Timp de marca pe ceasuri-shop.ro

Ce credeti ca este mai important la un ceas? Precizia, rezistenta in timp, fiabilitatea, pretul... Ei bine, eu am ales intotdeauna un ceas dupa felul cum arata. Nu am facut niciodata diferenta intre un ceas si o bijuterie. Culori, forme, unghiuri, curbe, surse de inspiratie... Trebuie sa imi ofere aceeasi placere in a-l purta, trebuie sa se potriveasca stilului meu de a combina hainele, de a potrivi nuantele, cu alte cuvinte de a fi. Pentru mine ceasul nu a fost niciodata un mecanism utilitar si atat. Poate si pentru faptul ca am un respect deosebit pentru timp si pentru cei care reusesc sa-l stapaneasca.

In secolul al XVIII-lea, un ceasornicar elvetian, pe numele sau Breguet, s-a gandit sa creeze un ceas mic, plat, ce putea fi dus in buzunar. Adica timpul la purtator! De atunci imaginatia cu privire la construirea si decorarea ceasurilor personale a explodat pur si simplu. Forme noi, gravuri in aur si argint, email, incrustatii, pietre pretioase s-au adaugat mecanismelor din ce in ce mai precise.
N-am sa uit niciodata ceasul de buzunar al bunicului meu, prins cu lant de nasturele vestei, adapostit intr-un buzunaras cochet al stofei. N-am sa uit niciodata cum il privea, cum il masura si declara pe un ton superior ca trebuie intors. Ii invartea rotita cu gesturi calme, apoi ii dadea drumul cu eleganta in buzunar. Lantul lung si gros ii atarna peste piept, se zarea pe sub marginea sacoului si contribuia substantial la admiratia mea pentru cel care il purta. Bunicul meu nu s-a despartit niciodata de ceasul sau, iar eu am ramas cu nostalgia mecanismelor din alte vremuri.

Ceas din colectia TIO

Un anumit ceas este genul de accesoriu care te poate insoti toata viata si te poate inspira in alegerea celorlalte piese din tinuta. Pe mine m-a inspirat un design oferit de magazinul online ceasuri-shop.ro, din colectia TIO, un ceas Skeleton negru, mecanic automatic, cu aspect ce aminteste de curentul steampunk, adica i se vad toate rotitele din maruntaie. Deh, mecanismele fascineaza intotdeauna.

SuperBlog - never ending story, dar una frumoasa...

Ca în fiecare an, începând din 2008, în septembrie se deschid înscrierile în SuperBlog – cea mai longevivă competiție de blogging din România. Proiectul reunește o comunitate de bloggeri și branduri dornice să se susțină prin content marketing. Acum, concurenții se pregătesc pentru a 25-a ediție, curioși să descopere ce provocări și ce premii le rezervă cele două luni de competiție. Să fie storytelling!

Dacă este toamnă, se încing creativitatea și tastaturile, se acceptă provocări și se creează povești, se învață, se câștigă prieteni, premii și parteneriate. Pentru creatorii de conținut online, acestea sunt nuanțele care descriu competițiile SuperBlog din ultimii 14 ani. Cea de-a 25-a ediție readuce în prim plan puterea storytellingului și propune concurenților să se perfecționeze în content marketing, să îmbine creativitatea poveștilor și tehnicile de scriere creativă cu elemente SEO, în stilul personal și cu impact la publicul lor.

Zeci de bloggeri se aliniază la startul SuperBlog cu dorința de a se afirma. Dincolo de provocări, premii și adrenalina competiției, concurenții câștigă prietenii și parteneriate, precum și o experiență valoroasă în a scrie după briefuri cu cerințe exacte și termene stricte – “cantonamentul” perfect pentru viitoarele colaborări cu branduri interesate să se promoveze online.

Sezon nou, altfel de produse

Cand zic "sezon nou" nu ma refer numai la faptul ca am intrat in toamna, ci si la situatia in care ne aflam noi, ploiestenii, de vreo luna incoace: nu avem apa calda.

Acesta este un post despre cosmetice, nu cu tenta sociala sau politica, asa ca nu vreau sa insist pe problema de...cacao in care ne-au bagat alesii nostri. Cert e ca vine frigul si nu se rezolva nimic. Adica avem sanse sa nu capatam nici caldura in case, in noiembrie. Nasol!

Dar sa facem introducerea. Acestea sunt produsele achizitionate in ultimul timp.

Nu o iau de la stanga la dreapta neaparat, ca iar m-a intaratat ideea ca nu am apa calda, asa ca pornesc abrupt cu samponul uscat got2b de la Schwarzkopf.

Un brad care face Craciunul

AMR trei luni si ceva pana la Craciun.

Am prietene care deja au inceput numaratoarea inversa si am prietene care le urasc din suflet pe cele din prima categorie. Depinde cum te potrivesti in spiritul marii sarbatori. Adevarul este ca unora dintre noi le displace mai degraba tevatura si munca suplimentara depusa pentru transformarea casei intr-un coltisor magic, spre inveselirea familionului care, de obicei, are asteptari destul de mari de la partea feminina a tribului. Daca m-ar parasuta cineva intr-un loc gata pregatit, curatat si aranjat, as fi cea mai fericita!

Sentimentele pe care mi le trezeste apropierea sarbatorilor de iarna sunt destul de contradictorii. Surprinzator, deoarece sunt o pasionata creatoare de decoratiuni de sezon. In ciuda acestui fapt, las totul pe ultima suta de metri si impodobesc bradul chiar in ajun, respectand de altfel o traditie de familie pe care o aveau bunicii mei. De-a lungul anilor, am tot incercat sa ii fentez pe membrii familiei mele, copilul si sotul, cu un minim de aranjamente distribuite prin casa, dar de brad nu am scapat absolut niciodata. Bradul natural, vreau sa zic. Acuma, stiti si voi ce implica utilizarea unui brad natural, cata mizerie face, cum se usuca, ce greu te debarasezi de el,ca sa nu mai zic despre curentul eco, care condamna taierea arborilor si propune alternative mai blande cu mediul. De cativa ani insa, am pus piciorul in prag si am trecut la brazii artificiali. La plural deoarece, in afara de cel mare, din living, baiatul meu impodobeste cu manusitele lui unul micut, in dormitorul sau. 

Mi-am cumparat un brad artificial de la chinezi. Daca nu ati fost niciodata in posesia unui brad chinezesc, va felicit. Nici sa nu incercati. Nu arata rau, dar... Cand l-am despachetat m-a incantat usurinta cu care se monteaza. L-am aburcat pe o masuta si am purces la treaba. Atunci am descoperit si hibele. Sarmele care imita crengile au smocuri de ace doar spre varf si acestea sunt atat de dense incat globuletele nu intra printre ele, e un chin sa le agati sau sa aranjezi beteala sau sa pui o decoratiune in varf. De fapt, n-am putut nicicum sa pun traditionala stea in varf, m-am multumit mereu sa leg niste panglici. Nu pot sa spun daca bradul meu seamana sau nu cu unul natural, dupa acele lungi aduce mai mult a pin, dar incepe sa se uzeze, sarmele s-au slabit de cat le-am pliat si despliat ca sa il depozitez si parca dezavantajele de mai sus devin din ce in ce mai deranjante.