Operatia de aditie de os

Am tot amanat articolul acesta de vreun an de zile. Mi-a venit acum cheful de scris deoarece am reluat vizitele la stomatolog. De nevoie, nu de placere!
Inceputul calvarului meu s-a petrecut in vara lui 2013 si l-am descris AICI
Spuneam atunci ca dantura mea, crucea mea, suferinta mea de zi cu zi, avea nevoie de ceva reparatii capitale, desi capitale fusesera si cele din 2011, 2009 si tot asa, numai ca nu fusesera destul de ...kapitale. De data aceasta insa am beneficiat de consilierea binevoitoare a unei doamne, specialista din capitala (din Bucuresti adica), care mi-a studiat dintisorii, pe cat de mici pe atat de afurisiti si a decretat ca am o parodontoza galopanta, adica totul va sa se petreaca extrem de rapid daca nu iau masuri. Masurile erau categoric o operatie mica, dar teribil de costisitoare, o aditie de os.
Booon, in culmea fericirii (sanchi!) am intrebat-o pe doamna doctor daca este obligatoriu sa urmez aceasta cale, iar ea mi-a raspuns incurajator ca osul maxilarelor s-a "rarefiat" atat de mult, iar dintii se misca atat de tare, incat e musai sa fie intarit (osul), altminteri nici nu o sa mai am pe ce sprijini proteza, in caz ca ajung fara dinti. Ce poti sa zici la asemenea gluma buna? Am acceptat sa fac interventia pentru aditie de os.

Ce inseamna o aditie de os gasiti peste tot pe net, nu intentionez sa intru in teorie si amanunte tehnice, daca ajungeti acolo, intrebati-va doctorul. Ceea ce vreau eu sa va povestesc tine de acele amanunte pe care nu le veti gasi descrise nicaieri, de experienta propriu-zisa. Pe mine m-a luat cu totul si neplacut prin surprindere, prin amploare si efecte. Culmea este ca am o colega de serviciu care a trecut prin aceeasi operatie, cu cateva luni inaintea mea. Am intrebat-o ulterior de ce nu m-a avertizat, iar ea mi-a marturisit ca nu a vrut sa ma sperie. Judecand retrospectiv, e clar ca m-as fi gandit mai bine daca as fi stiut toate chichitele. Dar sa trecem la poveste!
Operatia se face pentru dintii de pe o arcada, lasandu-se un rastimp de vindecare de cateva luni intre interventii. Nu de alta, dar daca faceti toata gura odata, veti fi in imposibilitatea de a va hrani, ceea ce nu este indicat. Eu am ales sa operez intai dintii de jos. Daca aveti lucrari, dinti imbracati, acestea vor fi inlaturate deoarece trebuie operati si dintii imbracati. Mie mi le-a taiat cu cateva zile inainte. Alta distractie, noroc ca nu au iesit cu tot cu dinti (dupa operatie, la cateva luni trebuie sa va refaceti lucrarile). Esential pentru reusita operatiei este sa nu aveti carii, iar dintii sa fie detartrati cu multa raspundere, altminteri exista risc de infectie. Le-am facut si pe-astea in nu stiu cate sedinte, de nu mai puteam suporta sunetul polizorului.
La mine, toata tevatura cu aditia de os a durat peste doua ore si m-a costat 2000 de lei, bani in care a intrat lucrul efectiv si substantele pe care a trebuit sa le cumpar. Pentru aditie s-a utilizat Bio-Oss, un mineral de origine bovina cu o structura poroasa similara substantei osoase. Are rolul de a incuraja refacerea osului in locul de aplicare, fiind reconstruite alveolele.
La prima vedere, adicatelea asa cum mi-a explicat cu vioiciune specialista, totul parea lejer, ma gandeam ca numele de "operatie" este un moft, dar aveam sa descopar la modul dur ca nu este asa! Interventia a fost facuta chiar in cabinetul de stomatologie unde ma tratam in mod normal. De-abia dupa ce m-am asezat pe scaun, iar asistenta m-a lasat ceva mai mult pe spate si a purces sa creeze un camp operator, punandu-mi panza din aceea chirurgicala in jurul gurii, am inceput sa realizez ca "operatie" se refera probabil chiar la o operatie, nu la un simplu tratament stomatologic. Dupa care a inceput sa-mi functioneze logica si m-am prins ca aditia de os presupune sa adaugi ceva direct pe os, deci doctorul trebuie sa ajunga la os! Dand gingia la o parte? Aaaaaaa!!!! Era prea tarziu.
