O zi în podul bunicii

Sebi nu știa dacă îi place sau nu ideea de a petrece weekendul la țară. Bineînțeles că fusese de nenumărate ori acolo, dar, pe masură ce creștea, nu mai găsea atât de extraordinare excursiile în mijlocul naturii. Își putea face de joacă cel mult o zi, dar trei… Era peste puterile lui de năzdrăvan!

Vinerea, cum scăpa de la școală, fără grija temelor și a unui orar precis, de-abia aștepta să își arunce ghiozdanul în colțul camerei și să se instaleze în fața calculatorului, unde îi întâlnea pe toți: gemenii Alex și Alexia, Danuț din Germania, Romi, tocilarul de la el din clasă, Mălina, fata cu freza rock, Jack, colegul lui de bancă și mulți, mulți alții. Sebi se simțea în largul lui în fața ecranului, doborând recorduri personale sau împușcând teroriști fioroși.

 

Așa că, vedeți voi, planurile de weekend ii fură date peste cap cu totul, iar vestea vizitei la bunica nu îi pică tocmai bine, dar nu avea încotro. Părinții săi urmau să plece din oraș, cu treburi importante, iar el nu ar fi făcut decât sa îi încurce. Să nu înțelegeți greșit, o iubea pe Nana ca pe ochii din cap și ar fi strâns-o în brațe și ar fi sărutat-o întruna pe obraji, dar pur și simplu nu știa cum sa treacă peste cele trei zile "offline", lipsit de calculator, prieteni și aventuri pline de suspans.

Un brad care face Craciunul

AMR trei luni si ceva pana la Craciun.

Am prietene care deja au inceput numaratoarea inversa si am prietene care le urasc din suflet pe cele din prima categorie. Depinde cum te potrivesti in spiritul marii sarbatori. Adevarul este ca unora dintre noi le displace mai degraba tevatura si munca suplimentara depusa pentru transformarea casei intr-un coltisor magic, spre inveselirea familionului care, de obicei, are asteptari destul de mari de la partea feminina a tribului. Daca m-ar parasuta cineva intr-un loc gata pregatit, curatat si aranjat, as fi cea mai fericita!

Sentimentele pe care mi le trezeste apropierea sarbatorilor de iarna sunt destul de contradictorii. Surprinzator, deoarece sunt o pasionata creatoare de decoratiuni de sezon. In ciuda acestui fapt, las totul pe ultima suta de metri si impodobesc bradul chiar in ajun, respectand de altfel o traditie de familie pe care o aveau bunicii mei. De-a lungul anilor, am tot incercat sa ii fentez pe membrii familiei mele, copilul si sotul, cu un minim de aranjamente distribuite prin casa, dar de brad nu am scapat absolut niciodata. Bradul natural, vreau sa zic. Acuma, stiti si voi ce implica utilizarea unui brad natural, cata mizerie face, cum se usuca, ce greu te debarasezi de el,ca sa nu mai zic despre curentul eco, care condamna taierea arborilor si propune alternative mai blande cu mediul. De cativa ani insa, am pus piciorul in prag si am trecut la brazii artificiali. La plural deoarece, in afara de cel mare, din living, baiatul meu impodobeste cu manusitele lui unul micut, in dormitorul sau. 

Mi-am cumparat un brad artificial de la chinezi. Daca nu ati fost niciodata in posesia unui brad chinezesc, va felicit. Nici sa nu incercati. Nu arata rau, dar... Cand l-am despachetat m-a incantat usurinta cu care se monteaza. L-am aburcat pe o masuta si am purces la treaba. Atunci am descoperit si hibele. Sarmele care imita crengile au smocuri de ace doar spre varf si acestea sunt atat de dense incat globuletele nu intra printre ele, e un chin sa le agati sau sa aranjezi beteala sau sa pui o decoratiune in varf. De fapt, n-am putut nicicum sa pun traditionala stea in varf, m-am multumit mereu sa leg niste panglici. Nu pot sa spun daca bradul meu seamana sau nu cu unul natural, dupa acele lungi aduce mai mult a pin, dar incepe sa se uzeze, sarmele s-au slabit de cat le-am pliat si despliat ca sa il depozitez si parca dezavantajele de mai sus devin din ce in ce mai deranjante.

