Translate

sâmbătă, 21 februarie 2015

Tristeti iremediabile

Saptamana a inceput prost si s-a terminat tot asa.
Sambata trecuta, cea care a combinat Sf.Valentin cu Sambata Mortilor, am avut un vis tulburator. In loc sa-i visez pe membrii familiei trecuti la cele vesnice, asa cum mi se intampla de obicei, l-am visat pe Patrick Swayze. E drept ca si el este emigrat pe alte plaiuri si mi-a si placut foarte mult ca actor, dar asta tot nu explica ce cauta in visul meu.
Booon, m-am trezit cu o usoara migrena, accentuata in cursul zilei de duminica din cauza re-vizionarii filmului "Armaghedon" cu Bruce Willis. Filmul e lejer tampit. NASA trimite doua nave cu echipaje umane, ca sa arunce in aer ditamai asteroidul ce urma sa faca praf planeta. Bruce Willis face parte din misiune, el era sondor sau cum se numesc aia de foreaza dupa petrol pe la ei.
Mamaaaa, si ce se mai chinuie baietii sa dea o gaura in mastodontul de bolovan, ca era din metal si le rupea toate capetele alea de forare. Si trecea timpul si nu mai apucau ei sa bage bomba nucleara in gaura si sa fuga inapoi spre Pamant. Si, intr-un final apocaliptic, Bruce Willis se sacrifica si ramane pe asteroid ca sa detoneze bomba si sa salveze omenirea. Eiii, in ciuda stupizeniei evidente a capodoperei pe care o mai vazusem de vreo trei ori, m-am apucat sa bocesc la final, semn ca stau prost cu nervii.
Saptamana se anunta catastrofica. Timp de cinci zile am batut drumul la serviciu si inapoi, cu acelasi entuziasm din weekend.
Cam pe miercuri fiu-meu m-a intrebat daca sunt constienta ca virgula caramelul este nociv pentru copii. Asta in timp ce imparteam frateste o prajitura cu crema caramel de la cofetarie. Mi-a spus ca a auzit chestia asta la televizor. I-am spus ca stirea o fi pentru aia de mananca virgula caramel mai mult de cinci ori pe saptamana, ori noi n-am depasit niciodata de trei ori. Apoi am mai indesat cate o lingurita de "otrava" si l-am pus sa aleaga: ori renuntam la prajitura, ori la ciocolata cu caramel. Ne-am privit intens, ochi in ochi, manjiti de caramel la gura si am concluzionat ca este prea bun ca sa abandonam mica noastra placere vinovata.
In aceeasi nota optimista, am incercat sa-mi ridic moralul facand shopping de criza. La chinezi. Cu aceasta ocazie mi-am dat seama la ce facea aluzie Nostradamus cand prezicea ca vom fi potopiti de rasele asiatice. Ploiestiul s-a umplut la propriu de magazinele chinezesti. E drept ca au si unele lucruri de foarte buna calitate, dar si o gramada de ciurucuri. Totusi, este de neinteles. Magazine de firma sau unele decente n-au rezistat in centru si au disparut, in timp ce spatiile au fost luate cu asalt de oamenii cu ochii oblici. Deschid magazine in toate partile orasului, ii sufoca pe micii comercianti autohtoni! Rezista prin preturile mici pe care le practica. Intr-un fel ii admir. Invata romaneste cu o rapiditate fantastica, se integreaza rapid in societatea noastra, lumea i-a acceptat deja.
De la chinezi cumpar diverse, dar, spre veselia mea, am constatat ca aduc cutii de lemn natur, bune pentru decorat, la preturi incomparabile cu blankurile de pe site-urile de materiale craft.
Singura bucurie din aceasta saptamana, in afara celei oferite de ingurgitarea caramelului "nociv", a fost descoperirea unei doamne, JolieFleur, canadianca de origine, care face niste cutii absolut superbe, combinand mai multe materiale. I-am studiat stilul si cred ca am inteles cum procedeaza. Iata mai jos primele mele incercari de acest gen, la tehnica servetelului se adauga margele lipite si contururi groase ce dau un aspect 3D lucrarii. Rezulta un fel de obiect Art Nouveau, alambicat si colorat, pe mine m-a prins foarte tare. Pentru veridicitate, la sticla am folosit imagini reproduse dupa picturile lui Alphonse Mucha, un artist care a lucrat numai in acest stil. Borcanul de dimensiuni extralarge a iesit mai vintage, mai diafan.

2 comentarii:

  1. a fost o saptamana speciala si la noi....am asteptat weekendul de cum s-a facut luni! :)
    cat despre chinezi..chiar sunt de admirat! invata totul repede si sunt peste tot! foarte usor adaptabili :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe chinezi ii impinge saracia, fac orice sa se integreze, iar noi nu-i mai privim cu prea mare curiozitate.

      Ștergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.