A urmat anestezia. Maaaaaiiii, dar ce neam de anestezie! Cate o injectie la baza dintilor, cred ca au fost vreo cinci-sase. Dupa ce n-am mai simtit ca am maxilar, doctorita s-a inarmat cu foarfeca chirurgicala si alte ustensile trebuincioase si a inceput sa taie frumos gingia si sa o racaie de pe fiecare dinte. Da, da, ati auzit bine, sa o racaie. N-avea ce sa ma doara dupa atata anestezie, dar simteam miscarile.
Nu obisnuiesc sa inchid ochii la dentist. De cate ori ii vedeam mana apropiindu-se cu forfecuta, ma uitam crucis, curioasa sa vad ce face. A racait si a tacanit cu forfecuta, decupand intruna, a mai si polizat piatra depusa subgingival pe unde nu a fost multumita. Eu transpirasem infiorator, instinctul meu de conservare imi striga sa ma ridic si sa o zbughesc pe usa. Toata "expunerea" (cum se numeste faza in limbaj de specialitate) a durat o groaza. Dupa ce a vazut dantura perfect curatata, doctorita a trecut la etapa adaugarii osului artificial si la coaserea gingiei. Coaserea este ca la orice operatie serioasa, adica baga fir pe un ac mare si curbat pe care incepe sa il infiga printre dinti. Prin carnea gingiei, evident. Adauga os, strange carnea cu ata, tragand-o in sus pe dinte, iar infige acul, iar adauga substanta, iar strange ata. La final, gingia arata ca o stofa surfilata pe margine ca sa nu se destrame, iar tu semeni izbitor cu Frankenstein cel nascut din carpeala. Deoarece la mine durase ceva mai mult dezvelirea osului, anestezia incepuse sa cedeze spre final, iar ultimele cusaturi le-am simtit ca pe niste intepaturi usoare. M-a intrebat daca mai vreau o injectie, dar n-am mai vrut, eram deja capie de la celelalte.
La capatul calvarului nu mai doream nimic, decat sa ajung acasa si sa ma var in pat. Ai mei ma asteptau afara ingrijorati. Mi s-a prescris un antibiotic puternic si un gel special de curatat dintii pe uscat. De fapt, dezinfecteaza gingia aplicandu-l simplu cu degetul si intinzandu-l deoarece nu ai voie sa folosesti periuta si pasta mai multe zile. Seara, in pat, dupa ce s-a dus anestezia de tot, am avut si ceva frisoane, dar locul operatiei nu m-a durut deloc. Asta mi s-a parut destul de interesant. Simti disconfortul taieturilor, dar osul nu doare.
Pe la a treia zi, cred, mi s-au scos firele. De mancat, am mancat numai lichide in prima zi, apoi chestii semi-solide care se duceau pe gat nemestecate. Oricum, fiecare imbucatura era un cosmar. Menajarea danturii dupa operatie este esentiala pentru reusita interventiei. Luni intregi dupa aceea nu ai voie sa infigi dintii in fructe, sa crantani cartofi prajiti sau bomboane, sa tragi cu dintii de chestii tari cum ar fi carnea, sa mesteci guma. Efectul colateral mai placut a fost acela ca am reusit sa slabesc cat de cat. Chiar si acum am grija ce si cum mestec, ca sa nu fortez dantura. Igiena completa este o alta rutina care trebuie respectata cu strictete. Apa de gura si ata dentara, precum si spalatul dupa fiecare masa, chiar si la serviciu sunt recomandate cu insistenta. In ultimele luni eu am rarit-o, nu m-am mai spalat mai mult de doua ori pe zi.
Poate va intrebati daca se vad efectele. S-au vazut imediat. Gingia nu a mai coborat, dezvelind dintii, ci a ramas ridicata pe dinti, asa cum o fortase doctorita sa stea, prin coasere, si asa cum era normal sa fie. Dintii sunt stabilizati, chinul nu a fost in zadar. Numai ca eu am sovait sa repet operatia si pentru arcada de sus. Ma cam speriasem, iar sinusurile mele sunt tare sensibile, nu stiam cum vor reactiona. A trecut un an insa si amintirea neplacerilor de atunci se estompeaza.
Sa vad, sa ma mai gandesc...