Fii stilat in nobila-ti casa!

Pe vremea bunicilor nostri, sufrageria sau camera pentru oaspeti era un spatiu interzis minorilor. Glumesc. Vreau sa spun ca era un loc sobru, cu un aer festiv, aproape nobil, unde copiii nu aveau ce cauta in zilele obisnuite. Aici exista mobila cea mai buna, din lemn adevarat: masa la care stateau invitatii in ocazii deosebite, vitrinele impunatoare, cu cristaluri, portelanuri si argintarii, fotoliile masive, tapitate pretentios. Ferestrele erau imbracate cu draperii grele si perdele spumoase, praful era sters in permanenta, iar decorul era gata intotdeauna sa primeasca vizitatori. Nici vorba sa te joci pe sub masa, sa sari cu picioarele pe canapele sau sa te pitesti dupa dulapurile masive. 

Timpul a trecut, iar modernizarea caselor noastre a permis un alt soi de familiaritate intre membrii familiei si rudele sau prietenii lor, indulcind ceea ce odinioara dadea bine la blazon, aducand cu sine un confort si o relaxare mai apropiate inimilor noastre. Si totusi admiram eleganta de altadata, cutumele acelor vremuri fascinante si incomode in acelasi timp. Asta nu inseamna ca am renuntat cu totul la aspiratia de a avea macar un coltisor din Nobila Casa de altadata. Oricat ar fi apartamentul de mic, oricat ar fi livingul si sufragerie romaneasca, si dinning in stil american, si loc de privit la televizor sau pur si simplu de harjonit copiii, exista acel ceva destinat sa ne ridice putintel stima de sine in fata celor care ne trec pragul. Fie ca e o vaza eleganta, o piesa de mobilier vintage, o statueta zvelta, un covor oriental, vorbim despre accentul care face dintr-o camera obisnuita una unica si sa nu-mi spuneti ca nu ati incercat sa realizati asa ceva la voi acasa, pentru ca asa este in firea omului, sa se inconjoare de ceea ce ii place.

Daca nu v-ati hotarat care este acel obiect ce ar putea aduce putina eleganta in casa voastra vesnic animata, brandul Nobila Casa, prin magazinul sau online, va ofera o groaza de produse, decorative si de utilitate practica, pentru fiecare camera a locuintei. Eu am ales cateva, pe care vi le prezint alaturi de trendurile actuale in designul de interior.

1. Contrastul alb-negru

Daca iti place culoarea neagra in decoratiunile interioare si totusi te temi sa nu exagerezi cu folosirea ei, iar rezultatul sa fie unul ciudat si datator de fiori pe sira spinarii, nu te aventura sa zugravesti toti peretii in negru, e greu sa digeri o asemenea atmosfera sumbra. Vopseste in negru un singur perete, pentru accent, de obicei se alege cel cu televizorul sau semineul sau o mobila mai speciala si lasa restul perfect alb. Dar ai grija sa aduci decoratiuni si textile negre sau alb/negru care sa armonizeze totul. Cum ar fi draperiile potrivite: bogate, somptuoase, grele, eficiente in ecranarea luminii puternice de vara.

Draperie California

2. Tema bohemiana

E la moda de cativa ani, pare simpla, dar unii o confunda cu alte stiluri, cum ar fi cel eclectic. E pentru sufletele calde, iubitoare de texturi si culori, diverse materiale naturale, dar si de plante verzi. Asta nu inseamna ca puteti sa aveti in casa un talmes-balmes de obiecte fara nicio legatura unele cu altele, armonia nu trebuie sa lipseasca din niciun stil de viata. De aceea va propun cateva decoratiuni mai altfel pe care le-am gasit pe site-ul Nobila Casa. 

Decoratiune pisica din lemn

Ghiveci cu plante artificiale

Boluri decorative

3. Creeaza o galerie

Tuturor ne plac colectiile. Ne putem transfera aceasta pasiune asupra decoratiunilor interioare. Putem crea o galerie de tablouri pe un perete accent, una de statuete deasupra semineului sau una de vaze pe un raft pe toata latimea unui perete. Eu am gasit in magazinul Nobila Casa cateva care sa se potriveasca la stil, glazura si culoare.

