Privirea rece a pisicilor Maine Coon

Astazi dau pictura pe fotografie, cum s-ar zice, adica schimb fundalul cu lucrarile lui Robert Sijka, cel fascinat de aspectul unor animale fantastice, felinele.
Pisicile Maine Coon sunt cu adevarat extraterestre. Privirea lor este rece, analitica, pare atat de inteligenta incat nu e chip sa nu te intrebi ce suflet locuieste in trupul de felina agila si blanoasa.
Este o rasa ce provine din statul Maine (USA) si are calitatea de a fi cea mai mare rasa dintre pisicile domestice. Blana lunga trebuie ingrijita foarte atent, iar climatul cald nu prea prieste acestor creaturi fascinante.

Dar ceea ce evidentiaza cu adevarat aceasta rasa este conformatia capului, forma si culoarea ochilor. Daca veti analiza atenti pozele, veti observa ca pisicile Maine Coon nu au capul rotunjor si simpatic al pisicilor de rand, ci prezinta trasaturi mai dure, amintind de cele ale felinelor mari de prada. Iar ochii galbeni, cu taietura mai oblica si mai ingusta, le fac sa semene teribil cu tigrul sau, datorita smocurilor de par de pe urechi, cu rasii. Gulerul de blana este categoric un atribut al leului,

Rezultatul este, cum spuneam, o expresie rece, care te tine la distanta, daca nu esti stapanul animalului. Cu alte cuvinte, te gandesti de doua ori inainte sa intinzi mana, sa mangai aceasta pisica.
Fotograful Robert Sijka a vrut sa surprinda tocmai aceasta postura maiestuoasa a rasei. Surpriza este faptul ca, in ciuda privirii dure, rasa este teribil de prietenoasa si atasata de stapani, rabdatoare chiar si cu alte animale, amintind mai degraba de comportamentul cainilor, motiv pentru care a fost numita "uriasul cel bland".

Robert Sijka este un fotograf premiat, care locuieste in Hong Kong, mare iubitor de pisici, pe care le imortalizeaza in lucrari superbe. Puteti vedea lucrarile lui pe felisgallery.com. Asa cum spune chiar el, i-a trebuit ceva timp ca sa se perfectioneze in a fotografia animalele. Isi dorea sa surprinda mai ales diversele expresii ale felinelor si totul a inceput in momentul in care sotia s-a hotarat sa creasca pisici Maine Coon.
Fotografiile cu pisicile Maine Coon sunt realizate pe un fundal simplu, inchis la culoare, ceea ce scoate in evidenta, cu ajutorul luminii, aceste animale frumoase.

Sursa pozelor este felisgallery.com.

 

 

 

 

 

 

Beatrix Potter si cartile pentru copii

Beatrix Potter a fost un ilustrator de carte si designer de felicitari de la finalul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Am ajuns sa vreau sa-i cunosc opera deoarece, la un moment dat, am decorat, fara sa stiu, o cutiuta din lemn cu un model ce reprezinta o familie de soareci "cazata" intr-un pantof.

Mi-am dat seama ca este o imagine vintage, m-am distrat teribil incercand sa numar toti soarecii din poza si am mai cautat pe Pinterest ceva asemanator. Am dat astfel peste neasemuitele desene ale lui Beatrix Potter.

Franz Bischoff, un artist versatil

Franz Albert Bischoff a fost un pictor stabilit in SUA, ce a trait in perioada 1864-1929. A emigrat in perioada adolescentei, dupa ce in Europa studiase pictura in acuarele, dar si pe ceramica. Pana la moartea sa a fost cunoscut mai ales pentru picturile pe portelan, stil China.
In 1906 s-a mutat in California, unde si-a amenajat singura o casa in stil Rennaissance, cu un atelier generos. A devenit membru in California Art Club si a inceput sa picteze cu pasiune frumoasele peisaje ale zonei.
La inceputul primului razboi mondial a lasat partial de-o parte pictura pe ceramica si s-a ocupat in special de operele pe canvas. Peisajele sale sunt apreciate si astazi pentru culorile vii si compozitiile pline de viata.

Si probabil ca nu l-as fi ales ca subiect de discutie daca n-as fi vazut in paralel lucrarile sale pe panza si pe portelan. Diferenta este uluitoare. Ai senzatia ca este vorba despre doi artisti total diferiti, cu tehnici si gusturi diferite. Pur si simplu, Franz Bischoff s-a aliniat cerintelor vremii, pictand portelanul in culori pastel, sterse, delicate, in stilul pretios al Orientului, dar s-a manifestat in cu totul alt mod in creatia pe canvas, acolo unde interesul comercial nu ii mai impunea anumite limite. Dualismul acestui pictor este demn de toata admiratia si eu recunosc ca imi place mult mai mult ceramica decorata de el. Indiferent de suport, creatia lui Franz Bischoff denota o mare iubire de natura si de viata la tara.

