La multi ani! Sarbatorind prin munca...

Azi dimineata, in timp ce evaluam carnea de porc tocata pe care mi-a adus-o cineva de la tara, m-au lovit amintirile nostalgice... Cum mai petreceam noi o saptamana, cu mainile pana la cot in grasimea animalului sacrificat, fierband apa intruna ca sa curatam vasele si bucataria, cu picioarele inghetate de atata frecus afara unde clocoteau cazanele pe focul din curte. Cum mai dadeam la masina de tocat ca sa umplu kilometri de carnati si ma chinuiam sa indes amestecul de leber cu lingura si coseam toba cu maini inrosite de frig si soda caustica. Si cum mai mestecam incontinuu la sorici si jumari prajite, cu o pofta nebuna, mai mult din cauza dardaielilor decat din cauza foamei!

Batalia parfumata

Stiti cum se zice: de ce iti doresti mai tare ceva, de-aia se implineste mai tarziu sau, in orice caz, nu atat de rapid cat ai vrea tu. La un moment dat ma lovise damblaua cu licorile parfumate, as fi turnat pe mine cu sticla, lucru de care nu sunt prea departe nici acum. Adicatelea consum parfumuri si ape de toaleta intr-un ritm care m-ar fi adus in sapa de lemn daca as fi fost mai nesabuita sau mai pretentioasa. Dar eu nu ravnesc la cine stie ce nume de firma, imi recunosc damblaua si ma multumesc cu unele potrivite bugetului meu. Si pentru ca in aceste zile de dat si de primit cadouri se cumpara pe ruptelea casetele acelea cu apa de toaleta/parfum si un deo/lotiune de corp/gel de dus, m-am trezit dintr-o data in posesia unui oaresce numar de astfel de surprize. Ei, uite ca mi s-a indeplinit dorinta, am un porcoi de parfum. Bineinteles, casetele poarta numele unor artisti cunoscuti, si femei si barbati, care si-au dat girul acestor produse atragatoare pentru ambele sexe.
Produsele poarta nume celebre, dar nu sunt intotdeauna la nivelul la care te-ai astepta, in sensul ca uneori mirosul nu are personalitate, nu spune nimic, nu transmite nimic. Si cunoasteti dilema: stai in fata raftului, stii ce ii place mamei, prietenei, iubitei, sotiei, surorii sau variantelor masculine ale acestora, dar nu stii ce zace in cutie. O fi dulce, o fi prea fructat, o fi prea aspru sau prea lesinat? De multe ori nu este rost de sticlute de testare in magazin, asa ca trebuie sa ghicesti.
Asadar, iata rostul articolului de astazi: sa va spun ce am incercat eu. Poate va ajuta cu ceva in alegeri. Eu obisnuiesc sa folosesc multe comparatii cand descriu parfumurile, asa ca sa nu va mire prezentarile de mai jos.

La brat cu ursu prin Ploiesti

Avuram si miracolul de Craciun, probabil pentru ca, prin grija Primariei, n-am avut luminitele corespunzatoare. Pe tema luminitelor a fost un bairam mediatic, jale mare ca nu s-au cheltuit banii aiurea, erau singurii bani cheltuiti aiurea de care se putea bucura tot poporul.
Dar fix in ajunul marii sarbatori s-a intamplat minunea! A trecut ursul cel adevarat ca sa vesteasca Nasterea Domnului. Zic eu. La o adica a tinut locul celor trei magi. A fost un semn. Nu m-am uitat pe posturile locale, asa ca nu stiu ce-au crezut babele despre pelerinajul bietului animal.

O poveste

Ma intreaba lumea cum este sa te nasti de Craciun. Nu stiu, banuiesc ca sunt destui nascuti in aceasta zi, n-oi fi eu mai cu mot. Stiu de exemplu ca ai mei au facut in fiecare an ceva economii sarbatorind 3 in 1, adica trei zile de nastere: a Domnului, a mea si a tatalui meu. Da, poate parea ciudat in aceste conditii.
Daca ma cautati de buletin, n-o sa gasiti aceasta data, ci una prin ianuarie. De ce? Pai, aici este alta poveste de familie pe care maica-mea mi-a recitat-o tot timpul pana a capatat proportii de legenda, de nici eu si nici macar ea nu mai stie cat este adevar si cat amintiri distorsionate de trecerea anilor.
Pe vremea aceea era zapada cat gardul, "les neiges d'antan" cum ar zice frantuzul cu nostalgie.