Vaze Green Marble

Vaze Gorget

Acestea sunt doar cateva idei de a pune in valoare un spatiu. E pacat sa traim intr-o casa fara personalitate, nici nu va imaginati cat stres elimina un loc aranjat pe sufletul nostru. 

Magazinul online Nobila Casa este oglinda unui brand romanesc ce apartine Mendola Pro, o afacere de familie originara din Cluj, ce detine acum un intreg lant de magazine, 20 la numar, in 16 orase din tara. Afacerea are peste 20 de ani vechime si este axata pe Home&Deco, incercand sa ofere produse pe toate gusturile, stilurile si camerele unei case. La ei veti gasi si tot ce inseamna servirea mesei, o masa cu staif sau in sanul familiei, dar si textile practice pentru dormitor si baie sau decorative pentru living. Paleta categoriilor de produse este generoasa, este clar ca aveti de unde alege inclusiv un cadou frumos pentru cineva drag.

Misiune cu Farmec la ceas de cumpãnã

In zilele acestea de mare derutã, în care scene din filmele despre Apocalipsã par sã fi pãtruns printr-o uşiţã nevãzutã în vieţile noastre şi-aşa stresante, mi-am dat seama cã iau naştere douã curente sau, mai bine zis, douã tipuri de oameni: unii care cred sincer cã acest eveniment ne va schimba radical vieţile, obiceiurile şi societatea şi alţii, scepticii din nãscare, cei care sunt convinşi ca ne vom relua vechile obiceiuri fix din clipa în care se va decreta cã am scãpat de pandemie. Eu nu sunt (încerc din rãsputeri sã nu fiu!) în niciuna dintre tabere, deşi dispoziţia mea variazã optimist sau pesimist de la o zi la alta. Rãul poate veni pe nepusã masa, dar binele se obţine cu multã, multã muncã şi, dacã nu ne dorim cu adevãrat o schimbare majorã, nici cã vom cãpãta vreuna.

Cum putem obţine schimbarea? Nu aspirând sã mutãm munţii din loc, deşi unii sunt croiţi sã facã şi lucruri de-astea mãreţe, ci strãduindu-ne fiecare pe bucãţica lui de viaţã, acasã, la locul de muncã, în relaţiile cu ceilalţi.  Dragostea ar trebui sã fie motorul tuturor lucrurilor, nu obligaţia.

Si atunci mi-am adus aminte de toatã istoria mea personalã cu produsele Farmec, începând cu prima cremã de faţã folositã de mine în adolescenţã şi terminând cu şamponul dermatocosmetic sau crema de ochi pe care le folosesc în prezent. Pentru mine, ca şi pentru milioanele de femei din aceastã ţarã, Farmec a reprezentat îngrijirea la superlativ obţinutã cu costuri mici. Nu vã gândiţi însã numai la produsele care ne menţin aspectul tânãr. Gândiţi-vã mai ales la acelea care ne scapã de multe neplãceri, cum ar fi cele de protecţie solarã, cele care îngrijesc mâinile asprite de muncã şi tãlpile, cele care regenereazã pãrul dacã ne cade din diverse motive, cele care trateazã semnele unor boli de care suferim.

Kit regenerare par fiole

Crema protectie solara copii SPF 50

 “Compania Farmec a obţinut Certificatul de Bună Practică de Fabricație”, o garanție că procesele şi produsele finite sunt fabricate şi controlate după proceduri şi standarde de calitate adecvate, că sunt sigure pentru sănătatea umană. Este titlul unui comunicat de presã din anul 2013 al companiei Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice. 

Farmec înseamnã 120 de ani de activitate care au construit o imagine puternicã, asociatã cu tradiţia şi muuuultã istorie a frumuseţii de pe aceste meleaguri şi nu numai…Brandurile companiei pãtrund adânc în cele mai neaşteptate cotloane ale traiului nostru. Când ai un asemenea fundament social, implicarea în comunitate este de la sine înţeleasã.

