Incheiam articolul despre cartea Bird Box:Orbeste de Josh Malerman cu ideea ca are nevoie neaparat de o continuare si cu speranta ca autorul se va indura de cititori. Si iata! Malorie se numeste al doilea roman, cel care transeaza lucrurile nespuse in primul volum. Le transeaza cu parcimonie, ma gandesc ca autorul are in vedere o trilogie, ca tot se poarta seriile din acest numar.
Intotdeauna am emotii cand citesc o continuare... Uneori continuarile dezamagesc, autorul nu mai reuseste sa mentina ritmul, suspansul din prima parte. Nu si de data asta. Surpriza este ca am citit un al doilea roman in care actiunea se inteteste, ia o alta turnura, se intampla alte chestii si e cel putin la fel de bine construita ca in primul.
Cei care ati citit Bird Box v-ati obisnuit deja cu orbecaiala personajelor si cu faptul ca pericolul poate veni si din partea semenilor, nu numai a fiintelor din alta lume. In Malorie, rolul negativ al oamenilor cu care vine in contact personajul principal este amplificat, ideea de baza fiind faptul ca, in situatii extreme, apare intotdeauna o dezbinare rezultata din vizunile diferite ale celor din jur. Cu alte cuvinte, ne comportam ca si cand n-ar fi vorba de supravietuirea speciei ci de necesitatea de a ne impune parerile.
Malorie, femeia cu doi copii care dovedeste un curaj nebun in primul volum, este la fel de inversunata si in al doilea. Povestea este reluata relativ din punctul in care s-a sfarsit, numai copiii sunt acum adolescenti, cu visurile, intrebarile si calitatile aparte ale celor crescuti in conditii iesite cu totul din comun. Fiintele neintelese care fac ravagii in Bird Box sunt acum din ce in ce mai numeroase si interactioneaza si in alte feluri cu oamenii. Daca in primul volum urmarim o calatorie cu barca, pe un rau, de data aceasta actiunea se muta intr-un tren. Personajele noastre afla ca omenirea s-a regrupat in comunitati mici si incearca cu disperare sa dezlege misterul invadatorilor, modul cum afecteaza creierul uman si ce doresc sa gaseasca de fapt pe Pamant.
In acest volum rolul copiilor devine covarsitor pentru derularea actiunii. Cei doi adolescenti sunt la fel de puternici ca mama lor, dar au impetuozitatea tineretii, uneori gresesc sau o judeca pe cea care i-a crescut pentru prudenta de care da dovada. Dar acesti tineri reprezinta o generatie ce incepe sa se adapteze vietii aspre, plina de pericole, ei au calitati fizice cu totul aparte, menite sa ii ajute sa perceapa mai bine fiintele straine din jur. Poate ca sunt nesabuiti cateodata, dar sunt si foarte curajosi si plini de dragoste pentru mama lor.
Nu incercati sa cititi al doilea volum fara sa il fi lecturat pe primul. Al doilea este o extensie a sentimentelor si a terorii din primul, ar fi pacat sa percepeti numai pe jumatate toata atmosfera creata in prima carte. Josh Malerman scrie bine, intens, fara sa fie sofisticat, foloseste mai mult propozitiile, nu se avanta in fraze alambicate, pline de figuri de stil. Probabil si din aceasta cauza romanele lui au prins atat de bine in randul amatorilor de thriller. Nu ratati aceasta continuare, am o presimtire ca va exista si al treilea roman, tocmai pentru faptul ca mai sunt multe lucruri de lamurit.
Mi-a placut recenzia, multumesc pentru informatie ;)
RăspundețiȘtergere