Intamplarea a facut ca eu sa cumpar "Camera intunecata", povestea de iarna a autorului. Dar ce iarna! Daca am apreciat ceva la aceasta carte, acestea au fost in special peisajele sugestiv descrise de suedez.
Romanul a aparut la Editura Trei, in seria Fiction Connection, are aproape 500 de pagini, dar am fost multumita ca fontul textului a fost suficient de mare pentru a nu-mi forta ochii miopi. Povestea antrenanta a lui Johan Theorin l-a propulsat in randul scriitorilor de top din Suedia si a fost rasplatita cu "Best Crime Novel" acordat de Swedish Academy of Crime Writers in anul 2008. Daca va imaginati insa ca este un roman politist clasic, va inselati. Nuvela este mai degraba suma unor istorii mai vechi sau mai recente, a amintirilor unor personaje, este o succesiune de intrigi si, mai ales, o cronologie a luptei date de locuitorii Olandului cu iernile nemiloase si marea ce isi cere tributul in vieti omenesti.
Cartea debuteaza timid, sa spun drept, primele pagini au tins sa ma dezamageasca dar apoi ritmul a devenit alert, pe masura ce autorul si-a intrat in mana. Chiar si asa, exista paragrafe in care autorul sovaie, dovedind ca este totusi un incepator, unul cu un viitor de succes pe masura ce isi va face ucenicia intr-ale scrisului. Dar se cunoaste ca Johan Theorin a trait in acele locuri uitate de lume, vezi prin ochii lui peisajele inghetate si simti pe propria piele sfichiuirea viscolelor mortale.
Joakim si Katrine Westin sunt oraseni tineri ce hotarasc sa gaseasca un loc linistit, departe de agitatia capitalei, pentru a-si creste cei doi copii. Aleg insula Oland deoarece mama Katrinei isi are radacinile aici si cumpara Eel Point, un ansamblu de cladiri ce deserveau cu multi ani inainte cele doua faruri gemene de pe tarm, fiind locuinte ale paznicilor farurilor. Sotii intentioneaza sa renoveze casa si sa se bucure de atmosfera salbatica a Marii Baltice. La nici un an de la momentul in care familia s-a mutat, un accident le tulbura pentru totdeauna fericirea.
Povestea abunda in marturii istorice despre viata din alte epoci. Fragmentele de intamplari au o cronologie, vin din trecutul indepartat si se apropie de prezent pe masura ce actiunea se precipita. Casa paznicilor farurilor este impregnata de suferinta celor care au trait in ea si pastreaza spiritele celor care au murit aici. Drame de familie, secrete ce ies la iveala, dragoste si ura, totul este impletit cu prezenta fantomelor si culmineaza in Ajunul Craciunului cu un deznodamant neasteptat.
Nu m-am asteptat la unele dezvaluiri si asta m-a facut sa apreciez arta scriitoriceasca a lui Johan Theorin. Acest suedez stie sa transmita in putine cuvinte sentimente intense si imagini coplesitoare, dar si o actiune ce curge firesc. Va invit sa il cititi si sa il apreciati!
:) Mâine am drum la "Prăvălia cu cărţi"!
RăspundețiȘtergere