2011: “Gerovital direcţionează 1% din vânzarea produselor sale în scopul pregătirii Echipei Olimpice a României pentru Jocurile Olimpice din 2012”

2015: “Farmec sprijină combaterea abandonului școlar prin proiectul ”Educație prin igienă”

Având în vedere cã cei mici trebuie educaţi inclusiv în privinţa importanţei igienei personale, cred cã sunt utile mai multe acţiuni în acest sens. Este bine ca şi copiii sã ştie care este diferenţa între produsele bune pentru trup şi mediu şi cele nocive, se pot face inclusiv clipuri educative pentru prezentare pe reţelele sociale, deoarece generaţiile de azi stau mai mult în mediul online decât la televizor sau cu o carte în mânã.

Si ajungem la problema protecţiei mediului şi respectul față de mediu …

2013: “Farmec Cluj-Napoca, partener “Let’s Do It, Romania!” pentru al treilea an consecutiv”

2014: “Farmec - partener industrial în cadrul proiectului Green Chemistry around Europe”

2020: “Farmec lansează campania „Ai grijă de natură așa cum ai grijă de tine”

Sursa foto: farmec.ro

Spuneam cã mulţi pun starea de fapt din prezent pe seama politicilor deficitare privind gestiunea deşeurilor rezultate din activitãţile economice sau din gospodãriile personale. Si companiile înţeleg acest lucru, încercând sã reducã aceastã amprentã prin dezvoltarea unor concepte inovatoare, mai ales în ceea ce priveşte ambalajele. Deoarece ambalajele produselor, majoritatea din plastic, sunt cele care umplu gropile noastre de gunoi sau ajung sã urâţeascã cele mai frumoase colţuri de naturã. Cred cu tãrie cã existã soluţii şi materiale ce aşteaptã sã fie descoperite şi cred cã investiţiile în cercetare şi inovare pe acest domeniu sunt cele mai mari câştiguri pentru supravieţuirea societãţii noastre. De asemenea, susţinerea cercetãrii în domeniul eliminãrii deşeurilor sau reciclãrii acestora este aproape o obligaţie dacã vrem sã protejãm resurse şi sã nu fim îngropaţi în propriile gunoaie.

2013: “Campania „Românce cu Farmec” – recunoaștem și susținem femeile puternice de ieri și de azi”

Dacã nu recunoaştem cã femeia este motorul familiei, cea care face lucrurile sã meargã, atunci ceva este profund în neregulã în gândirea noastrã. Farmec este o companie destinatã în primul rând femeilor şi este normal sã scoatã în evidenţã contribuţia fiecãreia la construirea acestei societãţi. Cred cã aceastã campanie este cea care însufleţeşte cel mai tare şi poate fi repetatã, iar unele dintre produsele Farmec pot fi dedicate acelora care depun mai mult efort fizic la serviciu, stau mai mult în aer liber prin natura meseriei sau lucreazã în diferite medii toxice.

2014: “De 1 Decembrie, Farmec apropie românii prin campania ”Pașaport Gerovital”

A fost întotdeauna un subiect sensibil, acesta al comunicãrii cu cei plecaţi din ţarã. Si, din pãcate, este pus din nou, dureros, pe tapet, în aceste zile grele. Compasiunea şi înţelegerea ar trebui sã ne facã mai rãbdãtori cu problemele altora, iar cei care se implicã în refacerea acestor legãturi, fundaţii sau ONG-uri, chiar au nevoie de susţinere pentru ca, la rândul lor, sã-i poatã susţine pe ceilalţi.

Si pentru cã astãzi, acum, tuturor ne este fricã mai mult sau mai puţin pentru cei apropiaţi nouã…

2020: “Farmec începe producția a două noi produse igienizante pentru mâini” 

Ar trebui sã le mulţumim lor şi celor care fac ceva, concret în aceste zile, se expun pericolului ca sã apere tot ce cunoaştem, pe pãrinţii şi copiii noştri, modul nostru de viaţã, liniştea noastrã. Farmec nu opreşte producţia din grijã pentru cei care au grijã şi se adapteazã. Exact cum ar trebui sã facem noi toţi.

Acest articol participa la Spring SuperBlog 2020.

