pașaport Gerovital”

A fost întotdeauna un subiect sensibil, acesta al comunicãrii cu cei plecaţi din ţarã. Si, din pãcate, este pus din nou, dureros, pe tapet, în aceste zile grele. Compasiunea şi înţelegerea ar trebui sã ne facã mai rãbdãtori cu problemele altora, iar cei care se implicã în refacerea acestor legãturi, fundaţii sau ONG-uri, chiar au nevoie de susţinere pentru ca, la rândul lor, sã-i poatã susţine pe ceilalţi.

Si pentru cã astãzi, acum, tuturor ne este fricã mai mult sau mai puţin pentru cei apropiaţi nouã…

2020: “Farmec începe producția a două noi produse igienizante pentru mâini” 

Ar trebui sã le mulţumim lor şi celor care fac ceva, concret în aceste zile, se expun pericolului ca sã apere tot ce cunoaştem, pe pãrinţii şi copiii noştri, modul nostru de viaţã, liniştea noastrã. Farmec nu opreşte producţia din grijã pentru cei care au grijã şi se adapteazã. Exact cum ar trebui sã facem noi toţi.

Acest articol participa la Spring SuperBlog 2020.

Despre cristale, pietre si o pasiune mai veche

Ceea ce vã voi povesti mai jos poate aduce un pic a obsesie, dar pentru mine este una frumoasã şi, în mod sigur, cândva, îi voi dedica mai mult timp.

Povestea începe în copilãrie, pe malul gârlei din satul bunicilor, unde petreceam ore în şir bãlãcindu-mã în apa rãcoroasã sau alergând printre bolovanii cu spinarea lustruitã de ape. Nu cred cã existã copil care sã nu fie atras de strãlucirea coloratã a pietricelelor de tot soiul. De obicei cele opalescente, în culori vii, frumos rotunjite de curenţii repezi, stârneau bucuria mea cea mai profundã. Visam cã sunt diamante şi safire, rubine şi topaze, exact ca în basmele cu prinţi şi domniţe bogat înveşmântate.

Dupã Revoluţie totul a început sã capete un contur. Informaţiile au nãvãlit peste noi cu o furie care încerca sã suplineascã golul din toţi anii trãiţi înainte. Aş fi putut urma o facultate în care sã valorific interesul meu pentru roci şi minerale, dar nu latura ştiinţificã mã interesa pe mine neapãrat. Altceva mã atrãgea, partea esteticã, pietrele preţioase şi, mai ales, legãturile esoterice dintre fiinţele vii şi energia cristalelor. Dap, cine zice cã o piatrã e doar o piatrã, un obiect mort, inert, fãrã influenţã asupra viului, se înşealã amarnic.

Ca adult, ca femeie adultã am cãutat un mod de a purta pietricelele asupra mea în fiecare zi. Si, vã daţi seama, acesta a fost un argument excelent sã-mi cumpãr bijuterii de tot soiul, mai ales cu pietre semipreţioase.

Foto personala, de la stanga la dreapta: chilimbar, onix alb, ametist, malachit si citrin, chilimbar baltic, cuart fumuriu

Foto din arhiva personala

  

Foto din arhiva personala

Concluzia: dacã şi acum, ca om “maturat” bine, continui sã dezvolt obsesia pentru pietre, e clar cã nu a fost ceva trecãtor, este ceva ce mã defineşte ca persoanã.

O femeie modernã are nevoie de accesorii moderne

Nu sunt genul de femeie care stã lipitã de bucãtãrie. N-am fost niciodatã.

Tinereţea mea s-a consumat într-o vreme când gãtitul ocupa mult timp liber, nu existau semipreparate şi nici accesoriile de tot soiul care sã-ţi uşureze cât de cât munca. Cartea de bucate era ca o Biblie familialã, iar singurele ajutoare erau cana gradatã, telul, fãcãleţul, rãzãtoarea şi o tavã cumsecade pentru preparatele ce trebuiau coapte. Aşa mi-am petrecut copilãria, pe lângã bunica, aşa am pomenit-o şi pe mama, pierzând ore în şir în faţa aragazului. Iar când pregãteam câte o masa festivã, douã zile nu erau de-ajuns!

Nu ştiu dacã mã gândeam vreodatã ce voi face atunci când voi avea propria mea familie. Dar undeva, în subconştient, se înfiripa deja ideea cã gãtitul nu trebuie sã fie o activitate atât de copleşitoare, care sã devinã o corvoadã şi sã nu-mi lase timp şi pentru altfel de plãceri. Si iatã cã trãiesc într-o epocã în care femeile au reuşit sã se elibereze de astfel de griji gospodãreşti, nu numai datoritã diversificãrii tipurilor de hranã, dar şi datoritã evoluţiei formidabile a mijloacelor destinate preparãrii acesteia.

