Gustav Gurschner, artistul longeviv

Austriacul Gustav Gurschner a trait in perioada 1873-1970 si este recunoscut pentru creatiile sale in domeniul obiectelor pentru casa, cum ar fi veioze, suporturi pentru lumanari, vase de bronz sau ciocanele pentru usi. Veti spune ca sunt lucruri foarte comune si ce atata arta ar putea sa reflecte design-ul acestora. Ei, bine, va inselati.
Gustav Gurschner a fost un adept al curentului Art Nouveau, iar veiozele sale, de exemplu, sunt nu numai functionale, dar si extrem de decorative. De fapt, sunt atat de celebre, incat chiar si o reproducere reusita poate valora bani frumosi. O veioza originala poate sari de 20000 $.
Cred ca artistul a iubit foarte mult modelul nautilus, melcul acela urias pe care l-a folosit in mai multe variante, alaturandu-i uneori o figura feminina din bronz sau doar un suport de inspiratie vegetala. Este cu adevarat spectaculos.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Patuturi si covoare pentru copii

Printre primele lucruri pe care le cumpara viitori parinti se numara si indispensabilele patuturi copii. Exista si parinti care sunt adepti ai dormitului in acelasi pat cu bebelusul (co-sleeping), insa chiar si acestia achitioneaza la un moment dat un patut, deoarece bebelusul are nevoie sa petreaca si timp de unul singur sau sa doarma in siguranta, pe timpul zilei.

Despre rochii de nunta si designeri

Pe site-urile care fac si o istorie a rochiilor de nunta se afirma ca era evenimentelor fastuoase a inceput in anii '50, odata cu nunta lui Jacqueline Bouvier (devenita Kennedy) din anul 1953, urmata de actrita Audrey Hepburn (devenita Ferrer) in 1954 si de Grace Kelly (devenita Grace de Monaco) in 1956.

Fiecare dintre rochiile purtate de aceste faimoase femei au fost iconice, dand tonul unui anumit tip de eleganta, lucru la care se asteptau si admiratorii, avand in vedere celebritatea lor.

Jacqueline Bouvier

Grace Kelly

Audrey Hepburn

Carolimetru pentru siguranta alimentelor

Vi s-a intamplat vreodata sa pasiti printre rafturile frigoriferelor cu alimente dintr-un supermarket si sa simtiti ca ceva...miroase? Adica miroase neplacut, a produs alterat si uitat in raft.
Mie mi s-a intamplat si  rezultatul a fost ca n-am mai avut chef sa cumpar nimic de-acolo. Izul de stricat mi-a patruns in nari si oricum aveam senzatia ca toate produsele au luat-o din loc, practic imi pierdusem increderea in ce era expus la raft. Am simtit atunci nevoia sa existe ceva de genul #mancarecunotificare, un soi de indicator al faptului ca alimentele sunt pastrate in conditiile optime descrise de producator, nu dupa cum isi amintesc comerciantii sa le mute pe raft sau in frigidere defecte, cu temperatura lasata la voia intamplarii.