Mark Heine - frumoasele sirene

Cum ar fi sa intri in apa, numai asa, ca sa te racoresti un pic in valuri, si sa dai nas in nas cu o sirena? Ai avea o perspectiva foarte apropiata, de jos in sus, chiar sub suprafata apei, haine din voal si matase colorata ar undui in jurul unui corp fusiform, dandu-ti impresia ca ai trecut in alt univers, lipsit de gravitatie.
Putin probabila situatia, nu?
Si totusi, pictorul Mark Heine a tinut sa realizeze o serie de picturi in ulei ale unor creaturi de legenda, sirenele, in ipostaze mai putin obisnuite. Sirenele nu poarta rochii diafane, le-ar impiedica la inot, logic! Artistul canadian nu tine cont de aceasta evidenta si schimba imaginea miticilor fecioare din adancuri, surprinzandu-ne cu viziunea sa mai pamanteana. Logica n-are nimic de-a face in acest caz. Senzatia de plutire este perfect surprinsa, jocul luminii prin straturile de apa este de-a dreptul hipnotic. Chiar esti in pielea celui care vede de-aproape aceste fantasme. Simti atingerea si unduirea apei si mangaierea materialelor vaporoase. Niciuneia dintre aceste fiinte-fete nu ii distingem trasaturile pe de-a-ntregul. Capul lor se ridica partial din apa ca si cum ar vrea sa traga o gura de aer.

Mark Heine exploreaza lumea artistica de 34 de ani, incercand de toate: sculptura, pictura, ilustratie, scris. Fiecare domeniu are fatetele sale. Sirenele sunt un soi de arta la limita tuturor acestor domenii. Picturile artistului, asa cum explica acesta, reprezinta coliziunea dintre doua lumi aflate uneori in conflict. Mitologia greaca a facut din sirene niste femei fatale, condamnabile pentru scopurile lor ascunse. Daca ele ar exista in realitate probabil ca ar fi cele mai neintelese creaturi ale oceanului.

Pentru ca e vara si pentru ca avem nevoie sa stam putin cu capul sub apa, am ales picturile extraordinare ale lui Mark Heine ca sa ne racorim trupul, vederea si modul in care percepem aceasta realitate.

 

 

 

 

 

 

 

 

Bijuterii vechi reinventate- charmuri

Acest articol porneste de la faptul ca in sfarsit mi-am facut o mai veche dambla in materie de bijuterii: mi-am luat o bratara stil pandora. Nu este originala ca as fi dat faliment, dar este foarte, foarte draguta, charmurile sunt atent finisate si este de calitate, fiind argintata. Unde am gasit-o? Am dat intamplator peste magazinul online tan-tam.ro care, culmea!, avea si niste reduceri mari de tot. Reducerile inca exista si sunt de pana la 80%, adica o bratara care era aproape 300 de lei o gasiti cu 90. Eu n-am rezistat, pozele de pe site sunt mult mai frumoase decat ce mi-a iesit mie.

Bratara mea se numeste Blue Pink Butterfly. Am primit-o impreuna cu un certificat de garantie. Exista si unele cu mai multe charmuri, dar eu am vrut sa mai adaug eu, eventual sa mai cumpar unele din argint.

Doll Art de Alisa Filippova

De-a lungul anilor am inteles o chestie: greu sa le intreci pe rusoaice in frumusetea articolelor handmade, indiferent de tipul obiectelor realizate. Rusia e atat de mare si de diversa, cu o piata competitiva si foarte pretentioasa, asa ca, daca vrei faima ca artist trebuie sa fii cu adevarat bun in ceea ce faci. Sau sa vii cu ceva inovativ, nemaivazut.

Pe acest segment al handmade-ului, crearea papusilor ocupa un loc fruntas. In primul rand ca nu e usor deloc sa realizezi figurina in sine, apoi ganditi-va ca trebuie sa o si decorezi/imbraci cu multa, multa migala. Iar daca vrei sa dai lovitura si sa treci pragul creatiei catre arta atunci chiar trebuie sa-ti imbunatatesti permanent tehnicile de tot felul. Doll Art a prins avant in ultimii ani, in momentul in care diferiti artisti au transformat aceste jucarii in obiecte de decor de o frumusete aparte. Probabil ca in Rusia veti gasi cateva nume celebre, eu am urmarit mai multe clipuri pe Youtube, dar astazi m-am oprit la Alisa Filippova dintr-un motiv: am vazut papusile ei inspirate de Alice, eroina cartii Alice in Tara Minunilor. Si daca vezi aceste papusi, va spun ca ai senzatia certa ca asa ar fi trebuit sa arate nastrusnica fetita daca ar fi existat cu adevarat!