Razbunatorul: legenda lui Hugh Glass de Michael Punke

Cred ca ati vazut filmul The Revenant cu Leonardo DiCaprio in rolul principal. Minunat film, intensa drama, unul dintre acele filme despre Vestul Salbatic nord-american care zugraveste o realitate necosmetizata, neidealizata a cuceririi teritoriilor americane din secolul al XIX-lea. A fost dat si la tv in reluare de cateva ori, va sfatuiesc sa nu-l ocoliti.

Dar eu am descoperit cartea care a inspirat filmul si anume The Revenant: A Novel of Revenge de Michael Punke, tradusa la noi ca Razbunatorul: legenda lui Hugh Glass, aparuta la Editura Trei in anul 2016.

Viata ca un vin bun

La 50 de ani, viata poate arata ca un vin bun. Adica poti sa vezi jumatatea goala a paharului si sa iti spui ca ai trait deja o jumatate de secol sau poti sa vezi partea plina a paharului, aceea care te gadila pe limba, te mangaie, te inunda cu arome vioaie, galben parfumate ca o licoare de Odobesti.

Unii trec cu greu pragul oricarei varste implinite. Se framanta, devin deprimati, se studiaza in oglinda si par sa se ofileasca la fiecare decada adaugata vietii. Eu n-am avut timp de analize introspective pentru simplul motiv ca ziua mea de nastere s-a pierdut intotdeauna in tumultul unei sarbatori religioase de anvergura, Craciunul. Dap, am onoarea sa fiu ceausel si craciunel in aceeasi masura- ciudat paradox deoarece am trait vremuri in care regimul politic si religia nu faceau casa buna impreuna- adica taman ce am facut jumatatea de secol in anul ce-a trecut.

Ziua in care la celalalt capat al iubirii n-a mai fost nimeni

Prin adolescenta visam sa scriu...La modul profesional, adica sa fiu scriitoare. Din cauza firii mele introvertite, viata se desfasura undeva, in interiorul capului meu, in spatele unor cortine grele, de catifea. Probabil, daca ar fi existat calculatorul atunci, as fi navigat prin virtual, neglijand realitatea nu prea atragatoare.

Dar nu exista inca un univers paralel, online, asa ca mi-l cream singura, imaginandu-mi povesti fabuloase. Si iubiri dramatice. Pe care incercam sa le transpun in fragmente de scriere, uneori poezii, alteori o proza ce umplea caiete intregi. Ar fi trebuit sa le pastrez, dar nu am considerat ca se ridica la nivelul ideii mele de perfectiune literara.

Tinerii au o aplecare teribila pentru situatiile imposibile de genul "viata bate filmul". Or fi de vina hormonii, transformarile psihice prin care trec, dezamagirile care vin la pachet cu inceputul vietii de adult... Cert este ca adoram tragismul iubirilor puse din greu la incercare. Se cheama ca eram romantica. A fost perioada in care am citit clasicii rusi. Nu stiu cum am supravietuit.

La o distanta de peste 30 de ani in timp, cand eram sigura ca s-a asternut un praf gros peste arhiva acestor amintiri din creierul meu, iata ca ceva a venit sa spulbere pojghita de uitare, deschizand acea usita secreta spre o vreme cand sa visezi era unicul mod de distractie. Ioana Chicet-Macoveiciuc, cu al sau roman "Ziua in care la celalalt capat al iubirii n-a mai fost nimeni", este vinovata de acest remember plin de nostalgie.

Carti de colectie - pop-up books

Cele mai frumoase carti pe care le-am avut in copilarie au fost cele cu imagini 3D. Stiti voi care! Se gasesc si in prezent. Le deschizi pe lungime si dintre file se ridica pozele colorate, decupate intr-un mod special in carton. Uneori au si chitibuserii, adica tragi de o bucatica de foaie si dezvalui un personaj, un text sau alt element cheie al povestii.

Erau cele mai frumoase pentru noi, copiii de-atunci, deoarece erau cel mai greu de procurat. Cu mari eforturi, imi facusera ai mei rost de Povestea porcului si de Cenusareasa. Cred ca le rasfoiam de zeci de ori pe zi, nu ma mai saturam de modul cum se miscau desenele, pur si simplu erau fascinante. Mor de necaz ca n-am pastrat una dintre ele!