O femeie modernã ştie sã obţinã rapid o mâncare delicioasã şi sãnãtoasã pentru familia sa şi îi mai rãmâne suficient timp liber pentru hobby-urile sau activitãţile distractive de tot soiul. Ah, de-ar pricepe chestia asta şi rudele care te cadorisesc cu diverse seturi de tacâmuri, aparate şi ustensile de gãtit, mai ales în momentul în care te cãsãtoreşti. Cred cã ştim cu toţii cã “zestrea” de dotãri ori vine din generaţiile anterioare, ori se face la nuntã, prin bunãvoinţa invitaţilor. Si mai ştim cu toţii câte lucruri inutile adunãm în casã, cele mai multe de o calitate îndoielnicã. Dacã mã întrebaţi pe mine, am ustensile cât sã mai fericesc o familie şi, din toate obiectele colecţionate sau primite cadou, nu cred cã folosesc mai mult de un sfert.

15 ani şi o chiuvetã. Chiuveta Franke

Povestea mea începe acum 15 ani, când m-am mutat în apartamentul în care stau şi acum. Apartamentul era gol, cãlduros şi avea chiuvetã Franke la bucãtarie. Dupã oareşce târguieli cu proprietãreasa, o convinsesem sã-mi lase dulapurile suspendate şi chiuveta, la care se uita cu mare jind, pun pariu cã îşi fãcuse planuri sã plece cu tot cu obiectul în cauzã. Pe moment n-am înţeles de ce se cramponeazã atât de o simplã chiuvetã.

Bucãtaria mi se pãruse extrem de modernã, mobila fusese fãcutã pe comandã, iar eu visasem dintotdeauna la nişte dulapuri suspendate. Am muncit pe brânci sã zugrãvim, sã potrivim lucrurile, sã montãm termopane…Dupã fix doi ani, bucãtãria mea mã plictisea înfiorãtor. Mi se pãrea cã n-are personalitate, cã nu mã reprezintã, iar dulapuri suspendate avea şi are toatã lumea.

Cam pe vremea aceea începusem sã lecturez site-urile de home décor şi, surprizã, am constatat cã reveneau în forţã trendurile boho chic, industrial sau retro. Acuma, ce sã zic?, mai retro decât trãisem în casa alor mei, preţ de aproape 30 de ani, nici cã se putea. Brusc, am simţit cã trebuie sã scap de dulapurile suspendate şi sã trec din nou la cele pe picioare. Chestia asta s-a petrecut într-o jumãtate de zi, spre disperarea consortului meu, care nu pricepea şi pace frãmântãrile mele de designer de interioare în devenire. In cealaltã jumãtate am stat şi am cugetat cu ce sã umplu spaţiul rãmas cam golaş. Aceastã fazã a durat ceva mai mult, mi-am gasit dulapul mult dorit, masa de bucãtãrie a suferit unele transformãri majore, pe pereţi au apãrut tablouri, afişe, panouri metalice, bare pentru suspendarea veselei. Pânã când, într-o zi, am constatat cã obţinusem o bucãtãrie în stil boho americãnesc. Ei, da, acesta este stilul care mã reprezintã: o debandadã…ordonatã, culori tari şi multã texturã pe pereţi.

Stiţi ce a rezistat acestei nebunii? Draga de chiuvetã Franke. Indiferent ce viziune am avut de-a lungul timpului, chiuveta s-a potrivit perfect în aceasta. Si astfel am înţeles de ce se crampona fosta proprietãreasã de un obiect atât de banal, cum crezuse naiva de mine cã este.

Dupã atâţia ani de la Marea Transformare, încã mai sunt încântatã de ceea ce am realizat atunci. Singura problemã este aceea cã obiectele mele casnice au fost ajunse de vârstã. Aragazul clasic cu patru ochiuri funcţioneazã în douã, iar frigiderul mai are câte o sincopã din care îşi revine cu greu. Nu mai zic de problema aburilor de la gãtit, geamul meu dã într-o logie, nu direct afarã, iar hota stã de mult pe o listã de must-have-uri. Chiuveta e fresh, din inox, aia nu se mişcã de-acolo în veci.

Aşadar, am un nou motiv sa fac planuri.

