Contabilitatea nu se mai tine cu creionul pe hartie...
Tatal meu a fost contabil, asa ca imi dau seama perfect de uriasa evolutie inregistrata in mai bine de douazeci de ani. Parca il vad si acum, la masa din sufragerie, cu maldarele de hartoage imprastiate peste tot, cu ochelarii pe nas, adunand coloane interminabile de cifre, notand cu creionul pe margine, stergand adeseori, reluand calculele cand nu ieseau...
As putea spune ca munca de contabil prezenta o mare doza de stres, trebuia sa ai o minte organizata, sa stii ce si de unde sa iei si cum sa le "asamblezi" pe toate. Te ingropai in hartii la propriu!
sâmbătă, 4 aprilie 2015
vineri, 3 aprilie 2015
Reflexii in oglinda
Particip la Reflexii in oglinda de pe blogul lui SorinN. Daca vreti sa fiti parte a acestei
initiative fotografice, intrati la SoriN si inscrieti-va...in
fiecare vineri...
Despre ochii de copii sau femei fotografiati de Steve Mc Curry s-au spus multe. Fotografiile lui sunt celebre. Poate ca reflexiile nu sunt atat de evidente, dar expresia acestor ochi intoarce spre noi, cu siguranta, o lume pe care cu greu ne-o putem imagina. Mai degraba trista, uneori rea, uneori flamanda, arareori deschisa si calda, intodeauna de o frumusete ascunsa.
Un balcon si o provocare...
Sa ai macar un balcon la apartament este mana cereasca. Ti-ai rezolvat partial problema depozitarii cioroboaielor care sunt prea soioase ca sa stea in casa, laolalta cu familia. Sa ai un balcon amenajat in alt scop decat acela de sopron este lux curat!
Eu am doua logii si un balcon mai maricel. Daca va inchipuiti ca exista vreun spatiu destinat relaxarii in aceste trei anexe, va inselati amarnic. Balconul mare este deschis si expus vanturilor turbate de la etajul 10, iar logiile sunt inchise si sufocate de lucruri, e drept ca sunt ordonate dar numai spiritul meu feng-shui le mentine accesibile, altminteri ar fi un dezastru total.
Cum sa cauti o firma serioasa de transport mobila
Daca este sa aleg vreo experienta din viata mea de adult "responsabil", pe care nu vreau sa o reeditez, aleg fara sa sovai momentul in care a trebuit sa parasesc garsoniera ca sa ma mut in apartament. Va dati seama ca nu aveam chiar asa multe lucruri, dar tot se stransese ceva mobila. Mobila care a trebuit data jos de la etajul 4, suita in camion, transportata in partea cealalta a orasului si suita la etajul 10. Acum mai bine de 10 ani nici nu exista vreo firma specializata in mutari, stiti voi, in stil american... La noi in oras te duceai la piata si tocmeai doi baieti cu o masina. Restul, Dumnezeu cu mila!
Pe timpuri, da, era o mare problema, totul trebuia facut in regie
proprie, cu chin maxim, cu improvizatii, cu apelat la rude, prieteni, vecini, o
intreaga lista de neajunsuri. Nu zic, pana la urma se descurca lumea. Dar astazi
se poate rezolva mai simplu, e plina piata de oferte de
servicii de mutari.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)