Doll Art inseamna in primul rand papusi unicat sau de serie mica. Stim ca exista colectionari de papusi vechi din portelan, colectionari de papusi fashion Barbie, colectionari de jucarii de toate felurile. Papusile sunt jucariile de suflet ale oricarei fetite, indiferent de epoca in care s-a nascut. Atunci cand ne-au fost tare, tare dragi si ne evoca amintiri duioase, le pastram peste ani si ne incalzesc sufletul si ca adulti, poate chiar le daruim copiilor nostri.

Alisa Filippova s-a nascut in Moscova si acolo a absolvit si Colegiul de Arta. Papusile sale sunt sculptate cu finete in pasta polimerica, pot fi refacute la comanda, dar nu vor arata niciodata exact la fel, un atribut deosebit al creatiilor handmade in general. Fiecare artist Doll Art foloseste un anumit tip de figurina, cu o anumita structura a corpului si o anumita expresie faciala. Fetitele Alisei Filippova sunt gratioase, amintind mai mult de zane, cu un corp cu o conformatie interesanta: pieptul plat, membre subtiri, funduletul si soldurile mai late, par bogat si o fata ovala foarte serioasa. Chiar nu zambesc niciodata! Atitudinea figurinelor este una delasatoare, uneori par ca au o coloana vertebrala putin curbata, ca si cum papusa a obosit si incearca sa se relaxeze chiar si atunci cand sta in picioare.

Hainele insa fac toti banii, cum s-ar zice. Par haine de epoca, sunt inspirate din bogatia vestmintelor din alte secole, dar sunt mult mai scurte si suprapuse in straturi ce dau o aparenta de neglijent si opulent in acelasi timp: multa dantela, textile brodate, snururi care atarna, aplicatii florale si, mai ales, pantalonasi cu voal pe dedesubt, un deliciu nu alta! Hainele sunt spumoase cu adevarat. Si extrem de muncite, ganditi-va ce inseamna sa lucrezi impecabil, sa croiesti la dimensiuni atat de mici.

Papusile Alisei Filippova sunt fascinant de migalos lucrate si inspira niste sentimente aparte, ca si cum ar fi venite din alta lume, motiv din care apar in expozitii si sunt apreciate in intreaga lume. Si sunt visul oricarei fetite, bineinteles.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Angela Moulton, o indragostita de pasari

Acuma, sincer, cui nu-i plac pasarile? Si daca mai esti si artist, normal ca vei vrea sa le pui cumva in creatiile tale. Dar Angela Moulton nu numai ca a dedicat mare parte din operele sale zburatoarelor, ceea ce particularizeaza munca sa este simplitatea si dragalasenia cu care le picteaza. Artista prefera pictura in ulei si o tehnica numita "brush stroke", adica tusele apasate, realizate dintr-o singura miscare. Rezulta imagini puternice, viu colorate, care iti atrag instantaneu privirea. Cel mai simpatic in toata treaba asta este faptul ca Angela picteaza pasaretul mic, cantator, acele bile de puf si pene pe care le admiram intotdeauna prin fotografii si ne topesc inima cu frumusetea lor.

Ceramica vesela de Mitchell Grafton

Voi lasa un pic la o parte lumea artistilor pictori si voi explora, pentru fundalul blogului, si alte domenii. Astazi m-am inveselit cu Mitchell Grafton, un modelator in ceramica, pe care il gasiti AICI.

Mitchell Grafton este un rebel in sensul artistic cel mai bun. Si asta nu pentru ca are un talent iesit din comun, ci pentru ca are o viziune cu totul aparte asupra felului in care trebuie sa arate ceramica decorativa. Nu neaparat decorativa. Unele dintre piesele sale pot fi si utilizate in scopuri gospodaresti, dar ma gandesc ca un posesor de astfel de obiecte nu prea se indura sa le vanture de colo colo.

Mitchell Grafton a inceput sa lucreze de la 19 ani pentru Odell Pottery si a absolvit apoi arhitectura la Louisiana Tech. Bruce Odell, un mare maestru al ceramicii, l-a invatat timp de 7 ani toate secretele meseriei. Dupa terminarea studiilor, s-a mutat in Panama City unde a lucrat la Round Tree Pottery timp de 9 ani. In 2009, Mitchell a pornit propria afacere, Grafton Pottery. 