Sã gãseşti însã acele electrocasnice care sã se încadreze în stilul ales nu este deloc simplu, nu poţi sã cumperi la nimerealã. Si pentru cã Franke a trecut testul timpului, iar produsele lor au un design menit sã acopere tot ce existã în materie de stiluri, iatã ce aş recomanda eu pentru un stil boho/retro, cum este cel al bucãtãriei mele. Aş menţiona doar cã un stil atât de eclectic nu înseamnã cã foloseşte electrocasnice de-acum o sutã de ani. Nici vorbã! Electrocasnicele sunt dintre cele mai moderne şi performante, doar designul lor încearcã sã imite ceea ce exista cu mult timp în urmã. Pentru a satisface nostalgiile unora dintre noi.

Sursa foto: https://www.facebook.com/FrankeKitchen.Romania/

O hotã Franke CLASSIC LINE FCM 602 PANNA, clasicã, elegantã, în combinaţie cu o plita FHCL 755 4G TC PW C PANNA pe gaz, cu grãtare din fontã şi aprindere electronica integrate mi-au plãcut pentru accentele aurii (auriul, cuprul sau alama sunt caracteristice stilului boho) şi am o problemã cu grãtarele, nu concep aragazul fãrã grãtar. Fiind vorba despre o plitã, este musai sã iau şi un cuptor, n-oi fi eu marea bucãtãreasã, dar tot coc din când în când câte ceva. Bineînţeles cã existã un cuptor din gama de mai sus, cuptorul FRANKE CLASSIC LINE CL 85 PANNA.

Sursa foto: https://www.facebook.com/FrankeKitchen.Romania/

Pe locul doi în lista de prioritãţi ar fi bateria de chiuvetã. Pentru cã o chiuvetã atât de longevivã meritã accesorii pe mãsurã, am ales ceva extrem de special, o baterie Franke OLD ENGLAND CROM, cu pipã înaltã neapãrat, având în vedere cã trebuie sã vâr sub ea şi vase mai mari. Pipa se roteşte la 360 grade (!!!) şi are o garanţie de 5 ani, ceea ce mi se pare chiar ieşit din comun, nu mai zic de designul absolut deosebit. A, şi încã ceva…Cine nu ştie cât de util este un vas perforat din inox? De la scurs vase la spãlat fructe şi legume. Iatã de ce îl consider un accesoriu obligatoriu, menit sã îţi uşureze munca.

Sursa foto: https://www.facebook.com/FrankeKitchen.Romania/

Sursa foto: https://www.facebook.com/FrankeKitchen.Romania/

La frigidere am idei puţine, dar fixe, ca sã fac o glumã, adicã sunt adepta obiectelor free standing, cel puţin anul acesta. Frigiderul FCBF 340 NF LED XS A+ e perfect pentru gustul meu.

Sursa foto: https://www.facebook.com/FrankeKitchen.Romania/

Dacã ar fi sã caracterizez bucãtãria mea în acest moment, aş zice cã sunt eu 100%: puţin ameţitã, nu prea interesatã de gãtit în sine, dar dornicã sa înfrumuseţez locul în care trãiesc. Boho, cum spuneam. Secretul este sã ai o camerã care sã te atragã prin modul cum o amenajezi, chiar dacã activitãţile desfãşurate acolo nu sunt tocmai pasiunea vieţii tale. Dacã reuşeşti sã-ţi gãseşti ritmul, fluxul acţiunilor sã fie cât mai curgãtor, sã ai totul la îndemânã şi usor de ajuns, îţi garantez cã va veni şi plãcerea de a sta în bucãtãrie. De ce pledez pentru stilul boho? Pentru cã oferã multe posibilitãţi, inclusiv aceea de a încorpora elemente din alte stiluri, pentru cã poţi aduce în bucãtãrie obiectele şi culorile care îţi sunt dragi şi, foarte important, le poţi schimba atunci când te plictiseşti.

Culmea, cam asta spun şi specialiştii Franke:
“Noi, cei de la Franke, considerăm că fiecare bucătărie ar trebui să fie la fel de unică precum sunteţi dvs. Ar trebui să fie un loc în care să vă simţiţi liberi să gătiţi, să mâncaţi împreună cu familia și prietenii, să vă distraţi, să sărbătoriţi.”
In traducere liberã ar fi cam aşa: aranjeazã-le cum simţi tu, nu cum vezi pe o copertã de revistã.
Ar trebui sã-i credem, doar sunt cel mai mare producãtor de chiuvete din lume şi lideri în dezvoltarea de materiale şi produse noi pentru bucãtãrie.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2020.