Arta si istoria ascunsa a lumii

In ultimul timp am dat peste o gramada de informatii, de fapt ele au dat peste mine, din zona crepusculara a misterelor si istoriei civilizatiei noastre si am zis ca e pacat sa nu vi le impartasesc, cine stie, poate vreti sa cititi si despre altceva decat stirile care ne prostesc zi de zi.
Leonard Velcescu este istoric de arta si doctor in istorie la Sorbona. Mai interesant este subiectul tezei sale de doctorat: statuile dacilor in arta antichitatii. Potrivit numaratorii domniei sale, ar exista peste o suta de reprezentari sculpturale prin muzeele lumii si, probabil, inca foarte multe pierdute prin colectii private sau inaccesibile publicului.

Creme de vreme rea si ten gras

Si stai sa vezi ca, cel putin prin partea mea de tara, adica in sud, nu a inceput cu adevarat vremea rea. ca atunci s-a zis si cu armistitiul de temperatura rezonabila pe care l-am avut cu pielea mea.
Tenul mixt si gras, in general, nu reactioneaza deloc bine la extreme. Vara se ingrasa urat, iarna se ingrasa frumos. Asta daca nu cumva se hotaraste sa se usuce. Ca sa stim o chestie. Asadar, iarna nu-i ca vara, iar cosmeticele trebuie schimbate corespunzator.
Motiv pentru care eu am "in teste" patru creme in acest moment. Merg pe alternarea produselor deoarece am senzatia ca niciunul nu este idealul meu.

Roua Florilor si o afacere...mieroasa

Apidava suna bine. Adica suna romaneste cu nuante dacice. Ceea ce a si intentionat profesorul Victor Mates, in 1992, cand a pornit o mica afacere de familie cu stupi si produse apicole. Au trecut 25 de ani de-atunci, iar afacerea inceputa de un amator s-a transformat intr-un brand de (foarte mare) incredere. Nu numai ca activitatea companiei se bazeaza pe selectarea unor produse absolut naturale, de calitate superioara, dar se si desfasoara intr-o zona exceptionala - Podisul Transilvaniei.

"Roua Florilor" este numele de poveste al mierii care a ajuns pana in Franta, Germania, Kuwait, Japonia, Canada, China sau Singapore si este pe locul I in preferintele consumatorilor romani.

Cartile 2017- un top personal

In 2017 am reusit sa citesc  douazeci si cinci de carti, dintre care majoritatea au fost din genul SF, cateva fantasy, cateva politiste si insignifiante ca numar cele din alte genuri, inclusiv cele destinate tinerilor.
Bineinteles ca veti gasi pe net tot felul de topuri si recenzii facute pe blogurile de carte, dar, desi am lecturat cateva, n-am descoperit acolo nici macar unul dintre titlurile cumparate de mine. Ceea ce dovedeste cat de departe sunt gusturile mele de cele ale tinerelor din ziua de azi. Da, am zis bine "tinere" pentru ca fetele au mai degraba bloguri din aceasta nisa si citesc o gramada, dar nu ca mine. Asa ca n-am putut sa-mi compar aprecierile cu recomandarile sau dezamagirile altora, pur si simplu n-am gasit un punct comun cu alte persoane.
Oricum, as fi citit de doua ori mai mult daca timpul mi-ar fi permis, doua pe luna nu este rau, si-asa imi umplu vertiginos biblioteca, iar volumele stau acum pe cate doua randuri babane in rafturi. Pe de alta parte, una e sa citesti un SF destept si alta e sa lecturezi pe banda romane de dragoste. Adicatelea nu ma dau eu mai inteligenta, pur si simplu e vorba de cat timp zabovesti asupra unei pagini ca sa-i prinzi sensul.

Printr-un voal de culoare

Vjugovey Rimma Nikolaevna... O pictorita din Rusia al carei nume l-am gasit scris in diverse feluri, depinde cum a silabisit fiecare utilizator de internet impresionat de lucrarile ei.
Si este greu sa nu fii atins de viziunea diafana a acestei artiste. Parca totul se intrezareste prin perdele de matase, voaluri si organza translucida.
Rimma (sa folosesc totusi varianta prescurtata a numelui) s-a nascut in 1962 la Izhevsk si a absolvit facultatea de pictura din Moscova in 1982. Si cam aici se opresc informatiile despre ea. Daca as sti limba rusa sau as putea sa scriu cu litere chirilice, probabil as putea afla mult mai multe de pe site-urile din aceasta tara. Oricum, doamna in cauza este in viata si expune si in Franta sau Austria. De ce n-ar fi in viata? Pai, la prima vedere, operele ei nu par sa fie din prezent, atentia acordata amanuntelor si liniilor caracterizeaza artisti din alte epoci.
Combinatiile de culori pe care le foloseste sunt extraordinare, tusele sunt subtiri, delicate, ca o panza tesuta cu atentie. In unele tablouri ai senzatia ca fundalul este un geam cu nenumarate crapaturi sau o dantelarie inghetata. Mi-au placut teribil mai ales pasarile si clownii, razbate o tristete ca o ceata usoara, de-abia infiripata, contrazisa de bogatia nuantelor calde.

 

 

 

 

Relax de sarbatori cu o geanta imprimata

Avanpremiera la agitatia de Craciun am trait-o inca din noiembrie. Pentru ca a trebuit sa gasesc un cadou destinat celei mai bune prietene si pentru ca, stiti voi cum se intampla, cand e vorba de cineva atat de drag nu cumperi nimic la intamplare. Sau, ma rog, nimic nu ti se pare suficient de bun pentru acea persoana speciala din viata ta.
Si am tot cautat prin orasul meu nu tocmai generos in materie de inspiratie privind lucrurile deosebite. Nenorocirea a fost ca n-aveam timp sa bantui foarte mult sau foarte departe si, de la o vreme, mall-urile ma plictisesc de moarte. Aglomeratia ma ameteste, imi doresc doar sa scap din incintele acelea pline de forfota. Si ma si enervez ca nu gasesc ce mi-as dori.
Am dus-o asa, intr-o peregrinare disperata, vreo doua zile. Apoi, deodata, coborand din troleu in centru, m-a lovit IDEEA. Am urcat glont in galeriile din centru si am cumparat o poseta. Nici n-am stat pe ganduri. Nu stiu de ce nu mi-a venit ideea din prima, dar tot ce obtin eu este in chinuri, nu ma mai mir de nimic.