Artistul traieste si creeaza in prezent in Panama City. Spre deosebire de altii, care se concentreaza pe forma si functiune, Mitchell prefera sa dea viata unei lumi imaginare extrem de diversificata si colorata. Mai ales colorata si mai ales plina de umor. Iar uneori umorul creatiilor sale te izbeste atat de tare, incat chiar iti vine sa razi singur, admirandu-i indemanarea. Veti gasi o suita de animale in opera sa, banuiesc ca sunt animalele preferate si in viata de zi cu zi deoarece artistul le foloseste mai frecvent. Caracatite, pisici, iepuri, crocodili, soareci, bufnite, dar mai ales o ironica legatura intre prada si pradator, acestea par sa fie personajele si ideea din spatele multor piese. Apoi vin vehiculele militare combinate cu fiinte vii, un fel de cyborgi belicosi in care amanuntele sculpturii te uimesc cu adevarat. Apoi sunt capetele umane cu diferite expresii mai mult sau mai putin grotesti, dar care te fac de asemenea sa zambesti, imbracand vase din lut cu un aer antic. Dar cel mai mult mi-au placut pestii abisali, cu acei dinti enormi, fiorosi si totusi atat de colorati.

Fiecare obiect spune o poveste, iar trasaturile sculpturilor si stilul artistului sunt atat de personalizate, incat este imposibil sa nu recunosti autorul atunci cand vezi creatia sa. Si asta este definitoriu pentru un profesionist consacrat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Atlasul frumusetii de Mihaela Noroc

Atlasul frumusetii sau, altfel zis, cele 500 de chipuri ale frumusetii, pentru ca este vorba despre un album care aduna portrete de femei intr-un numar impresionant, in 350 de pagini. Acest proiect ambitios al romancei Mihaela Noroc a devenit cunoscut peste tot in lume din cauza calatoriei fantastice a autoarei, care a tinut sa fotografieze femei din peste 50 de tari, obtinand astfel o imagine a tipologiei feminine, exprimata atat prin trasaturile fizice, cat si prin diversitatea povestilor din spatele acestor figuri intalnite pe drum.

De ce era nevoie de un astfel de album? Poate ca autoarea a vrut sa demonstreze, in special lumii occidentale, ca tiparele "de revista" sunt depasite si ca, in realitate, frumusetea are tot atatea canoane cate popoare exista pe Pamant. Pur si simplu nu putem sa facem din frumusete un soi de cutie in care poti intra doar daca te potrivesti exact. In plus, frumusetea nu are varsta. Exista persoane frumoase si la varsta a treia, totul tine de spirit, de modul cum percepi viata si de credinta ca aceasta iti poate oferi bucurie pana la final.

Albumul Mihaelei Noroc are o structura bazata pe fotografii, dar fiecare imagine este insotita de un scurt text care prezinta subiectul, persoana care a pozat, atat cat este posibil in cateva randuri. Este evident ca, in unele cazuri, autoarea nici macar nu a avut timp sa poarte o discutie mai amanuntita cu femeia pe care a intalnit-o. Femei anonime, din tinuturi mai mult sau mai putin civilizate, au fost astfel imortalizate intre paginile unei carti ce le-a facut cunoscute in intreaga lume. Din loc in loc, sunt strecurate colaje care aduna pozele dintr-o anumita sectiune a albumului. Acestea sunt descrise la finalul albumului.

Fotografiile nu arata numai frumusetea oamenilor, ci si cadrul geografic, urban sau natural, unde isi duc traiul. Porturi traditionale sau tinute fashion, bijuterii exotice, pielea maslinie sau alba, femei acoperite de valuri, femei marcate de un handicap fizic, femei la geamul unui tren, facand surf, ingrijind animale, femei in piata, in desert, in bucatarie, in barca, carand lemne sau impingand un carucior cu copil... Este atat de mare, de variata si de demna lumea sexului slab, incat incepi sa crezi ca exista o speranta pentru societatea cladita de om.

Atlasul Mihaelei Noroc nu arata nici un dram de tristete. Uneori, poti intui ceva nostalgic, poate o retinere in fata aparatului de fotografiat, dar dramele par sa dispara undeva, in spatele persoanelor care s-au lasat surprinse in aceste superbe imagini. Va las sa gustati din culorile fotografiilor, va vor inspira optimism si admiratie.