Miercurea fara cuvinte

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Un fel de retrospectiva in imagini:
De la Fabrica de Globulete din Curtea-de-Arges...

Rezultatul efortului meu de doua luni...

Pufoseniile de la Delaco...tot un premiu...

O bijuterie surpriza pentru mine...

Ce am mai lucrat, sticle, tava...

Rasfatul de weekend-buretele cu sapun de la Refan pentru exfoliere...

Expozitia LEGO (din nou!)...

Tellur si cadourile pentru barbati

Daca nu ati aflat inca faptul ca un barbat detesta pijamalele, sosetele sau tricourile oferite pe post de cadou, va spun eu. Nu il intereseaza ca acestea pot fi obiecte extrem de necesare, el vrea de regula un gadget, o ustensila, o chestie tehnica dupa care se da in vant, dar nu-i vine sa si-o cumpere singur. Asadar, aviz femeilor! Oricat ati tinde sa achizitionati ceva ce va place voua, luati in considerare faptul ca partenerul s-ar putea sa ramana rece la eforturile voastre. Sa le vedeti numai expresia cand despacheteaza ceva ce si-au dorit! Si sa va mai spun un secret. Barbatul are o veneratie si o grija deosebita pentru masina personala. E drept ca uneori grija aceasta poate fi deranjanta pentru sotie/prietena, dar daca tineti la el, calcati-va pe inima si cadorisiti-l cu ceva ce este folositor in masina. Va spun sincer, nu exista gest care sa-l bucure mai tare.

Despre reguli si activitati traditionale

N-as fi scris despre unele probleme, ca m-am saturat de cate prostii am auzit zilele acestea, in mass-media si online, daca n-as fi participat ieri la o interesanta intalnire de constientizare, una dintr-o serie ce se vor desfasura pe parcursul unui proiect laudabil ce doreste sa rezolve prin masuri concrete conflictele om-urs sau om-lup sau om-orice alt pradator...S-a vorbit in principal despre ursi, iar cei care implementeaza acest proiect sunt cercetatori de la ICAS Brasov si Fundatia Carpati. Dar nu despre proiect vreau sa vorbesc ci despre faptul ca, inevitabil, in cursul discutiilor, a venit vorba despre ciobani. Acuma, ce sa zic? Eu stiu ca fiecare aveti o parere formata despre problema care a incins spiritele (din nou!) zilele trecute, iar mare parte dintre opinii sunt favorabile ciobanilor, dar ar fi tare bine daca oamenii ar putea auzi din cand in cand discutiile mai la obiect purtate cu prilejul unor intalniri in care se vorbeste "pe legislatie" si pe experienta autoritatilor, nu pe balada Miorita invatata in scoala.

Bijuterii contemporane-pandantive cu charmuri

Sa spun drept, eu stiam ca exista bratari cu charmuri, dar unii sunt mai inventivi, iar lumea este avida de noutati, asa ca se incearca gasirea unor tipuri de bijuterii cat mai atractive, nu numai datorita metalelor pretioase din care sunt facute, a designului sau culorilor.
Mai intai au fost bratarile cu charmuri, avantajul lor fiind faptul ca poti achizitiona si atarna de ele ce figurine iti plac, creandu-ti o piesa dupa propriul gust. Dar la pandantive cu charmuri nu m-as fi gandit in veci pentru simplul motiv ca nu vedeam o solutie pentru a introduce charmurile intr-un medalion. M-am pacalit, am descoperit ca astfel de bijuterii exista si au fost aduse si pe piata noastra. Diferenta fata de bratari este data de faptul ca pot fi extrem de...amuzante si pot oferi mai multe combinatii.

Despre cartof si postul negru

Da, stiu, suna ciudat... Am citit in ultimul timp o groaza prostii despre ce, cum si cand ar trebui sa mancam. Dar parca prostiile clasice prind din ce in ce mai tare la public si incep sa cred ca exista mai multi naivi/creduli decat poate suporta pamantul acesta pe metru patrat. Am senzatia ca selectia naturala, nemaifiind functionala in civilizatia moderna, este repede inlocuita de o selectie secundara, realizata pe alte cai, gradul de inteligenta fiind unul dintre criterii.

Dupa SuperBlog, potopul!