Mainile, oglinzile sufletului

“Hai sa-ti ghicesc in palma!” auzi din cand in cand, dar niciodata spus cu seriozitate, niciodata din partea unuia care crede cu adevarat ca acesta ar fi un mod concret de a prevedea viitorul. Ghicitul in palma, ca si cel in cafea sau in carti de joc, este numai pentru amuzament, asa, in familie sau cu prietenii.

Si totusi se mai spune: “Vai, ce maini fine are, este o persoana tare sensibila!”

De ce ne fascineaza atat aspectul mainilor, nu stiu, poate ca sentimentul vine din istoria pierduta a speciei noastre, din acele vremuri in care ne-am ridicat in doua picioare si ne-am folosit degetele pentru a contura animale fantastice pe peretii pesterilor. 

Cert este ca fotografia unei maini poate exprima tot atatea emotii ca si cea a persoanei intregi. Si nimeni nu poate intelege mai bine acest lucru decat un reprezentant al artelor vizuale. 

Am facut aceasta introducere pentru a explica noul fundal al blogului, de data aceasta un gest de sustinere pentru un proiect mai altfel. Regizorul si fotograful Horia Mihalache impreuna cu graficianul si ilustratorul Gabriela Toma, doi oameni care, prin profesiile lor, vad fata ascunsa a lumii, s-au implicat intr-o initiativa de exceptie, aceea de a spune povestea unor copii din centrele de plasament din Constanta, fara dramatism, ci insufland speranta, apeland la fotografia artistica, ilustrata. 

Despre cum sa desfiintezi o frumusete

Stiti ce nu mi-a placut niciodata la oameni? Filonul acela de sarcasm si dorinta de a gasi defecte chiar si in cele mai frumoase lucruri, indiferent ca sunt insufletite sau nu. Daca mie mi se pare extraordinar ceva, nu stau sa caut nod in papura, ma bucur doar ca exista si se apropie de ideal, de perfectiune. Cu alte cuvinte, cred si nu cercetez si imi place sa descopar latura armonioasa a lumii din jur.

Acesta a fost un preambul cam amar pentru ca zilele acestea am avut o mica dezamagire. Povestea incepe cu aproape patruzeci de ani in urma, cand un unchi, intors din Egipt, i-a adus mamei mele cadou o minunata poseta din piele de camila, cu franjuri si hieroglife aurii imprimate pe fondul galbui si o mica statueta, reproducere a celebrului bust al lui Nefertiti. A fost dragoste la prima vedere intre mine si personajul legendar care a fost neasemuita sotie de faraon. Pur si simplu m-a lasat cu gura cascata. Am purtat dupa mine bustul acela, pipaindu-l si admirandu-i trasaturile fine pana s-a ciobit de tot.

Inlocuitori de masa Gerlinea

Spre nefericirea mea, n-am avut un corp cu greutate constanta de-a lungul vietii, o data din cauza unor dereglari de metabolism, a doua oara din cauza comoditatii mele in a face mai multa miscare. Asa ca dietele de tot felul nu-mi sunt necunoscute. Pana la urma, dupa atatea metode de slabire incercate, concluzia a fost ca fara reducerea cantitatii de mancare si exercitii zilnice nu faci absolut nimic! Atentie, nu am zis si controlul a ceea ce mananci deoarece poti sa mananci orice, fara restrictii, atata vreme cat este in cantitati decente si esti activ.

Este mai usor sa cresti un copil in ziua de azi?

Un copil nu a fost niciodata usor de crescut, dar, cu siguranta, mamele din ziua de astazi nu-si dau seama cat a evoluat situatia fata de o generatie sau chiar doua in urma.
Eu am prins o epoca de mijloc, ca sa zic asa. Fiu-meu are aproape 12 ani si este lesne sa-mi amintesc ce lucruri sau produse cumparam pentru el. Se gaseau deja prin farmacii chestiile de baza, game de ingrijire corporala potrivite, biberoane mai smechere, solutii pentru dezinfectat, truse de manechiura dedicate bebelusilor si altele. N-am gasit insa prea usor un patut care sa ne convina si nici un carucior mai acatarii. Ei bine, cu 22 de ani in urma, pe cand prietena mea avea un bebe, tin minte ca nu existau inca sapunurile create special pentru pielea sensibila a copiilor, iar de geluri de dus nici vorba, si o auzeam framantandu-se cu ce sa spele odrasla ca sa nu se irite.
Dar cu 50 de ani in urma? Copiii se cresteau cu fase de panza in loc de pampers, care trebuiau spalate si fierte de fiecare data. Buricul se lega cu moneda de argint, iar in loc de o crema dermatocosmetica se folosea uleiul ars.

