SilverZone-argint cu parfum de dragoste

Stiti ce greu este sa gasesti lucruri care sa se asorteze?  Dai peste o pereche de pantofi superba, la oferta, dar care se potriveste ca nuca in perete cu garderoba ta nu tocmai de lux. Rezisti eroic cam doua secunde, ca pretul e strigator la cer de mic, dupa care cedezi psihic si-ti zici ca vezi tu cum faci sa se asorteze. Am vazut atatea asemenea cazuri disperate, incat pot face statistici. Invariabil, "victima" scoate de la naftalina celebra zicere: "Las' ca imi cumpar o geanta care sa mearga cu pantofii!". Dupa o saptamana o vezi defiland cu pantofii, geanta, o fusta si o esarfa, toate noi. Pai da, ca geanta "cerea" si o fusta adecvata, nu jafurile din sifonier, iar daca ai imbracat partea din dos, iti trebuie neaparat si ceva in partea superioara. "Pentru simetrie" vine explicatia, foarte logica in cazul femeilor. Nu mai pun la socoteala alergatura dupa piesele potrivite. Ca pantofii sunt turcoaz cu ape albastru-aurii si fundita verde, asa ca musai sa fie ceva in nuante.

Pentru precizie si acuratete foloseste doar cantare electronice!

Modul cum ne vedem noi astazi, standardele pe care ni le auto-impunem si pe care ni le impune societatea fac ca multi oameni sa nu se simta confortabil in propria piele chiar si atunci cand iau putina greutate peste limita stabilita. Desi aceasta greutate suplimentara este insignifianta si nu reprezinta un pericol pentru sanatatea lor, nu se simt bine si fac toate eforturile sa o inlature. Dietele nu mai sunt doar pentru cei supraponderali, in cele din urma toti dorim sa aratam cat mai bine, asa ca incercam tot soiul de trucuri si diferite tipuri de diete pentru a ajunge la acel corp mult visat.

Jocul de-a “prinde porcul”…

Stau pe marginea patului şi–mi privesc odrasla care refuzã sã se trezeascã. Mã gândesc sã-l apuc de glezne şi sã-l gâdil niţel, dar rãbdarea mea este la limitã, nu mai am chef de drãgãlãşenii. S-a fãcut deja ora 10, dimineaţa este iremediabil pierdutã! De când este în vacanţã leneşul meu a întrecut orice mãsurã, refuzã orice program şi ne manipuleazã cum doreşte.

Acum stau lângã el şi simt cum creşte în mine un val de revoltã. Privirea mi se pierde pe fereastrã, conturul pereţilor pare sã se deformeze, sã se strângã, umbrele înghit lumina dimineţii. Clipesc puţin aiuritã de întunericul vãlurit ce a cotropit decorul familiar. Am senzaţia cã genunchii mei sunt mai aproape de piept decât de obicei şi bâjbâi în jur cu palmele. Da, nu mã înşel! Sunt aşezatã pe marginea incomodã a unui pat pliant, simt bara de aluminiu sub coapse. Mã foiesc cu oarecare nelinişte, nu prea înţeleg cum am ajuns AICI! AICI fiind unde?

Pe final de concediu...

In cele doua saptamani de concediu am reusit sa fac cate ceva din ce mi-am propus, dar bineinteles ca am ajuns astazi, pe ultima suta, cu unele neterminate, chestii de rutina de care mi-a fost foooarteee sila! Nici macar de blog nu m-am prea tinut, am ramas in urma cu postarile, nu ca as avea vreo norma, dar nici scuze nu am. Ba am! Am preferat sa trag tare pe sticle. Asa ma distreaza taiatul sticlelor, incat am facut la vaze pe banda, stimulata fiind si de faptul ca oamenilor le place aspectul brut al acestora si le cumpara.
In ultimele doua zile insa am descoperit o alta ocupatie relaxanta. Intr-o seara al meu copil a venit de la joaca, din parc, cu o bratara elastica, multicolora, la incheietura. Mi-a spus cu mare mandrie ca este "bratara prieteniei" si i-a daruit-o "iubita" (!) lui (o fetiscana iute si la fel de slabanoaga ca el) care a confectionat-o cu propriile manusite.