Mai bine zis pustiul...Un pustiu de inspiratie. Ma obisnuisem sa scriu pe teme date si acum zac intr-un soi de vid al creierului.
Timp de mai bine de doua luni am avut un al doilea job: sa scriu. Scriam si pana acum, dar nu la dimensiunile acestea si nu cu un asemenea efort. Astfel incat a fost tare greu sa mai strecor ceva din articolele mele obisnuite printre probele cu deadline. Am scris pe furis, la serviciu, ca sa am timp de familie acasa. Am scris acasa, in weekend, intre doua ture de spalat la masina sau intre doua invarteli de lingura in mancarea gata sa se arda. Am scris usor pentru ca aveam Ideea sau mi-am stors si ultimele resurse pentru ca nu aveam nimic. Pana la urma, SuperBlogul este o relatie cu nabadai, amuzanta si fioroasa in acelasi timp, un soi de tornada emotionala cam greu de controlat.

"Vocea" Romaniei si X Factor

Nu stiu cum, desi nu obisnuiesc, probabil pentru ca a fost minivacanta de 1 dec. si nu prea aveam ce face, m-am uitat la tv, la emisiuni romanesti. Ba, chiar la cele doua show-uri cu profil muzical din titlu, desi nici asta nu obisnuiesc ca ma enerveaza infiorator. Dar am momente cand si prostia ma fascineaza.
Eu sunt fan Vocea si X Factor, numai ca sunt fanul altora, nu al productiilor autohtone. Dar am stat cu gura cascata, curioasa sa vad cum se mai manifesta ai nostri. Nu speram sa am vreo revelatie placuta si exact asa s-a intamplat.

Bijuterii contemporane-bufnite

N-am mai scris de ceva timp despre bijuteri, de fapt n-am mai scris nimic altceva in afara de articolele pentru SuperBlog, asa ca incerc sa-mi revin si sa reiau cateva din vechile obiceiuri. Si pentru ca, de la un timp, simpatia mea mea pentru bufnite s-a intetit simtitor, iar aceste pasari par sa fie sursa de inspiratie pentru multi creatori, voi incerca sa gasesc cateva bijuterii amuzante inspirate de inteleptele zburatoare.

Mel Tinsley este creatoarea din spatele MadamVonTrinkets si isi are baza in SUA, Leavenworth-Kansas. Se foloseste de sarma, cam in genul copaceilor vietii, realizand pandantive 100% handcrafted.

De ziua noastra

Buna dimineata, soare!
In primul rand tin sa le multumesc celor de la UPC ca ne-au lasat fara tv si internet pana pe la 11 in dimineata asta. Daca nu i-as sti cat sunt de tolomaci, ca nu inteleg ce li s-a defectat taman azi, as zice ca au vrut sa saboteze ziua nationala.
In alta ordine de idei... cei doi barbati din familie si-au luat steagurile si cocardele si au plecat la defilare. Asta din Ploiesti, nu s-au mai dus la capitala, pentru ca se anunta veseloasa, cu fasole si carnati, motiv pentru care nu am gatit nimic de pranz. Ma indoiesc insa ca vor avea atat tupeu incat sa se bata cu restul nemancatilor pe fasolica primariei. N-au instinct de supravietuitori. Poze va arat maine.
In cu totul alta ordine de idei, am aflat cu stupoare ca exista si altii care lacrimeaza la "Treceti batalioane romane Carpatii!". Eu credeam ca mi se trage de la schimbarile de dispozitie inerente varstei, dar vad ca si unii mai tineri sufera de patriotism. Boala grea, se inoculeaza din frageda pruncie daca vrei sa ai mai tarziu un adult bine pregatit. Ei, pregatirea s-ar putea sa dea si unele rateuri, ca altfel nu-mi explic de ce fiu-meu flutura steagul Americii prin casa pana i l-am smuls cu forta, inainte de plecare, si i-am explicat ca nu suntem pe 4 iulie.
Revenind la ordinea de idei de mai sus, de ce plang eu la "Treceti batalioane romane Carpatii?" Nu de mila noastra, a celor de azi, ci de mila celor care au murit in atatea razboaie, incercand sa dea o patrie fraierilor din prezent.
Si pentru ca n-am chef acum de bocete, ca sunt singura si pe antibiotice, deh, a venit sezonul rece, va ofer alte piese care mie imi plac foarte mult. Plus una vesela sa va scoale de pe scaun.
La multi ani!