Carti vechi cu suflet tanar

Inspirata fiind de ideea Ana-Veronicai Mircea de a posta pe blog cartea ei cu poezii de Eminescu, o carte veche si cu atat mai pretioasa pentru memoria ei sentimentala, mi-am adus aminte ca, in aceste zile, chiar am luat la rasfoit volumele de poezii din biblioteca, nevoia fiind aceea de a a-l imboldi pe fiu-meu sa-si termine fisele de lectura din acest semestru.
Si uite-asa am scos din teanc si cele mai ingalbenite si dragi poezii, prilej de a reinvia si bucatile de copilarie in care mi-au fost de folos. Eminescu este, categoric, cea mai lipita si raslipita, indoita si imbucatatita, desi nu este cea mai batranica. Din St.O.Iosif lipseste o bucata de coperta, dar este o pensionara care se tine bine, desi ma depaseste ca varsta. Uzat fizic, dar nu si sentimental, este si Toparceanu (ce curios suna!), pe care il citeam tare, in familie, si ne distram copios. Iar Alecsandri este ca o domnisoara trecuta de varsta maritisului si care are mare grija de tenul sau.

Anul aparitiei: 1967

Anul aparitiei:1965

Anul aparitiei:1972

Anul aparitiei: 1977

Si apropo de cultura si de sarbatoarea dedicata acesteia pe 15 ianuarie, ziua de nastere a neegalatului Eminescu, mi-am amintit ca, la scoala, premiantii nu primeau doar diplome, ci si cateva carti asteptate cu mare nerabdare.

Pe coperta volumului cu poezii de Alecsandri...

Da-i doar o sansa...

...Si te va surprinde cu inteligenta sa.

Este vorba despre orice animal de companie. Si nu numai atat. Este vorba despre orice animal pe care il ai in curte daca traiesti la tara. Am constatat asta in anii petrecuti in casa bunicilor mei, observand necuvantatoarele, jucandu-ma cu ele si incercand sa le inteleg. Concluzia ar fi ca, la adapost de pradatori si lipsite de grija procurarii hranei, crescute in liniste si armonie cu celelalte fiinte, animalele de orice fel devin libere sa-si manifeste bruma de inteligenta, emotii, sentimente cu care le-a inzestrat divinitatea.

Mai tarziu, mutata la oras, aveam sa constat aceleasi lucruri. Am avut pesti, papagali, hamsteri, porcusori de Guineea si n-a existat specie care sa nu manifeste din plin personalitate sau sa nu ma distreze copios cu giumbuslucuri amintind de cele ale copiilor. Aceeasi curiozitate naiva, aceeasi fericire sincera si atasamentul fata de stapan au caracterizat fiecare animalut pe care l-am tinut in casa.

Zile nastrusnice

Intotdeauna zilele de dinaintea sarbatorilor mari sunt nastrusnice. In sensul ca sunt altfel, pline de surprize, nu neaparat placute, dar condimenteaza cotidianul.
Marca saptamanii a fost categoric, pentru mine cel putin, semnarea de catre ministrul invatamantului a ordinului prin care temele copiilor nu vor depasi doua ore zilnic, iar in vacanta nu li se va mai da nimic. Tot m-am intrebat cum vor aprecia astia cat timp pierde fiecare copil cu o tema. As vrea sa vad cum va fi implementata chestia asta, ca al meu are de facut pana pe 19 dec. 10 fise de lectura la romana, in conditiile in care are doua teze in intervalul urmator, plus teme la fiecare materie, la mate si 30 de exercitii optionale ca sa se antreneze. Ce puii mei inseamna optionale in viziunea cadrului didactic?

Varianta mai puternica sau varianta mai buna?

