Harta cerului

Cand am terminat de citit "Harta cerului" am ramas o clipa, tinand cartea in maini, ca si cum as fi vrut sa o cantaresc. Voiam de fapt sa gasesc un cuvant care sa caracterizeze aceasta carte, asa cum fac de obicei. Nu am reusit pentru ca imi veneau atat de multe etichete in minte, toate potrivite, dar toate prea sarace pentru a descrie aceasta poveste. Pana la urma m-am oprit la "insolit". Aceasta carte este cea mai insolita lectura de care am avut parte in ultimii ani, insolita in cel mai pozitiv mod cu putinta.
Dar sa o luam cu inceputul!

In primul rand trebuie sa va avertizez ca, orice prezentare veti gasi pe net, in magazinele care au acest titlu la vanzare, nu va va lamuri nici pe departe despre natura acestei scrieri. Veti afla poate ca Felix J.Palma este un prozator spaniol, iar "Harta cerului" face parte dintr-o trilogie, alaturi de "Harta timpului" si "Harta Haosului". Nu va speriati, povestile nu au legatura intre ele, puteti sa incepeti cu ce doriti. Mie mi-a picat in mana al doilea. Nici macar nu cred ca "Harta haosului" a fost tradusa in romaneste, nu am vazut-o pe nicaieri. Editura Trei a fost cea care a publicat aceste titluri, incepand cu 2011, in colectia Fiction Connection.
Veti gasi in scurtele review-uri in limba romana ca actiunea se invarte in jurul unei povesti de dragoste. Fals! Exista si flacara unei iubiri romantico-ironice care amorseaza o parte a aventurii, dar nu sta neaparat in centrul atentiei, este doar un alt plan.
Atunci ce este aceasta carte? Este pur si simplu un SF victorian! Ce inseamna asta? Ca actiunea este plasata in secolul al XIX-lea, intinzandu-se din anul 1829 pana aproape de anul 1900 si ca descrie o invazie a...martienilor vazuta prin ochii si cu stiinta acelei epoci.
Este greu sa incep cu ceva. Din cele peste 700 de pagini care te tin cu sufletul la gura, intr-o aventura cum n-a mai fost alta, n-as putea da nimic la o parte. Personajele principale? O mare surpriza! Admirator al lui H.G.Wells si al romanelor sale, "Razboiul lumilor" si "Masina timpului", Felix J.Palma a transformat acest mare scriitor in personajul cartii sale, folosindu-se de invazia martienilor descrisa de Wells pentru a construi o noua poveste. De fapt, in prima parte a cartii apare si numele lui Edgar Allan Poe, alt scriitor celebru devenit erou literar sub penita lui Palma. O idee cu adevarat interesanta.
Am trecut cu aceasta lectura prin mai multe deja-vu-uri ca sa zic asa. La inceput parca m-am intors in atmosfera si intamplarile din HMS Terror, am intrat brusc in actiunea filmului "War of the Worlds", acela cu Tom Cruise, apoi totul a devenit cenusiu, fara iesire, ca in lumea dominata de masini a Matrixului, iar zvacnetul final pare sa imprumute intoarcerea in timp ca unica solutie de rezolvare a conflictului, exact ca in Terminator. Si totusi povestea in ansamblu nu copiaza nimic din acestea, este la limita multor genuri literare si tipuri de SF, imbinand armonios elemente de actiune si aventura, fantasy, dragoste si romantism, filozofie, date biografice ale scriitorilor reali deveniti personaje, horror si thriller.
Felix J.Palma este un prozator desavarsit. Se adreseaza uneori direct cititorilor, explicand intorsaturile povestii si accentuand faptul ca, in calitate de autor, cunoaste toate amanuntele, ca si cum ele s-ar fi petrecut aievea. Mai mult, spaniolul imprumuta stilul scriitoricesc al secolului al XIX-lea, frazarea si limbajul amintind de  romanele acelei epoci. Rezultatul acestei imbinari de nave spatiale, extraterestri, calatorii in timp si victorian este un sentiment indescriptibil pe care ti-l insufla lectura. Te intrebi de ce oare nu s-a gandit nimeni sa scrie un SF plasat in urma cu 200 de ani si care ar fi fost reactia oamenilor de atunci in fata unei adevarate intalniri de gradul trei.
Iata ce spune autorul:
"Cand am inceput sa scriu primul dintre cele trei romane (Harta timpului), mi s-a parut interesant sa pastrez spiritul aventuros al nuvelelor din secolul al XIX-lea, acele povestiri in serie in care era loc intotdeauna de umor si dragoste. Si adevarul este ca nu a fost usor sa ating acest echilibru in cursul scrierii trilogiei. Cartile sunt foarte diferite de ceea ce am scris pana acum si am fost obligat sa ma documentez cu privire la epoca victoriana. De asemenea, mi s-a parut mai credibil sa amestec personaje reale printre cele fictive, asa cum au fost scriitorii acelei epoci."
Nu am nimic de reprosat acestei minunate carti decat faptul ca...s-a terminat. Si poate faptul ca mi-au amortit mainile incercand sa sustin cele 700 de pagini, seara, in pat, amanand la nesfarsit sa termin lectura si sa inchid lumina.