Gandindu-se la zilele de relaxare, soferii regiei de transport in comun din orasul meu au facut ieri o greva (sanchi!) spontana. A fost spontana inca de la prima ora a diminetii deoarece pe la 6, cu noaptea-n cap, am aflat de acest nefericit eveniment. Nefericit pentru noi, salariatii, care aveam nevoie stringenta de un mijloc de deplasare. Precizez ca greva a fost neinspirata si pentru pensionarii care s-au vazut nevoiti sa stea acasica, in loc sa bantuie piata si supermarketurile.
De dus m-am dus la serviciu, de venit am venit pana in centru cu o colega posesoare de automobil personal, dupa care a trebuit sa o iau per pedes spre scoala lui fiu-meu deoarece clasa pustiului pregatise program artistic (in avans) pentru 1 Decembrie. Pe la jumatatea drumului imi amortisera mainile de frig, parca ma lua cu ameteli si aveam deja febra musculara. Nu stiu cum am reusit sa ruginesc in asemenea hal, dovada ca o greva face bine din cand in cand la sanatate. Nu si la buzunar deoarece sunt posesoare de abonament platit cu un purcoi de bani. Intrebarea este: cine imi plateste mie ziua pierduta din abonamentul lunar? Ar trebui sa mi-o ramburseze don' Primare care nu are grija sa le mearga bine celor de la transportul in comun. N-ai sa vezi!
Am facut o halta la maica-mea sa-mi trag sufletul, prilej de a constata ca sunt mai demolata decat ea la peste 75 de ani, si am purces din nou la drum.