Voi, cei care mai popositi pe-aici din cand in cand si ati mai aflat cate ceva despre mine, stiti de-acum ca nu rezist unei sticle de bautura. Fina. In cele mai multe cazuri...goala. Dap, imi plac ambalajele sofisticate care insotesc alcoolul de calitate si, in ultimii ani, nu m-am dat inapoi de la a obtine o anumita marca: le-am adus in noaptea de revelion de pe strada, le-am scos "ilegal" din recipientul de colectare reciclate de langa bloc, le-am scos din pamant cand am participat la let's do it, le-am cersit vecinilor, le-am salvat din boxa de la subsol a maica-mii, le-am "jefuit" din averea matusii, am platit o cersetoare sa mi le aduca de la restaurantul garii.
Pasiunile te pot indemna sa te injosesti in fel si chip. Dar ce obiecte de decor fantastice am obtinut. Am luat-o ca pe o experienta de viata. Acum niste ani, as fi murit de rusine sa fac asa ceva. In prezent, consider ca un hobby m-a facut mai puternica. Ei, na! Ati zis ca asta e obsesie? Ia sa vedem ce faceti voi ca sa va impliniti pasiunile!

Despre Vipercig sau cum sa te tii de promisiuni

Daca ar fi sa numar ocaziile in care am auzit juraminte fierbinti din partea consortului meu, nu mi-ar ajunge toate degetele din dotare. Stati linistiti ca nu de juraminte de dragoste eterna vorbesc, ci de cele in care promite marea cu sarea ca se lasa de fumat. Nu ca l-as pisalogi cu chestia asta. Nu o fac deoarece nu fumeaza in casa. In privinta asta n-am avut ce sa-i reprosez. Dar il inteleg ca o noapte poate fi lunga si stresanta atunci cand o petreci la serviciu, iar abandonarea unui viciu ca fumatul poate deveni o imposibilitate.

S-a schimbat insa ceva in anii acestia. Acum tuseste. Discret, dar tuseste. Tusea fumatorului nu e de lepadat.

Jurnal de weekend - despre sexologie

Cam pe cand se termina scoala fiu-meu ma anunta cu un zambet de-ala de ascunde prostioare ca in clasa a V-a va face ...sexologie. Declaratia a fost urmata de niste chicoteli cu substrat, in ciuda privirilor mele incruntate. Parca am auzit eu ceva pe la tv, ca se vor introduce ore "de profil" in scoala, banuiesc ca vor folosi ca material didactic floricele din hartie si albinute din plus.
Tare sunt curioasa cum le va fi explicata elevilor intalnirea dintre cromozomii X si Y, stiti voi, daca o iei de la un nivel suficient de stiintific, nici nu mai e nevoie sa detaliezi cum se ajunge la procesul propriu-zis. Ii ametesti pe copii cu gene si embrioni.

Filme, filme...

Intr-una din noptile acestui weekend, fiind eu victima a unui pui de insomnie, m-am mutat in fata televizorului sa prind vreun horror ca lumea. Nu e prima oara cand fac asta si somnul chiar vine dupa vreo ora. De data aceasta, culmea!, nu era nici un film de sperietura si, nu stiu cum, am ajuns sa ma uit la Padureanca, eu, care n-am mai putut sa vad nici o productie romaneasca in reluare de la Revolutie incoace.

Espadrilele brodate

Mai oameni buni, vorbiti serios? Au revenit in trenduri espadrilele brodate!!!
Asta mi-aduce ceva amintiri in memorie, ca eram prin clasele de liceu si prin anii '80 cand se purtau espadrile de panza. Aveam unele bleumarin, cu marginea din rafie, si le brodasem cu manusita mea ca sa le mai inviorez aspectul tern. Parca le vad in fata ochilor...Imi placea broderia, asa ca a fost floare la ureche sa fac un model cu rosu, alb si negru, ceva stilizat. Le-am purtat cu placere pentru ca erau tare comode. Imi pare bine ca au fost redescoperite, chinezilor trebuie sa le multumim pentru acest gen de incaltaminte ieftina si confortabila.
Si mai in urma in timp, pe cand eram in generala, clasele mai mari, se purtau pantofii cu fata din in, cu talpa ortopedica si legati cu snur peste glezna. Asa ca, vedeti voi, era inevitabila revenirea panzei in gusturile designerilor.