Translate

duminică, 20 septembrie 2026

Discectomia endoscopica sau cum sa scapi cu stil de hernia de disc

Nu am patit-o eu, a patit-o mama mea, care are 86 de ani.

Acum, va dati seama ce am simtit cand am auzit diagnosticul din gura a trei doctori, un neurolog si doi neurochirurgi. Ca imi trebuiau mai multe pareri. Glumesc! Asa a fost sa fie, adica am ajuns intai la neurolog din cauza simptomelor: amorteala si furnicaturi in talpi, dureri si carcei pe muschii gambelor, in special la piciorul drept.

Mama, ca orice pensionar roman respectabil, a zis ca e din cauza varstei si ce sens are sa mai cheltuie bani pe la doctori, ca probabil se rezolva cu ceva fizio, kineto si alte terapii sau cu acupunctura. Asa ca ne-am dus intai la neurolog. Doamna doctor a intors-o pe toate partile, ca o vedea ca are dureri si a trimis-o sa faca un RMN. La faze din astea, RMN-ul e sfant. Trebuie sa vezi neaparat ce e inauntru.

Trebuie sa stiti ca furnicaturile si amortelile durau de un an. Timp in care mama nu a stat potolita, a continuat sa trebaluiasca si sa faca piata, ca toate femeile. Chestia asta plus, paradoxal, sedentarismul, i-au agravat foarte repede situatia. Nu intelegeti gresit. Miscare nu inseamna sa faci munca de jos si sa te duci la piata, inseamna ceva exercitii care sa te tina in forma. Asta e greseala pensionarilor de pe la noi. Au senzatia ca iesitul din casa reprezinta miscare.

Amorteala si apoi durerea ascutita au urcat pe piciorul drept, pana la sold. Situatia a devenit presanta deoarece mama nu a putut sa se mai miste decat cu mari chinuri. Cu greu am tarat-o pe la doctori. Doamna neurolog s-a uitat la RMN si ne-a expediat rapid la neurochirurgie. RMN-ul zicea clar: hernie de disc pe trei vertebre lombare. Aici mi s-a rupt filmul, ca auzisem ca se rezolva doar chirurgical.

Recunosc, am facut research pe internet, ca tot romanul respectabil. Si asa am aflat ca in neurochirurgie s-au inventat in ultimii ani metode mult mai putin invazive de a rezolva problemele, iar in cazul herniei de disc exista o procedura, care se numeste discectomie endoscopica, unde doar iti face o gaura de maxim 3 cm in spate si doctorul lucreaza cu tuburi si microscoape ca sa indeparteze presiunea de pe nerv. Super, chiar si asa, tot ti se face anestezie generala, ceea ce la 86 de ani s-ar putea sa dea niste surprize neplacute.

Buuun. Mi-am zis ca o chestie aparent simpla se poate face in judetul meu, nu trebuie cine stie ce deplasari. Gresit, in Prahova nu se face in niciun spital, nici de stat, nici privat. In schimb sunt doctori din Bucuresti, care opereaza in Bucuresti si care vin pentru consultatii in Ploiesti. 

Primul neurochirurg la care am fost ne-a si spus ca nu exista absolut nicio posibilitate sa rezolvi o hernie de disc avansata prin diverse terapii, sa ne luam gandul. Apoi ne-a dat estimarea de pret la clinica unde opera si mi-a picat falca. 25000 de leuti batuti pe muchie. 

Ok, am cautat alt doctor si de data asta a fost cu noroc. L-am gasit la Spitalul Medicover Pipera. Am fost la consultatie in Ploiesti si, cu ocazia asta, ne-a si aratat pe cd-ul de la RMN cum arata problema de la coloana mamei mele. Pur si simplu discul intervertebral se scursese spre maduva si intra in contact cu nervii. O chestie pur mecanica, cum se exprimase domnul doctor, si care se putea rezolva simplu. Varsta, nicio problema, operase si la peste 90 de ani.

Unul dintre avantaje a fost indiscutabil pretul. La Medicover Pipera se lucreaza cu Casa de Asigurari de Sanatate. Pretul intreg ar fi fost 21000, compensat a venit 14000. In banii acestia a intrat absolut tot, operatia, doua nopti de spitalizare si toate analizele si consultatiile preliminare.

Ati citit bine. Am fost chemate duminica dupa-amiaza pentru internare, luni a fost interventia, marti, mama a fost externata. Acesta este alt avantaj al acestei proceduri. 

Mi-a placut organizarea spitalului. Interiorul este modern si luminos, iti ridica starea de spirit. Rezervele sunt mari, cu baie proprie. Masa e in sistem catering, diversificata si sanatoasa. Personalul e teribil de amabil si empatic, se respecta regulile. Adica vizitatorii pot intra in spital doar intre orele 15 si 17 si doar cate unul, pe baza de semnatura la receptie. Au parcare cu taxa in subteran si poti urca cu liftul direct in spital.

Totul merge simplu si eficient. Te prezinti cu trimitere de la medicul de familie, cu buletinul si cardul de sanatate si achiti un avans de 5000 lei. Te baga imediat la radiografii si analize, te consulta un cardiolog si anestezistul. La externare e si mai si. Gasesti la receptie un plic gras, cu absolut tot ce ti s-a facut in spital, cu bilet de iesire, scrisoare medicala si reteta pentru farmacie, achiti restul si poti sa pleci fericit. Atentie! Suma totala se poate achita cash numai pana in 10000 de lei, restul trebuie cu cardul, e o regula batuta in cuie.

Bineinteles, nimeni nu iti spune ca greul vine dupa ce iesi din spital. Ni s-a spus ca recuperarea la persoanele tinere dureaza doua saptamani, la cele varstnice e de peste o luna. Recomandarea este sa stai mai mult la orizontala timp de doua saptamani si sa o iei usurel de tot pana pe la doua luni. Ideea este ca la iesirea din spital mama nu mai avea nimic din simptomele initiale, mergea drept si avea doar disconfortul dat de locul interventiei. Vorba doctorului: am nimerit-o!

Dar primele doua saptamani cineva trebuie sa aiba grija de tine. Tu zaci pe o parte in pat, sa menajezi coloana, cineva trebuie sa te ajute cu toate cele prin casa. Asta a fost rolul meu. Mamei i s-au prescris antibiotic, antiinflamator timp de 5 zile, algocalmin in caz de dureri mai mari si ceva vitamine pentru refacerea nervilor. Locul interventiei trebuie sters cu betadina si pansat in fiecare zi, nu se uda sub nicio forma, trebuie sa ai mare grija cu spalatul. Chiar si statul pe o parte este obligatoriu, nu merge pe spate si este interzis pe burta. Si este cu atat mai chinuitor. Te poti ridica sa te misti prin casa, chiar e indicat, dar pentru doar cateva minutele. Mama a facut si un hematom, desi s-a miscat destul, cu comprese reci se atenueaza.

Doar dupa doua luni te poti gandi la fizio si kinetoterapie, exclus mai devreme!

Acestea fiind zise, v-as indemna sa aveti incredere atunci cand vi se spune ca aveti nevoie de o astfel de interventie. Cu cat este facuta mai devreme, cu atat te resimti mai putin si te recuperezi mai repede. Stiu ca pe internet scrie peste tot despre tot felul de terapii, dar imaginile unui RMN nu mint. In cazul mamei mele, trebuia sa fii chiar lipsit cu totul de imaginatie ca sa nu vezi care era problema. 

Sanatate si viata activa va doresc!  

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.