Leonid Afremov are cu siguranta o viziune singulara asupra acestui fenomen meteo, de obicei nu prea agreat de lume, de obicei mohorat si trist, mai ales in anotimpurile reci. Dar pictorul despre care vorbesc reuseste sa transforme o ploaie cetoasa si rece intr-un caleidoscop magic mai ales cand vine vorba despre peisajul urban. Tusele sunt puternice, ca niste petale, obtinute cu ajutorul cutitului de pictura, iar nuantele sunt hipnotice.
Intr-un oras, in stropii de ploaie si in balti, pe banci si pe frunzele lucioase se reflecta altfel de lumini, mai intense, mai expresive, umpland spatiul de pete incandescente chiar si atunci cand este noapte, iar trecatorii sunt foarte putini. De fapt, Leonid Afremov prefera personajele singuratice sau perechile de indragostiti, incercand sa se apere cu o umbrela de potopul multicolor. Romantismul emana din toate colturile, alei nesfarsite si felinare, multa vegetatie, izolare, toate elementele compun un tot ce iti da un simtamant aparte, de intimitate, dar si de comuniune, atunci cand privesti aceste picturi.
In aceste conditii, ploaia nu mai este un motiv de mohoreala, ci o invitatie la plimbare. Artistul ne invita sa deschidem ochii larg si sa apreciem latura frumoasa a orasului acoperit de apa.